578 matches
-
numim versuri libere rândurile de poezie neprozodică din nici un punct de vedere, în care toate normele sunt aplicate ad libitum, începând de la experiența formală a simboliștilor francezi”Ă. Această definiție este permanent contrazisă pe traseu, poezia modernă năzuind mereu să sfarme prozodia. Partea consacrată în lucrare formelor prozodice românești din secolul al XIX-lea este una din cele mai substanțiale și mai interesante, Vladimir Streinu vădind o competență strălucită în privința tipurilor de vers și naturii versului românesc. Exemplificările sunt numeroase și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pacientul» se culcă pe spate și cu dinții din față strânge cu putere un sul de lemn. Meșterul de dinți potrivește pe dinte o mică daltă de fier, o lovește cu o bucată de lemn În chip de ciocan și sfarmă În bucățele marginile dintelui. Durerile nu sunt tocmai mici”250. Concepția lor despre boală și moarte Îmbracă multe conotații mitice. Odată bolnav, băștinașul crede că a căzut pradă farmecelor unor duhuri rele și Începe să se pregătească de moarte. Atunci când
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și, În locul lor, se- mping cu greutate alte boloboace pline, ca niște reforme pe cari le reclamă spiritul progresist al timpului și interesele vitale ale societății. Ce veselie! ce avânt! ce entuziasm!... A! sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele și cătușele tiraniei și, aruncându-le departe, tare de dreptul său, fără ură, uitând trecutul odios, Închină des, dar sincer, pentru sfânta Libertate și - te pupă! O! Eram la Lipănescu-n grădină de vreo câteva ceasuri. Uraganul entuziasmului creștea mereu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
fost și copii eroi, eroi mai mici de vârstă, dar la fel de mari la suflet. Țara noastră a avut bravi conducători și datorită lor noi trăim pe aceste plaiuri. De multe ori Puterea Semilunei și-a Întins brațele-i cotropitoare să sfarme odată pentru totdeauna acest cuib de viteji, străji neadormite la porțile Europei apusene, dar de fiecare data s-au lovit de un zid neînvins, un zid ce se sprijinea pe iubirea de patrie. Mihai Viteazul, Vlad Țepeș, Mircea cel Bătrân
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
are o limitare ce poate aparține supremului divin, pe care îl descoperim a fi și în alt loc, în alt timp, în altă dimensiune. Dar, fără poetul ce reproduce Cuvântul - Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?/ Dacă mă sfarm? (îți sunt urcior),/ Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt)./ Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt, / cu mine rostul tău dispare 774. Deci menestrelul, artistul cu har divin este cel ce dă viață transmigrării haosului în ordinea lumii. Fii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acestor etc.), i/l (acei/acelor). SINTAXA ADJECTIVELOR DEMONSTRATIVETC " SINTAXA ADJECTIVELOR DEMONSTRATIVE" Adjectivul demonstrativ intră numai în relații de dependență nominală, ocupând aici poziția de determinant și realizând funcția de atribut: „Această apă să te frângă,/această undă să te sfarme.” (L. Blaga, p. 283) Topica adjectivului demonstrativ în sintagma nominală este relativ liberă, dar poziția pe care o ocupă determină modificări în morfologia substantivului regent și în propria structură și morfologie. Când precede substantivul, acesta rămâne nedeterminat iar adjectivul este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
degetul lui ca un cui,/ De răspunde-n rănile mele?/ Cine-i pribeag și ostenit la ușă?” (T. Arghezi, I, p. 102) și participă la realizarea funcției de predicat analitic: „Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?” (M. Eminescu, I, p. 28) În dezvoltarea relației de dependență, pronumele interogativ ocupă poziția de regent și de determinant. Ca determinant realizează mai ales funcțiile de complement (direct, indirect, de agent): „Dar ce-o fi făcut blestematul ăla de Ion
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bronz”.(Jurnal, I, ediția. cit., p. 219) în poezie, „sicriele de plumb”, „de aramă” intră odată cu Bacovia. Le-am mai găsit la A. Agapus, unul din tovarășii săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine se sfarmă./ Pe soclii morți se ridică,/ Sicriul de plumb al uitării”. (Spre Ideal..., Tipografia Societății „Neamul Romînesc”, 1912, p. 6) Și: „Se înfășur învinșii grămadă,/ Sicriul de-aramă al morții”. (Ibidem, p. 8) 20. într-un „medalion” dedicat poetului („Bacovia”, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că Florița e moartă, el se întristă, după aceea se supără și, mai la urmă, atâta de grozav se amărî, încât îi venea ca să ia lumea în gheare și așa să deie cu ea de pământ, încât toată să se sfarme, ca nici sămânța să nu rămână de ea! ..." (Ioan Slavici, Florița din codru) (f) "Mâine au spus ei plecăm și nu ne mai putem întoarce decât peste un an. Nu putem să te lăsăm aici. Mai bine hai cu noi
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu cauzele pe care le dezvăluie o cercetare pur obiectivă. Oricum ar sta însă lucrurile, dacă înțelegerea se cuvine să fie fundalul humorului, ea trebuie să aibă caracter de concentrare, să existe ca un țărm solid de care trăirile se sfarmă, fără să-l poată sfărîma. Se pot aduce contribuții din direcții extrem de diferite la înțelegerea despre care vorbim aici. Ea își poate avea sursa cînd mai mult în cap, cînd mai mult în inimă. Ceea ce alcătuiește într-o măsură esențială
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
În cele două camere închiriate (un antreu transformat în bucătărioară și o cameră imensă folosind la toate, mai ales ca dormitor) intram suind trei trepte late de ciment. Acum, gazda îmi făcuse o scară subțire, parcă din grisine, care se sfărmau dacă o întrebuințam. M-am plâns ei, musafirii nu mai puteau ajunge în odaia uriașă... cădeau... Și colac peste pupăză, în spatele casei, unde citeam de obicei, trântit într-un șezlong comod, sub copaci, își mutase, în aer liber, pe un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
opinie avea să degenereze prin Bruno Bouer (180-1881) până acolo încât să susțină că Evangheliile nu sunt decât niște înșelătorii. În acest context pe bună dreptate se întreabă Paulescu: „dacă înainte de reformă Biserica era una, iar după reformă s-a sfărmat în sute de bisericuțe, de ce parte stă Biserica lui Hristos? Rezumând cele spuse până acum, Paulescu este foarte categoric. Cauza reală a ereziei protestante a fost exaltarea instinctelor naționale ale popoarelor apusene, opinie pe care o susține prin: - Începe odată cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
bucura de ea pănă la sfârșit și a-i prelungi traiul cât se poate mai mult. GREȘAL|: Semnul cel mai vederat prin care omul se deosebește de o ființă mai presus de fire. Ea este uneori stânca de care se sfarmă încrederea noastră și lucrurile cele mai prețioase. EPITROP: Plântă parazită. ZENON: Întemeietorul sectei stoice. Acest filosof zice că firea ne-au dat două urechi și o gură spre a ne învăța că se cuvine îndoit mai mult a asculta decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
lemnele. Nu mai ai nimic. Tata se repezi cu furie la moș să-l prindă de gât, dar îi dădu drumul îndată: o trosnitură prelungă, de zece ori mai puternică decât toate trosniturile, umplu văzduhul cenușiu. Podul de piatră se sfărma bucată cu bucată, arcuirea lui frumoasă se prăbușea cu iuțeală în apele fioroase ce-l primeau cu zgomote amplificate parcă de mulțumirea că astfel râul devenea mai mare. Rămaseră suspendate dezolant în aer două lespezi uriașe de piatră, prea bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
forță colosală. În câteva fracțiuni de secundă mă aflam afară, în fața casei. Pământul se cutremura nestăpânit sub picioarele mele, fulgere albastre țâșneau din crăpăturile lui, un huruit puternic, înspăimântător umplea văzduhul. Casa bunicii se prăbușea sub ochii mei. Șezlongul se sfărmase, poate, și el sub dărâmături. Mă bucuram și mă întristam, totodată. Năuc încă, mă îndepărtam înfricoșat de casă. Când liniștea s-a așternut peste tot și pământul își încetase zbenguiala sa nebună, nori înalți de praf și fum se ridicau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
iarăși continuă mișcarea de Înălțare. Continuitatea vieții sociale ar fi imposibilă fără această masă compactă de oameni pur imitativi, capabili de a dobândi și de a conserva orice experiență nouă. Indivizii din masă nu inventează nimic, nu deranjează nimic, nu sfarmă nimic; În schimb, păstrează cu gelozie armătura devenită bun comun, datorită inventatorilor, așa Încât, dacă prin invenție se creează noi valori și se dau noi forme societății, prin imitație se consolidează, extinzându-se În toată societatea. În mecanismul progresului participă deopotrivă
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
iarăși continuă mișcarea de Înălțare. Continuitatea vieții sociale ar fi imposibilă fără această masă compactă de oameni pur imitativi, capabili de a dobândi și de a conserva orice experiență nouă. Indivizii din masă nu inventează nimic, nu deranjează nimic, nu sfarmă nimic; În schimb, păstrează cu gelozie armătura devenită bun comun, datorită inventatorilor, așa Încât, dacă prin invenție se creează noi valori și se dau noi forme societății, prin imitație se consolidează, extinzându-se În toată societatea. În mecanismul progresului participă deopotrivă
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
De la frați, de la surori. De la grădina cu flori. De la flori de liliac De la ce ți-a fost mai drag. De la flori de lămâiță De la sat, de la uliță” Pentru mire se cântă: “Cât ai fost holtei în sat, Multe garduri ai sfărmat! Aveai cal de călărie , Căruță de plimbărie, Dar de când te-ai însurat, Calul, lupul l-a mâncat, Și căruța s-a stricat, Și-ai rămas cu mândra-n pat. Se ia Iertăciunea de la părinți: asistența se împarte în două: bărbații
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pentru a-l doza proporționat în operă. Dar dincolo de această prelucrare a lui, sublimul e conceput ca un fenomen mistic, la a cărui putere „e greu, ba chiar cu neputință să te împotrivești”. Căci „sublimul, când izbucnește la timpul potrivit, sfarmă totul ca un trăsnet și arată dintr-o dată toată puterea oratorului”. Natura lui e dincolo de sfera inteligenței logice și puterea lui te ridică în extaz. Cu propriile-i cuvinte: „Sublimul nu convinge pe ascultători, ci i duce în extaz, căci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
De la frați, de la surori. De la grădina cu flori. De la flori de liliac De la ce ți-a fost mai drag. De la flori de lămâiță De la sat, de la uliță” Pentru mire se cântă: “Cât ai fost holtei în sat, Multe garduri ai sfărmat! Aveai cal de călărie , Căruță de plimbărie, Dar de când te-ai însurat, Calul, lupul l-a mâncat, Și căruța s-a stricat, Și-ai rămas cu mândra-n pat. Se ia Iertăciunea de la părinți: asistența se împarte în două: bărbații
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
am putea acționa, asemenea anticului Orfeu, direct asupra naturii, controlând nu numai energiile vizibile și invizibile ale lumii și, prin asta, să restabilim unitatea lor originară, poate fi redobândit, afirmă Bergson, într-un singur fel - "brisant leș cadres du langage" [sfărmând cadrele limbajului]50 - , alterând radical convențiile ce îl îngrădesc. Următoarele gânduri barbiene pare să fi ecoul, destul de apropiat, al acestor observații: Realitatea în matematicele pure o constituie lumea conceptelor (abstracțiuni ale unor date directe ale experienței). Deci tratarea realistă a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
soluționarea lor necesitând o analiză critică pentru care stabilirea unor liste de asemănări este doar un instrument minor. Lacunele multor studii de acest fel constau tocmai în ignorarea acestui adevăr : în încercarea lor de a izola o singură trăsătură, ele sfarmă opera literară în bucăți mici de mozaic. Relațiile dintre două sau mai multe opere literare pot fi discutate cu folos numai când situăm aceste opere la locul potrivit pe care trebuie să-l ocupe în schema dezvoltării literare. Stabilirea legăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
numim versuri libere rândurile de poezie neprozodică din nici un punct de vedere, în care toate normele sunt aplicate ad libitum, începând de la experiența formală a simboliștilor francezi"Ă. Această definiție este permanent contrazisă pe traseu, poezia modernă năzuind mereu să sfarme prozodia. Partea consacrată în lucrare formelor prozodice românești din secolul al XIX-lea este una din cele mai substanțiale și mai interesante, Vladimir Streinu vădind o competență strălucită în privința tipurilor de vers și naturii versului românesc. Exemplificările sunt numeroase și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
vocație pentru eternitate, omul s-ar fi mulțumit cu Dumnezeu, în apropierea căruia prospera, în loc să alerge către necunoscut, către nou, către ravagiile la care duce pofta de analiză. După ce a sfărîmat unitatea paradisului, și-a dat toată osteneala s-o sfarme și pe cea a pămîntului, introducînd un principiu de fărîmițare ce urma să-i distrugă ordinea și anonimatul"121. Ca fractură și fisură a ființei, id est: ca individ (o noțiune ambiguă azi), cu un deficit de existență față de Creator
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sale cu Orientul și cu paginii. În timp ce în Europa centrală Sfîntul Imperiu cedează treptat locul formațiunilor naționale, iar în Italia acesta este înfrînt de fărîmițarea politică și teritorială, Europa occidentală scade, constituindu-se statele naționale care, împreună, fac eforturi să sfarme vechile structuri medievale pentru a le înlocui cu instituții capabile să le asigure stabilitatea și eficacitatea. La sud, peninsula iberică oferă un exemplu impresionant al acestei evoluții. Pînă în secolul al XIII-lea, istoria peninsulei iberice este dominată de "Reconquista
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]