814 matches
-
gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat fiind, să ne ia mai puțin timp cu aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era inginer de tură, la ora 6 dimineață ca să se întoarcă, sfârșita de oboseală, târziu când se făcuse deja noaptea. Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și astăzi glumă de a vopsi cu culori diferite tacâmurile noastre, sub pretext ca să le evităm spălarea.... De o curățenie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
flămândă mireasmă mușcând, iar și iar, din tine, ca începutul nopții irumpt din cel mai tiranic zeu, din carnea naivă a rozelor sau poate din secunda aceea neagră, aidoma unui fund de abis abia părăsit când totul pare străin și sfârșit sau nici atât, sau nici atât, și-alături nu-i nimeni. Negrul Negrul, negrul, negrul îți sculptează mâinile, duhul. Seara zvâcnește în brazi, pulsează în iarba pietrelor, răsturnând în ceruri brazdele grele și lutul. Negrul, negrul se-abate dinspre-ncinsele după-amiezi. Cântă
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
vede profetic, nimic nu se distinge în ceață, deși ochi mari s-au deschis în frunte în oasele strălucind fosforescente ca niște candeli interioare cu mireasmă de smirnă. pe malul de dincolo poate sunt lucruri neîncepute. sau sunt lucruri deja sfârșite. sau e un gol care mă privește holbat, așa cum privesc și eu dincolo prin fonta întunericului. totul e o pândă ascunsă, pregătind un atac iminent. lemnul podului începe să tremure și apele se trezesc dintr-un somn vrăjit. e un
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
ce mă fac, gălbioaro, că n-am scaun să urc să-ți încerc metalul și împletitura? o soră a ta luminează strada ziua-ntreagă și pînă pe la patru după-amiaza li se dă tuturor, chiar și acum cînd decembrie e pe sfîrșite. însă tu nu ieși în stradă și nu apui odată cu soarele. dar ce, parcă eu ies? cum să ies cînd tu vii după atîția ani? nu, mai bine stau cu tine, zgribulit în pat, dar cu tine deasupra. da, da
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
nu există nimic nu există nimic din cele existente. nu există nici primul nu există nici ultimul unicul e cauza tuturor dumnezeu se află în fiecare om. înainte și după înainte și după se urmăresc umplerea vidului nu poate fi sfârșita niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat fiind, să ne ia mai puțin timp cu aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era inginer de tură, la ora 6 dimineață ca să se întoarcă, sfârșita de oboseală, târziu când se făcuse deja noaptea. Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și astăzi glumă de a vopsi cu culori diferite tacâmurile noastre, sub pretext ca să le evităm spălarea.... De o curățenie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Doamne, sînt aproape bătrîn și încă n-am învățat să mor, arta asta nu e niciodată desăvîrșită *** Patimă atroce, de parcă lumina dinspre tine ar rămîne grea, și te-ar lăsa, iar tu ai veni, te-ai apropia Ziua e pe sfîrșite, dar din sfîrșiturile ei, nici unul, din cîți au plecat, nu se mai întoarce, desigur, s-au rătăcit, se spune, desigur s-au rătăcit, dar unii spun că cei plecați au găsit calea. Amprente în praful dintr-o odaie goală și
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
tușele. Câteva povestiri sunt, însă, excelente. Metafora din Pasărea depărtării e superbă, în vreme ce Muntele sau Un octogenar și un chinez ar face cinste oricărui prozator profesionist. Personajele sunt, aproape fără excepție, tragice: scriitori ratați, (sin)ucigași, femei singure, handicapați, bătrâni sfârșiți... Potențialul expresiv și conotativ e, astfel, și el automat ridicat. Iubiri și destine eșuate ale unor oameni care abia mai respiră în proximitatea singurătății, a ratării sau a morții. Melancolia acestei lumi e rece, căci atmosfera e nocivă și apăsătoare
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
tremurânde obiectele, plecându-și privirile. Înțelese că ceva neplăcut se Întâmplase și că prezența lor se datora acestui lucru. Recunoscu mărgelele dăruite de Silviu, inginerul crescut de ei, cu câteva zile Înainte de plecare. Baticul i-l cumpărase chiar el. Rosti sfârșit: - Sunt ale Mariei... Plutonierul așteptă câteva clipe, apoi spuse: - Din păcate s-a Întâmplat un lucru nu tocmai plăcut. - Bănuiesc, altfel nu veneați, zise Încet, dar ferm, profesorul. - Soția dumneavoastră a suferit un accident. Se pare că a vrut să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
toți. După ce am mai vizitat mănăstirea și împrejurimile, admirăm natura care este îmbrăcată în haina ei de sărbătoare, o prea frumoasă haină lucrată de Dumnezeu. De acum era spre seară și ne retragem să ne cazăm. Pelerinajul nostru era spre sfârșite. Noi parcă eram alții încărcați duhovnicește și o energie pozitivă acumulată. Aveam o stare bună, veselă, mulțumitoare și într-un cuvânt, fericiți. La hotel, camera era luminoasă și primitoare. Un Duh cald și bun, parcă ne îmbrățișa, urându-ne bun
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
că mama ar putea să aibă dreptate, înapoie melcul grădiniței de flori. Și așa, în fiecare zi, prințesa se juca cu insectele din gradină: cu libelule, cu bondărei, albinuțe, culegea flori, împletea coronițe și uda florile. Dar vara era pe sfârșite și vremea se înrăutățea, ploua des, bătea vântul și prințesa nu mai putea sta așa de mult în curtea palatului. Prințesa era supărată și privea tristă de la fereastra palatului. Pentru că mama a văzut-o mereu tristă, a încercat să-i
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe și alți pitici. Numai Pălăriosul locuia singur, ceilalți locuiau câte doi. Căsuța lui era din lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase sau le puse în saramură, sticluțe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
fiecare dimineață mulțumea celor ce-au ajutat-o văzând iar strălucirea soarelui și limpezimea cerului. Aerul de aici era curat și ușor de respirat, copiii o îndrăgeau și aveau grijă de ea, ce putea fi mai frumos? Toamna era pe sfârșite, dar adăpostul pentru celelalte păsări or să o ferească de frig, hrană avea pe săturate, urma ca la primăvară să-și facă cuib în alt loc ferit de fum și anume poate pe un stâlp de telegraf de unde să poată
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
unui autoavion public și mergea țintă către inima orașului. Mai trebuiau să treacă două luni și jumătate înainte de a se întoarce de unde pornise, dar pentru ceea ce-și pusese el în gând perioada era mult prea scurtă. După-amiaza era pe sfârșite și, totuși, putu închiria un birou cu patru camere înainte de închiderea afacerilor din ziua aceea. O agenție de plasare îi făgădui să trimită a doua zi dimineața, până la ora nouă, mai multe stenografe și câțiva contabili. Și, cu toate că localul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și acum flacăra ardea degetele cerate ale fetei. Doar tu mă poți salva, șopti Vanghele. Tu ești bătrân și cam țicnit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia trunchiul arborelui aproape cu totul și când venea cerbul de se rezema de copac ca să doarmă, cădea o dată cu el... Noaptea era pe sfârșite și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind de-a lungul râului la vale, însoțind icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Cînd a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod; și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor; și a început să-i învețe multe lucruri. 35. Fiindcă ziua era pe sfîrșite, ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: "Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfîrșite. 36. Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur, ca să-și cumpere pîine, fiindcă n-au ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
erau ca niște oi care n-aveau păstor; și a început să-i învețe multe lucruri. 35. Fiindcă ziua era pe sfîrșite, ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: "Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfîrșite. 36. Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur, ca să-și cumpere pîine, fiindcă n-au ce mînca." 37. "Dați-le voi să mănînce", le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: "Oare să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
se înalță de trei sulițe pe bolta senină și gânditoare, salutând o nouă zi! Muncitorii, pe-a lor prispă, dreg uneltele de muncă pentru a începe o nouă zi de trebăluit, așteptând iar miresmele dimineții. Acest moment divin era pe sfârșite, dar în sufletul meu rămân niște amintiri de neegalat! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Emoții și copilărie - “Țara dulciurilor” Era o zi frumoasă de toamnă, păsările ciripeau vesele, pregătindu-se de o călătorie care se apropia cu repeziciune. Soarele
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
roage să intervină? Dacă o lăsa și-o îndemna pe Cerboaică să se ducă mereu, să nu stea lângă casă, era că trăgea nădejde că numai aceasta îl putea găsi și numai așa avea să se încheie și zbuciumul ei. Sfârșită, fără puteri, rezemă coada măturii de poartă, lăsă fărașul la picioare și, cu cârpa de șters sub braț, își strânse coatele, împietrită. Urmări, ca o dusă de pe lume, goana mașinilor pe drum. Colbul ce se târa în urmă și plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Barbu Cioculescu Alegeri fără speranță - ultimatum european de încheiere a Reformei în o sută de zile - o iarnă anunțată de rară cruzime, iată ce oferă fiecare cenușie dimineață a unei toamne pe sfârșite românului celui din urmă an al ultimului veac al mileniului. O capitală de inși ce se debranșează de la sursele de căldură, al căror cost le depășește posibilitățile și unde, din aceleași motive, nu au nici accesul la apa de toate
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]
-
de viteze, adormind cu degetele cuibărite la poala muntelui de catifea. Eram convinsă că n-am să-l mai văd niciodată, iar această intuiție era ca o plasă de fier. Zilele trecute ne-am întâlnit din nou. Ianuarie era pe sfârșite, iar eu eram ca un crap pe cale să se altereze. În Cărturești lume puțină. Își plimba paltonul negru pe lângă rafturile de cărți, în timp ce îl adulmecam de la distanță. Din stofa caldă ieșeau valuri mici de țigară abia fumată. I-am privit
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]