806 matches
-
libiană punea bombe În avioane, apoi, Într-o nouă ediție, Își ucisese fiul care devenise, brusc, tată. Cea din Irak fusese, după zeci de ani, făcută praf de americani; ce mai, vremea revoluțiilor, chiar dacă nu trecuse de tot, era pe sfîrșite! Cele portocalii, o găselniță postmodernă pentru a da jos guverne, se dovedeau doar niște falsuri: o echipă disidentă o Înlocuia pe alta, ambele fiind de aceeași sorginte. Mai fusese una de catifea; alta, mai Înainte, a lalelelor; fusese, În România
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
le-ar fi redat celor doi fiul; Thomas nici nu știa cum să Îl numească, mai fiu era pentru Marika, se hrănise din sîngele ei, din vlaga ei, nouă luni; Îi dăduse fătului o parte din firea ei, simțise, aproape sfîrșită, durerile facerii; nu avea nici un rost să afle acum că purtase În trup sămînța străinului care tocmai se pregătea să achite nota. Un pahar cu apă minerală pentru Marika; femeia asta merită un izvor, și-a zis Thomas, numărînd banii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe Titi. Treceți dincolo, să nu fure vreunul ceva. Marino! tu aleargă iute la Stănică. Să vie și el, și Olimpia și să aducă doctorul pe care-l știe el. Ah! tocmai acum l-a găsit și pe Costache. Sunt sfârșită. N-am pus nimic în gură de azi de dimineață. Aglae bău, la repezeală, puțină cafea și apoi trecu dincolo, înconjurată ca de o gardă de Titi și Aurica. Bătrânul era mult mai limpezit și privea numai îngrijorat spre mobilele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cred c-o înghiți cu halba! - Da, numai pe a lui o servesc! zise Flora indignată și scurt către Laur, - Să mergem! Încheind disputa pentru amândoi. Marinică dispare iritat și îndârjit prin oraș. După acest incident Flora, tristă, îi mărturisește sfârșită: - Bărbatul meu vine mâine! Laur a rămas uluit, fără grai, simțea cum îi bubuie creierul care-l prevenea repetat atenție, primejdie! Trebuia să ia o decizie care întârzia să îi vină în ajutor el aproape uitase de celelalte existențe și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
curte. Cam aprins, că era la începutul săptămânii și el se grijea lunea la Stere, să-i meargă bine. Când și-a văzut câinele cu sângele baltă sub el, -lau apucat dracii. Animalul își Ungea rana și avea o privire sfârșită, rugătoare. Chirică ținea la al lui ca la un copil. Încă la cârciumă mai glumea cu Spiridon: "Ehe, Spiridoane, păi al meu mă cunoaște după miros. Ia să viu seara nebăut, ce, crezi că mă mai lasă să intru în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ghicește ușor răspunsul, ce nu va Întîrzia de altminteri, să apară: unicul loc de „refugiu” se poate afla doar În afara operei, mai ales a capodoperei („perfecțiunea plictisește” - spusese Încă dadaistul Tzara, iar Voronca Îl urmează, susținînd că „era desăvîrșirilor e sfîrșită”), adică a acelui „rezultat” pasibil, În timp, de „oficializare”, deschis „admirației unanime”, pîndit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere Într-un echilibru de azur pur ar trebui să nu scrii” - notează poetul, marcînd (pe urmele lui Mallarmé, dar Într-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se face scrum, iar un glas din altă lume pronunță un teribil blestem: „Tu proclet, ucigașe! infame paricide! Tu, pentru care astăzi tot iadul se deschide, Tu, răpitor de zile cui ți-ai dat viață, nume! Atunci a ta osîndă sfîrșit să aibă-n lume CÎnd astă buturugă de arbor ars sub care Părintele tău zace ucis, fără suflare, Va da și flori și frunze, etern fiind udată Cu apa cea din vale În gura ta carată. Iar păn-atunce, iasmă ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
își dădea seama perfect că, dacă Sultana ar fi pus ochii pe altcineva, ar fi fost ireductibilă, și el, Ioanide, dacă ar fi avut capriciul de a o câștiga, ar fi trecut prin încercările cele mai dure. Vara mergea spre sfârșite și doamna Ioanide și Pica se întoarseră de la mare. Cam în același timp reapăru și Tudorel, așezîndu-se într-o zi pe neașteptate la masă, cu un aer bine dispus, care însă izgoni dispoziția lui Ioanide. Acesta, după ce arătase atâta deciziune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zice despre mine?", la care, firește, cu greu putea avea un răspuns sincer și satisfăcător. . - Sunteți privit, zicea Smărăndache, cu aceeași stimă caîntotdeauna. . - Stimă, stimă, ce înseamnă asta? Îmi mai acordă lumeaun rol în viitor, sau mă consideră un om sfîrșit? . - Natural, căuta Smărăndache să sofisticheze inteligent,sub impresia momentului, toate personalitățile trec printr-o eclipsă. După aceea va veni dezamăgirea și toți se vor întoarce spre figurile familiare. . - E o ipoteză amabilă a dumitale, zicea Pomponescu cuglasul pompos cu care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
multă ceață și mâzgă politică în „Republică”. Și asta ne face pe toți responsabili, părtași la același destin delirant, indiferent de culoarea politică pe care o avem. noiembrie, 2002 II. Intelectualul ca diversiune Ion Druță în trei secvențe imagologice O dată sfârșită epoca sovietică, în care a existat un singur personaj de frunte, implacabil și sufocant, partidul comunist multiplicat în chipurile miilor de piese componente - primi-secretari dar și membri de partid de rând („soldații anonimi” ai partidului), exact ca la Orwell -, principala
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
am crezut că am fost ucis: În sfârșit, voi ști”. La el, virilitatea și ascetismul sunt mai mult decât simple atribute ale existenței: sunt adevărate valori culturale. Cu toate profețiile Îndeplinite, fericit că a avut dreptate - că a avut, În sfârșit dreptate - el jubilează la constatarea că, măcar pe moment, ideologiile au murit, că au mai murit o dată, iar el, pe cât de bine, pe atât de catastrofal plasat, poate observa lentul declin al lumii: Această considerație va face din moartea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adevăraților prieteni rămași în viață... Apropiindu-se de sicriu, Arhiereul îi dezveli fața și însemnând-o cu semnul crucii, adăugă cuvintele: „Doamne, odihnește sufletul robului Tău Ioan, în loc de pace, în loc de verdeață; unde nu este întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.” Cuvinte la care, pătrunsul în biserică, părta ș la puternicia morții, adaugă privind icoana Mântuitorului, odih nită acum pe pieptul mortului: „Doamne, Doamne! Odihnește după moarte și sufletul nostru în locul unde ai odihnit sufletul lui Lumânărică.” Trupul lui Lumânărică fusese
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
even here. EDGAR: What, în ill thoughts again? Men must endure Their going hence, even aș their coming hither: Ripeness is all. Come on. GLOUCESTER: And that's true too. Exeunt. Ce-are de gînd pentru Cordelia și Lear, Lupta sfîrșita și-ei în mînă noastră, Nu vor vedea iertarea-i; starea mea Cere să mă-apăr, nu-a delibera. (Iese) SCENĂ 2 (Un cîmp între cele două tabere. Intra, cu surle și steaguri, Lear, Cordelia și trupele lor; apoi ies
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Buzău. Mai urcase la ultima stație două "Cosânzene" cu câte două manerci fiecare și acum stăteau în picioare și se sprijineau în cobilițe precum biblicul Moise în prețiosul său toiag. Deși au trecut vreo zece ani de la Povestea de dragoste sfârșită atât de lamentabil, Bidaru nu îndrăznea încă să intre în compartiment și să stea față în față cu ea. Ar fi avut în față pe fosta lui prietenă și profesoară în același timp. Mai incomod ca orice era să-l
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
apropiere de mai multe ori, l-a surprins de fiecare dată bolborosind ceva neînțeles și chiar vorbind de unul singur. După părerea ei, deși cam agitat, dormise profund întreaga noapte fără a se trezi, iar acum, când dimineața era pe sfârșite, el încă se mai lupta cu somnul, încă se mai afla într-o altă lume. El însă era convins că întreaga noapte nu a închis o singură pleoapă și că, în tot timpul acesta, a retrăit o parte mare din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Burlacu Victor fără nici o problemă, deoarece ușa era, ca și la camerele vecine, deschisă larg. La masa acoperită cu ziare pe care se aflau și câteva cutii de conservă cazonă, jucau table cei doi subofițeri, vecinii săi. Jocul era pe sfârșite. Tocmai aruncase ultimul zar. Locotenentul Burlacu Victor era în permisie. Trebuia să se reîntoarcă pe 1 iulie. La mulți ani, Petrică! Salut tuturor și la mai mare! După ce a strâns mâna sărbătoritului, în timp ce puse capsulele și pachetul, învelit în ziare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o săptămână în urmă, în după-amiaza zilei de 10 octombrie, anul 2026 ora 18 și 30 de minute. Plimbarea, drogul purificator, una din satisfacțiile sau plăcerile lui cotidiene fără de care ziua nu s-ar încheia cu bine, era pe sfârșite. Un apus minunat care trezește, chiar și la ființele efemere, pofta de a mai apuca măcar încă o asemenea zi, înainte de a-și da obștescul sfârșit. Coroanele copacilor de mărimi, esențe și culori diferite, cu ramurile lor îmbătrânite, fără vlagă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșită brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșite brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
destramă repede deposedată, atomizată. Sub masca unui comediant zglobiu, se manifestă un privitor angajat, un creator subtil sedus de aventuri interioare, un personaj dispus să dezarticuleze mecanismele depășite. Nonconformismul lui franc, organic, avea altă motivație decât la revoltații interbelicului pe sfârșite; deși inclus ulterior într-o antologie a avangardei, Geo Dumitrescu respingând absconzitățile și ermetismul dă revoltei o finalitate constructivă. A nega ferm, răspicat, pentru a pune în loc substanță proaspătă, mai multă densitate umană, iată în termeni simpli vectorul modernității acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
existenței, arăta că suportul întregii religii este foamea de nemurire. Natura umană își dorește cu disperare nemurirea, în vreme ce rațiunea bagă bețe în roate, pretinzînd că aceasta nu e posibilă. Frank Tipler consideră că divorțul dintre religie și știință e pe sfîrșite, iar cartea sa, ca și teoria "punctului Omega" aduc o contribuție substanțială în acest sens. Răspunzînd afirmativ la problema existenței lui Dumnezeu și la cea a nemuririi, știința preia pînă la urmă ceea ce pînă acum reprezenta proprietatea centrală a teologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
umbla de colo-colo... fiind mort”, având pe deasupra și sentimentul că nu știi dacă oamenii din jurul tău sunt vii sau morți... Necunoscutul simte că aparține el însuși lumii spectrale: „E dimineață?, se întreabă el la un moment dat. Noaptea e pe sfârșite, se arată zorii, iar fantomele se duc să se culce în mormintele lor, așa că plec și eu”. Îndată după aceea îl întreabă pe doctor: „Se poate să fii mort fără să ai habar de asta?”, la care doctorul îi răspunde
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dată, femeia vorbea În spaniolă, dar alteori se adresa turiștilor În engleză, italiană ori germană. Numai când pasagerii erau francezi (de patru-cinci ori În acea vară) prelua ștafeta un glas de bărbat. Oricum, și-a zis Faulques, sezonul era pe sfârșite, la bordul șalupei erau tot mai puțini turiști, și nu peste mult timp vizitele zilnice vor deveni săptămânale, până se vor Întrerupe, atunci când vânturile puternice și cenușii, ce băteau iarna dinspre nord-vest, Înghesuite printre furcile apusului, vor Întuneca marea și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se rezolva la timp și destul de bine planulă Tăceau, Își țineau secretul ascunsă DGSM-ul se vedea! șErau Înrolați și numeroși tineri țigani.ț Soldații Îmbrăcați În gri arătau rău, decorau negativ toate orașele și inspirau milă. Erau murdari, obosiți, sfârșiți, Încartiruiți pe unde se putea, hrăniți ca animalele. Detașamentele de muncă ale armatei, create cu aceleași intenții, suferind aceleași dureroase condiții de existență, aveau avantajul unei aparențe normale. Pe stradă se vedeau sub cazmaleă soldații!ă Trei ani am fost
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
varianta simplificată): Reguli de gestiune: un contract se încheie cu un singur client; derularea unui contract este supravegheată de unul sau mai mulți angajați. Un angajat poate supraveghea un contract pe o perioadă determinată (între Data început supraveghere și Data sfârșit supraveghere); perioada în care un angajat supraveghează derularea unui contract poate fi diferită față de perioada de derulare a contractului; un angajat nu poate să supravegheze contractul în mai multe perioade de timp; fiecare contract se bazează pe o singură ofertă
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]