1,780 matches
-
cupa mea să-mi fii, Sa fiu litere-n strofe vorbite pe-a ta filă, Și umbra ta de veghe cu-mbrățișări de noapte, În ochii tăi voi plânge cu ploile-n idilă, În zbor de deget scris,tu ești sfioasa-mi carte, Dă-mi gânduri de putere să-ți pildui reverie, Să nu mă pierd de tine prin frunze fumegânde, Ferice-n plete-or curge, în ochi caldă privire, Petale de-albe aripi, să rup văzduh de unde, Îmi ești visare-albastră
de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350248_a_351577]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CUM NOI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Eu te-am păstrat pe tine în inimă Înaltă, molatică, sfioasă, Ca să-mi aduci izvorul în fântânile Atât de înnămolite de nisipul așteptării. O înălțare de miresme în aer, O reprimare de neliniști în galop de cai, Pe câmpul cu arbuști brodați de ninsori, Acoperă singurătatea cu pietrele râului, Peste care
CUM NOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361880_a_363209]
-
2014 Toate Articolele Autorului FERICIRE UNDE EȘTI? Întotdeauna am sperat Căviața-mi va fi mai bună, Și nicicând n-am încetat Săte mai țin de mână. Au fost ani frumoși ce-au fost; Au fost, dar au trecut. De câte ori ai plâns sfios Am plâns și eu căci m-a durut. Și an de an mereu, am fost Ținându-ne de mână, Și-așa ne știu prietenii toți Căsuntem împreună. Și de un timp măstresez Cu gândul, dacămăiubești Și cu tristețe măîntreb Fericire
FERICIRE UNDE EŞTI? de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361945_a_363274]
-
comori În ziua de vară prea fierbinte, Și te lăsam, spre mine să cobori, Mângâindu-mă, așa cuminte! Venea spre mine o dulce alinare Trimițându-mă departe-n Paradis, Unde vedeam numai izvoare Ale iubirii în care ne-am cuprins. Sfioasă apoi, cu buze fierbinți Mă sărutai cu o nouă ardoare, Nu ne numărăm printre sfinți Îmi spuneai tu cu candoare. Turda Băi Iulie 1965 Referință Bibliografică: Torțe împletite / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16
TORŢE ÎMPLETITE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361966_a_363295]
-
în mother's hand ‘She hasn't slept for a long time. [3] MAMEI Peste zile de-așteptare Printre arborii în flori Nu-i mai mare sărbătoare Că atunci când vine mama Că o umbră la feciori. Se oprește-n prag sfioasa Pe covorul mătăsos Și are-n mâini un coș cu mere Și luceferii din zori. Câte toamne vor mai trece Câte ierni și câte veri Mama va veni și sigur S-or aprinde lungi tăceri. După zile de-așteptare Nu
POEME BILINGVE (I) de WALTER CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362099_a_363428]
-
viața pustiită de plecarea celor dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiați își au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit și neputincios, împleticit și totuși... O cunoșteam de copilă, în drum spre serviciu treceam prin dreptul casei ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaț dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, grațioasă și fragilă totdeodată și alte câte pot deprinde și instrui un copil de țară, cu studii superioare la oraș mai târziu. Vremurile, oamenii, prejudecățile, contrarietățile și ciondănelile (ne)firești
AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365826_a_367155]
-
Autorului Sunt un pic răcită (un pic mai mult), dar vreau să scriu aceste cuvinte astăzi. Este ziua tatălui meu și, pe lângă urarea de “La Mulți Ani!”, spusă stângaci la telefon, vreau să îi dedic următoarele cuvinte. Sunt atât de sfioasă atunci când vă întâlnesc, scumpii mei părinți, deși mi-e dorul de nedescris în cuvinte. Poate de aici și tăcerea mea... Dar știu că știți cât vă iubesc și cât de mult am apreciat fiecare lucru pe care l-ați făcut
DIN INIMĂ, PENTRU TINE, TATĂ!... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366008_a_367337]
-
nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ANTONIE CEL MARE Mă-ntreb cu sacră-nfiorare, Sub steaua care nu s-a stins, Oare Antonie cel Mare Ce constelație a aprins? De ce spre ceruri mă îndeamnă O rugă să rostesc sfios, Ce glas necunoscut mă cheamă Să fiu ca el evlavios? Eu cred în timp, în steaua lui, Și știu că Sfântul mă privește, Mă-nchin smerit la dumnealui Cât poate fi mai omenește. Referință Bibliografică: ANTONIE CEL MARE / Virginia Vini
ANTONIE CEL MARE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366033_a_367362]
-
toamnă. Crengile deja golașe legănate de vânt băteau în fereastră camerei în care dormea Ilenuța; în casa era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetiță se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminată sfios de o rază de luna. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul ce devenea din ce in ce mai vioi și mai îndrăzneț, insă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică? Da’ de unde
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
toamnă. Crengile deja golașe legănate de vânt băteau în fereastră camerei în care dormea Ilenuța; în casa era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetiță se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminată sfios de o rază de lună.La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul ce devenea din ce in ce mai vioi și mai îndrăzneț, insă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică? Da’ de unde
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
Prometeu. Am plâns Cu inima tremurătoare, C-am fost înfrântă. Dar,într-o zi, a răsărit Pe stâncă, lângă mine, Cerească floare, Albă, argintie, Numită gingășie. Sămânța ei, De îngerul Nădejdii A fost semănată, În sufletu-mi ascunsă, Timidă și sfioasă, Alături de povața mamei, Sămânța a fost semănată, Când am plecat de-acasă. Suava-i floare Durerea îmi alină, Căci astăzi, în toată lumea, Gingașa floare dăruiește Rodul dulce al Milei și Iertării Scăldate în Lumină. Acum, sunt sigură Că nu am
SĂMÂNŢA...STÂNCA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366075_a_367404]
-
frumusețe Sunt floarea prinsă în citate Rostite cu delicatețe Sunt cala plină de mândrie Ce mă înalț cu fruntea-n vânt Sunt floarea care miri îmbie Să se unească-n legământ Sunt un bujor timid prin lume Din tufă ridicat sfios Sunt floarea ce roșesc la glume Pentru că sunt un rușinos. Sunt floarea soarelui semeață Ce fură dragostea ușor Sunt floarea care-n dimineață Sărută soarele cu dor Sunt gladiola elegantă Și plină de sinceritate Sunt floarea fină și pedantă Care
VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366050_a_367379]
-
Autorului PRINTRE STÂNCI noaptea se frânge lovind semețe stânci în adâncimi profunde și adânci perfide valuri în jur, se sparg cad și cad amețitoare valuri, sunt vise sfărâmate le culeg pe țărm ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se leagănă agonic în larg în briza unei clipe zise
PRINTRE STÂNCI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365541_a_366870]
-
a se apleca de preaplinul frumuseții lor. Theodor Pallady impresionează prin asocierea de lalele roșii cu liliac alb în tabloul denumit simplu „Flori” și prin tandrețea relației om-floare din tabloul „Fata cu lalele”. În melodia lui Luigi Ionescu, „Lalele, lalele”, sfioasele și îndrăgitele lalele „cu chipuri de multe culori” devin un mesager al dragostei. Laleaua este slăvită nu numai în literatură, muzică și pictură, ci și în viața obișnuită, printre sărbătorile dedicate acestei flori putând fi amintite cele din Olanda, Turcia
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
timpul, nici risipă noastră... Din ce in ce ne e tot mai putina Umbră în care taine vor să-ngroape Furtuni neghioabe. Împietrită-n pleoape Golgotă nouă mi-e a Ta lumină! Blestemul clipei cine să ni-l poarte? Călcam sfioși norocul efemer, Nu-nțelegeam că toate-n lume pier... Și nu știam că e un nimb și-n Moarte! În noaptea nopții fi-vom amândoi: Tu mire, eu mireasă pe vecie.... Sub iarbă arsă, prohodind, târzie Prigoria va lacrima în
GOLGOTĂ NOUĂ de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365544_a_366873]
-
ne-amintim iubite, de o seară Când roua unui vis de dor ne-a fost povară Și sufletul în care amiezile-au apus, Purta pe aripi grele un palid iz adus De vreo suavă împlinită primăvară. Cu gesturi vechi chemând sfios cocorii iară. Aș vrea să ne-aminitim iubite, de o noapte Când fântâna însingurării mustea șoapte. Pe ram de inimă cu ritmul obosit, Noi împleteam cuvinte cu-n vis rătăcit, Rămas preludiu unei ultime simfonii, Furate din adâncul sublimei armonii. Aș
AŞ VREA, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365208_a_366537]
-
ei, sau oriunde îți va pofti inimioara. Vânzătoarei îi era drag profesorul din Posmuș. Intra liniștit în agenție, își lua biletul, îl completa imediat cu numerele pe care deja le știa și ea pe de rost, îi arunca un zâmbet sfios și ieșea strecurându-se printre clienții nerăbdători care îi invadau ca termitele duminică de duminică micul teritoriu, ca și când aceea ar fi fost singura zi în care se puteau depune bilete. Uneori, îl găsea stând pe banca din fața blocului cu câte
PROFESORUL DIN POSMUŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365223_a_366552]
-
Arthur! Doamne, un buton din suflet accesat făcu să deschidă ecluza unor lacrimi ce de mult invalida puterea-mi de-a mai plânge pentru el... Și-n timp ce hohoteam nestăvilită, deschisei! Doamne, era chiar Arthur?! Da! Chiar el intră! Sfios, privind spre mine, cu brațele deschise mă primi la el! Omul cu înfățișare atletică altădată se subțiase teribil, parcă descrescuse, nu altceva! Pășise în studiou cu precauția escaladării unui pod mobil făcut din plante, stânjenit, parcă, de costumul din doc
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
viața,/ Și-n taina nopții, doru-mi înfășoară." (Gândind la tine), „Topi-voi zăpadă ce te înconjoară" (Promisiuni), „Iubite, de mă vrei aproape,/ Tu caută-mă printre flori" (Punți de flori). Sunt poezii în care plinătatea viului vibrează tumultos sau tandru, sfios sau profund învolburat, iar uneori lăsa loc și unor resemnări, tristeți, nostalgii. „Sunt umbră și vis născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lavă încinsă ascult chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvaluie-n cântec." (Sunt). Întreaga ei ființă
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
senine de altădată, când aerul dansa plutind feeric și umplând de viață în jur, natura fremăta vie de culoare, prin verdeața-i bogată și florile pictându-i gingaș chipul mirific, iar atingerea sa blândă prin adierea vântului era precum mângâierea sfioasă a unei palme netede, ușor tremurânde, ce aducea cu sine alintul suprem, atunci când parcă și timpul era vesel în simplitatea sa, iar cei ce îl împărțeau simțeau că se învârt pe loc amețiți de licoarea fericirii, cuprinși fiind de mirajul
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
iară Explozie de culoare ...emoții-n plină vară! Femeie suavă poeții te-au cântat în vremi Surâsul tău nu-i născocire cu el tu chemi... Candida iubire ce vine la braț c-o amintire, Pe-a cerului albastru-n ....despletire. Sfioasă pășești ....ca o fâlfâire de vânt, Te-înalță aripi-n zbor, iubirea-ți este cânt! Magnolia înflorită-îi emoție reală și trăire Vibrații peste timp ,femeie ești versul de iubire! Referință Bibliografică: MAGNOLIA ÎNFLORITĂ / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MAGNOLIA ÎNFLORITĂ de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366483_a_367812]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TOATE RĂMÂN PREA PUȚIN... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2359 din 16 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Azi tăcerea ți-e pasul sfios, și noaptea cu glasu-i cuminte, cât de multe îți par de prisos, ce nu ți-au trecut nici prin minte. Ți-e sufletul plin de păcate, când calci pe hotarele vieții, ascultă tăcerea cum bate, ce goi și ce groși
TOATE RĂMÂN PREA PUȚIN… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366570_a_367899]
-
își aranjează ultimul retuș, după întâlnirea, din timp programată, cu cel mai solicitat hairstylist din oraș, și, proaspăt întinerită la chip și la trup, de două mâini „de aur” și un new tratament chiar „ cool ”, când toată emoția se-adună sfioasă-n strat subțire de rimel și pusă bine-acolo, pentru show-ul cu striperi și-de ce nu?-un pic mai mult alcool! Și, chiar de voi supăra pe unii, eu, tot o spun : este știut, în familiile din care nu
ŢIE, MĂICUŢĂ, LA MULŢI ANI ! ...IAR ŢIE, MAMĂ, DOAR UN GÂND ! de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366579_a_367908]
-
c-un fir de iarbă între dinți stă gându-mi tolănit pe-o stea, își lasă pălăria la pământ, chimirul și-l aruncă peste deal, cămașa, borangic cusut de maica lui, în patru fire și-o-mpăturește tot în patru, sfios și-o trece peste buze, în dreapta o așează și-ncă timid își spune : coapsa lunii răsturnată a odihnă peste coșul plin cu struguri mi se-arată caldă, dezgolită, vie și m-așteaptă, trag de capătul de cer prea mic s-
C-UN FIR DE IARBĂ ÎNTRE DINŢI de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366605_a_367934]
-
fi parcursul ce mă doare, Iar chipul tău așezat în mine, Râul șopotind e, reîntors în mare. În mine strigă vremi afunde, Între pagini mi-ai rămas un semn de carte. Nu știu nici umbra ce te ascunde, Cu ani sfioși cu tot ai rămas departe. 06-07-11 Port zilele-nvechite Îmbogățit cu-a vârstei mele cruce, Port zilele învechite la chimir. Un „Vrăjitor din Oz” parcă mi-aduce Suspinele prelungi când te respir. Ademenit de-a vremurilor curse, Părea că țin
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]