572 matches
-
o înțelegere cu zaporojenii. Tratatul semnat la Lubnî, cazacii zaporojeni și-au recăpătat fostele proprietăți, privilegii, legi și obiceriuri, fiind obligați în schimb să lupte sub comanda armatei ruse din Kiev. A fost construită un nou centru militaro-politic („sici”) - „Noul Sici”, în locul celui distrus de Petru I al Rusiei. Cazacii au permis în continuare așezarea pe teritoriile controlate de ei a țăranilor iobagi fugiți de pe moșiile proprietarilor ruși sau polonezi, în încercarea de a câștiga aliați în lupta împotriva unor posibile
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
împiedicat cazacii de rând să se înroleze în armata imperială. Existența Siciului Danubian, care avea să lupte de partea otomanilor în războaiele care aveau să vină au ridicat probleme morale unora dintre ruși. În 1784, Potiomkin a format așa-numitul „Sici al zaporojenilor loiali” Войско верных Запорожцев) și i-a colonizat în regiunea dintre cursul inferior al Bugului și râul Nistru. Acești cazaci au fost răsplătiți pentru serviciile aduse imperiului în timpul războiului cu turcii din 1787-1792 prin distribuirea de pământuri în
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
mutaseră în Ucraina în număr mare după 1569). Pe 25 ianuarie 1648, Hmelnițki a ajuns la Siciul Zaporijian în fruntea unui contingent de 300 - 500 de cazaci, care au dezarmat rapid soldații loiali Poloniei, care păzeau intrarea. Odată instalat la Sici, calitățile oratorice și diplomatice ale lui Hmelnițki au făcut ca rutenii oprimați să se alăture rapid mișcării sale. După respingerea de către cazaci a unei încercări a trupelor polono-lituaniene de recucerire a Siciului, noi recruți s-au adăugat răsculaților. Cazacii l-
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
care au format „Linia Laba”: Spokoinaia, Ispravnaia, Podgornaia, Udobnaia, Peredovaia, Storojevaia. Numeroase tradiții ale cazacilor zaporijien au continuat în noile lor locații de la Marea Neagră, precum alegerea de către adunarea cazacilor a conducerii administrative, dar au apărut și tradiții noi. În locul unui Sici central, a fost constituită o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban în Marea Neagră până la gurile râului Bolșaia Laba. Regiunile de la nord de această linie au fost populate cu cazaci locuitori ai stanițelor. A fost constuit un nou centru administrativ la
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
(în limbile ucraineană: Задунайська Сiч, rusă: Задунайская Сечь) a fost o așezare fortificată ("sici") a cazacilor zaporijieni care a fost ridicată pe teritoriul Imperiului Otoman (în Delta Dunării), după ce fosta lor organizație teritorială a fost desființată iar Siciul Zaporijian distrus. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, capacitatea de luptă a cazacilor zaporijieni a fost
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
pierdut toate teritoriile pe care sultanul le repartizase lor. După înfrângerea Imperiului Otoman, o parte a cazacilor s-au retras împreună cu armata turcă pe malul drept al Dunării. Sultanul le-a permis să-și construiască în Delta Dunării un nou Sici la Caterlez (Sfântu Gheorghe), chiar lângă așezările deja existente ale cazacilor nekrasoviți și lipovenilor. Între cele două grupuri s-a născut o rivalitate crescândă, de vreme ce ambele grupuri depindeau aproape în exclusivitate de pescuit pentru a supraviețui. În 1794, nekrasoviții au
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
care păreau că sunt pro-turci, adică aproximativ 2.000 de oameni. El s-a prezentat cu ei la Silistra, după care a cerut permisiunea să se întoarcă în Deltă și să mobilizeze un al doilea val de cazaci. Ajuns în Sici, el a convocat Rada cazacilor și și-a anunțat decizia de trecere de partea rușilor cu restul efectivelor. Pe 10 mai 1828, 218 cazaci și 578 raiahi conduși de Gladki au traversat Dunărea cu toate simbolurile, tezaurul și obiectele de
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
două căsătorii nu va avea copii ei proprii. În timpul unui concediu în anul 1958 în Italia, va fi aleasă în mod surprinzător într-o cafenea Miss Viareggio. Acest eveniment publicat în presă a atras asupra ei atenția lui Vittorio De Sica care o cheamă la Roma. În același an va juca timp de 8 ani dferite roluri în filme italiene sau germane. Numele ei Schletz care era pentru străini greu de pronunțat, îl va schimba în Sommer. În anul 1959 va
Elke Sommer () [Corola-website/Science/318372_a_319701]
-
vegetală (din familia "Plumbaginaceae") aflată pe Lista roșie a IUCN, alături de care mai vegetează coada șoricelului ("Achillea millefolium"), coamă de aur ("Aster linosyris"), ghirin ("Suaeda maritima"), iarbă sărată ("Salicornia europaea"), lobodă ("Atriplex patula"), iarba broaștei ("Juncus bufonius"), șovârvariță ("Inula britannica"), sică ("Limonium gmelinii"), troscot ("Polygonum aviculare") sau albăstrică ("Aster tripolium"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel: Reportaj
„La Sărătură” () [Corola-website/Science/316776_a_318105]
-
de la Azov (în limba rusă: Азовское Казачье Войско) a fost o armată căzăcească care a funcționat în nordul Mării Azov între anii 1832 - 1862. Armata a fost formată prin recolonizarea mai multor grupuri de cazaci. Cei mai mulți cazaci proveneau din fostul Sici Dunărean, care se repatriaseră în Imperiul Rus în 1828. Armata cazacilor de la Marea Azov a singura armată căzăcească din Imperiul Rus ale cărei îndatoriri de bază priveau paza de coastă. Armata a participat în principal la luptele Războiul Caucazului și
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
mutat din Ucraina în noile teritorii în perioada 1792 - 1794. La început, cazacii au păstrat tradițiile din Zaporijia, cum era de exemplu alegerea democratică a atamanilor și consilierilor acestora, dar, cu timpul, ei au adoptat regulile rusești. În loc să construiască un Sici central, ei au ales să formeze o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban până la vărsarea râului Bolșaia Laba și au colonizat regiunea de la nordul acestei linii cu stanițe. Efectivele Armatei au fost suplimentate prin migrarea unor noi grupuri de cazaci
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
evidențiază următoarele studii: Sensibil la valoarea pedagogică a filmului și la potențialitățile sale didactice, DS a dedicat comentarii și conferințe unor filme, printre care Fiul risipitor (, Germania, 1934), Al treilea om (Carol Reed, SUA, 1949) și Umberto D. (Vittorio de Sica, Italia, 1952). Unele articole și scrisori ale lui pot fi citite online: Latura filozofică a operei sale are o incidență specială în filozofia germană a sec. XX. Inițial, cercetarea sa se apleacă asupra inconvenienței aplicării metodelor matematice și a științelor
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
106, în timpul războiului daco-roman, Tiberius Claudius Maximus a condus o subunitate de cercetași, care a primit ordinul să-l prindă pe regele dac fugar, Decebal. Înainte că românii să-l poată captura, Decebal s-a sinucis, tăindu-și gâtul cu „sica”, sabia curbata dacica. Momentul a fost ilustrat pe Columna lui Traian. Totuși Maximus a pretins, așa cum stă scris pe stela să funerară descoperită la Filippi, Grecia, ca a reușit să-l captureze pe Decebal mai înainte ca acesta să moară
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
(în limba ucraineană: Запорізька Січ, "Zaporiz'ka Sici") a fost centrul administrativ, politic și militar al cazacilor zaporojeni, o forță în stepele din nordul Mării Negre în perioada secolelor al XVI-lea - al XVIII-lea. era amplasat pe o insulă în mijlocul râului Nipru, în regiunea Zaporojia din Ucraina contemporană
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
construiască aici primele fortificații de pământ cu ziduri din bușteni. Acestui sistem defensiv format din valuri de pământ și trunchiuri de copaci i s-au adăugat o abatiză (zid din trunchiuri de copaciî nfipți în pământ, aplecați spre exterior). Substantivul „sici” este derivat din verbul ucrainean сікти ("sikti") „a tăia”, cu sensul de a tăia pădurea pentru ridicarea unei tabere, sau de a tăia copaci pentru construirea unei fortificații. Protecția acestei locații era asigurată atât de pragurile Niprului și de izolarea
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
a tuturor membrilor ei, iar conducătorii „starșina” erau aleși, nu numiți. Societatea căzăcească („hromada”) era formată din „kurene” , (fiecare având câteva sotnii de cazaci). Un tribunal militar judeca și pedepsea cu severitate violențele și furturile între cazaci, pătrunderea femeilor în Sici, consumarea de alcool în timpul campaniilor militare ș.a. Administrația cazacilor se ocupa și de problemele bisericilor și de sistemul de învățământ religios și laic. Populația zaporojiană era multinațională și, în afară de CAZACI, existau reprezentanți ai altor etnii: moldoveni, ruși, evrei, tătari, polonezi
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
au lucrat în nord s-au mai întors la casele lor. După bătălia de la Poltava, rușii au distrus Siciul original în 1709, iar capitala lui Ivan Mazepa, Baturin, a fost ștearsă de pe suprafața pământului. Baturin este denumit uneori drept Vechiul Sici ("Stara Sici"). Între 1734 - 1775 a fost construit Noul Sici ("Nova Sici"). Administrația rusă s-a temut însă de tendințele independentiste ale cazacilor și a desființat Hetmanatul în 1764, iar în 1775 a distrus prin forța armelor Siciul Zaporojean. La
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
în nord s-au mai întors la casele lor. După bătălia de la Poltava, rușii au distrus Siciul original în 1709, iar capitala lui Ivan Mazepa, Baturin, a fost ștearsă de pe suprafața pământului. Baturin este denumit uneori drept Vechiul Sici ("Stara Sici"). Între 1734 - 1775 a fost construit Noul Sici ("Nova Sici"). Administrația rusă s-a temut însă de tendințele independentiste ale cazacilor și a desființat Hetmanatul în 1764, iar în 1775 a distrus prin forța armelor Siciul Zaporojean. La sfârșitul secolului
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
lor. După bătălia de la Poltava, rușii au distrus Siciul original în 1709, iar capitala lui Ivan Mazepa, Baturin, a fost ștearsă de pe suprafața pământului. Baturin este denumit uneori drept Vechiul Sici ("Stara Sici"). Între 1734 - 1775 a fost construit Noul Sici ("Nova Sici"). Administrația rusă s-a temut însă de tendințele independentiste ale cazacilor și a desființat Hetmanatul în 1764, iar în 1775 a distrus prin forța armelor Siciul Zaporojean. La sfârșitul secolului al XVIII, ofițerii cazaci din Ucraina au fost
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
bătălia de la Poltava, rușii au distrus Siciul original în 1709, iar capitala lui Ivan Mazepa, Baturin, a fost ștearsă de pe suprafața pământului. Baturin este denumit uneori drept Vechiul Sici ("Stara Sici"). Între 1734 - 1775 a fost construit Noul Sici ("Nova Sici"). Administrația rusă s-a temut însă de tendințele independentiste ale cazacilor și a desființat Hetmanatul în 1764, iar în 1775 a distrus prin forța armelor Siciul Zaporojean. La sfârșitul secolului al XVIII, ofițerii cazaci din Ucraina au fost primiți în cadrul
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
S. Bulandra" Activitate la "Teatrul Nottara" Activitate la "Teatrul Odeon" Activitate la "Teatrul Act" Activitate la "Teatrul Metropolis" Activitate la "Teatrul Foarte Mic" Activitate la "Teatrul Radu Stanca" din Sibiu Activitate la "Teatrul Toma Caragiu" din Ploiești Activitate la "Teatrul Sică Alexandrescu" din Brșov Activitate la "Teatrul Ch. Ciprian" din Buzău Activitate la "Teatrul Național Constanța" Activitate la "Teatrul Româno-American" Activitate la Compania "Trupa pe butoaie" Activitate la "Arcub" Spectacole teatru 2007 Primarul în "Brand" - regia Ilinca Stihi (2007) </div> </div
Adrian Titieni () [Corola-website/Science/328884_a_330213]
-
I (d. 880) a fost duce și markgraf ("dux et marchio") de Spoleto în două rânduri, între 859 și 871 și de la 876 până la moarte. Lambert era fiul mai mare al ducelui Guy I de Spoleto cu Itta, fiica ducelui Sico I de Benevento. La rândul său, s-a căsătorit cu Judith, fiica ducelui Eberhard de Friuli. În primul an de domnie, Lambert s-a raliat contelui Gerard de Marsi, gastaldului Maielpoto de Telese și gastaldului Wandelbert de Boiano, pentru a
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
devenit duce de Spoleto sub numele de Vito di Spoleto, fiind numit de către împăratul Lothar I în 842. El a fost activ în Lotharingia și în Italia și s-a căsătorit cu o longobardă, Itta (sau Itana), fiică a principelui Sico I de Benevento. Descendenți ai săi au continuat să domnească în Spoleto până în 897. Cei mai renumiți membri ai familiei Guideschilor au fost Guy al III-lea și fiul său Lambert al II-lea, ambii devenind regi ai Italiei și
Familia Guideschi () [Corola-website/Science/324880_a_326209]
-
a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: târtan ("Crambe tataria"), stânjenelul sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), pelin ("Artemisia santonicum"), lobodă sălbatică ("Atriplex tatarica"), cârcel ("Ephedra distachya"), orzul țiganului ("Hordeum hystrix"), limba șarpelui ("Lepidium latifolium"), sică ("Limonium gmelinii"), gărdurăriță ("Nitraria schoberi"), păpădie ("Taraxacum bessarabicum"), albăstrică ("Aster tripolium"), garofiță ("Dianthus guttatus"), limba mielului ("Halimione verrucifera"), stânjenelul de baltă ("Iris sintenisii ssp. brandzae", specie endemică pentru acest areal), păducherniță ("Lepidium ruderale"), ghizdei ("Lotus angustissimus"), colilie ("Obione verrucifera"), iarbă
Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari () [Corola-website/Science/324277_a_325606]
-
ciulin ("Carduus nutans"), urda-vacii ("Cardaria draba"), volbură ("Convolvulus arvensis"), nemțișor de câmp ("Consolida regalis"), căprișor ("Cyperus flavescens"), pir-gros ("Cynodon dactylon"), crin de baltă ("Butomus umbellatus"), pufuliță ("Epilobium tetragonum"), pipiriguț ("Eleocharis palustris"), sânziană (Galium humifusum), ciumăreauă ("Galega officinalis"), stânjenel-de-baltă ("Iris pseudacorus"), sică ("Limonium gmelinii"), nufăr alb ("Nymphaea alba"), nufăr alb ca neaua ("Nymphaea candida"), piper de baltă ("Polygonum hydropiper"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), știr târâtor ("Amaranthus blitoides"), pătlagină ("Plantago lanceolata"), pelin ("Artemisia santonicum"), firuță ("Poa angustifolia"), mei ("Panicum miliaceum"), buzdugan-de-apă ("Sparganium erectum"), broscăriță
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]