673 matches
-
gustului și moralei din noi. Mă îndrept mai mult spre carte, nefăcând parte din acele grupări restrânse (mici societăți) care sunt unite prin legături afective și care se retrag în izolare, ignorând realitatea din jurul lor, chiar cu riscul cvasiutopiei acestor sihăstrii și năzuințe. E frumos să se întâmple ca în Educație sentimentală, în Candid, în Noua Eloiză sau ca în Paul și Virginia, am rămâne însă la nivelul emoției și entuziasmului, la excesul de sentimentalism care nu mai dă bine, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și răul. "Gheorghe Tătărăscu era tot așa de puțin pregătit ca și restul oamenilor noștri politici să se măsoare cu viclenia asiatică a comuniștilor sovietici. Ce amară meditație va fi făcut în celula rece în cei șase ani de tragică sihăstrie. Și-a decis conștient sfîrșitul." " În piesa de teatru Cînd vine viforul, eroul își alege singur sfîrșitul: trebuia să rămînă pe poziție un soldat care să acopere retragerea celorlalți, un voluntar al morții. Și el a acceptat liber acest rol
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Ioasaf a considerat că este bine să-i ducă pe la colibele din Kapsala, ca să se folosească În alt mod, de vreme ce nu aveau gânduri bune. După ce au cercetat câțiva pustnici, care i-au uimit pe mireni, i-a dus și la sihăstria Bătrânului Trifon. Când l-au văzut pe bătrânel În acea sărăcie, aceia au rămas fără glas. Atunci bătrânul Ioasaf le-a spus mirenilor: Eu, care cunosc atâția oameni, nu am nicidecum bucuria ce o are Bătrânul Trifon, și nici prietenia
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
spaima când bătrânul o Întâmpină mirat, fără să știe nimic de iubitul ei. În câteva cuvinte Îi povesti pustnicului toată istoria: primise de la Bodo o scrisoare scur tă, În care el o ruga să se ostenească În mare taină până la sihăstrie, pentru că voia să-i Împărtășească ceva foarte important. Povesti și ciudata Întâmplare cu calul care aproape o răpusese În goana lui nărăvașă, și cum un străin o scăpase pesemne de la moarte. În ciuda micilor zgârieturi pe care le dobândise și a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ce servesc numele și bogăția și gloria, dacă ți piezi sufletul? Aici sunt mai aproape de Dumnezeu. și de Bodo, pe care, Într-un fel, Îl consider copilul meu. Nu-mi pot Închipui ceva mai bun decât să-mi aștept În sihăstrie sfârșitul zilelor. Ca pustnic al cărui nume nimeni nu-l cunoaște.... XIII Zilele care au urmat au fost pentru Adelheid o agonie dureroasă. Eglord nu mai apăru. Singurătatea Îi era tul burată doar de slujitorul mut cu fața Împietrită, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe două roți din Iași. Neașteptat de ușor m-am despărțit de bicicleta Ucraina, cumpărată în 1980. Mă purtase, în cei 9 ani cât am avut-o, vreo 20.000 de kilometri: pe Transfăgărășan, la Putna, Văratec, Mănăstirea Neamțului, Secu, Sihăstria, Humor, Votroneț, Piatra Neamț, Târgu Neamț, Bicaz, Iași, Bacău, Buhuși, Comănești, Moinești, Fălticeni, Gura Humorului, Solca, Arbore, Câmpulung Moldovenesc, Onești, Sovata, Târgu Secuiesc, Brașov, Sfântu Gheorghe, Pitești, Curtea de Argeș, Câmpulung Muscel și Roman, nu mai spun! Trecusem munții cu ea de la Sucevița
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
voi rezista pe bicicletă și a doua zi, după mai mult de 100 de kilometri. Dar, cu satisfacție constatasem că nu obosisem, starea de spirit îmi era prielnică. Mulțumit că pentru dimineață scăpasem de grija mâncării, am pedalat înainte, spre Sihăstria. Mai fusesem acolo pe când aveam vreo șapte ani, împreună cu tata, mama și fratele meu, întrun fel de pelerinaj pe la mănăstirile din județ. Exact același traseu aș fi vrut să-l urmez cu bicicleta. Până la urmă, de nevoie, am micșorat numărul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
monahilor este străină de obiceiurile și atitudinile mirenilor, de aceea, îndeletnicirea și salutul călugărului păreau neobișnuite și bizare. Impresionant înscrisul dintr-un document reprodus în "Istoricul mănăstirii”: "Tătarii i-au spărcuit pe toți călugării”. Citatul mi-a făcut impresia de sihăstrie absolută, deși biserica părea departe de lume și era electrificată. Părerea s-a confirmat când scoteam apă în curte dintr-o fântână cu roată, la vederea unui călugăr bătrân care își încălzea ciolanele la soare (altfel nu-mi părea potrivit
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
numai în anumite locuri, la sfîntul munte. Pretutindeni. O rețetă universală". Nu există o singură cale pentru accedere la mîntuire, rezultatul contează, nu meandrele realizării absolutului. După cum i-a spus Părintele Cleopa, pe care l-a cunoscut și vizitat la Sihăstria, există o ciudată ispită de dreapta ispita credinței, prin care avem tentația de a crede că prin ea le rezolvăm pe toate. De sîntem bolnavi, credem că doar prin rugăciune ne vindecăm și nu mai apelăm la leacurile tămăduitoare. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și lumina peisajului moldovean. S-au scris atâtea pagini frumoase despre toate acestea Încât ar fi stângace intenția de a le mai reda eu, cu atât mai mult cu cât Dvs. le cunoașteți atât de bine. Agapia, Agapia Veche, Secul, Sihăstria, Văratec, Neamțul, Sucevița, Gura Humorului, Arbore, Voroneț, Putna și toate satele și orașele prin care am trecut, și frumusețea peisajelor, cu fânețele și codrii și minunata șerpuire a drumurilor (ca de exemplu cel Între Gura Humorului și Solca) și mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Neamțului. Am fost aproape gata să-i dau palme. I-am zvârlit câteva vorbe tari, l-am făcut canalie, pe când ieromonahul Moroșanu, auzind acestea, cu mare părere de bine se așeză lângă noi. Muntele îl trecem cu părintele Ionaftan de la Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe fața sluțită de niște mustăți lăsate pe o bucățică de barbă ciufulită. Începem a sui prin pădurea umbroasă, prin umezeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soare. Flori nenumărate umplu iarba deasă; ferega ici colo, tresare în buchete frumos orânduite, parcă de mâna unei fete îndrăgostite. În poiana de sus, unde facem jumătate de ceas popas după suișul greu, de unde se văd munții de dincolo și Sihăstria unde trăiește singur de 5 ani călugărul Ionaftan, stăm de vorbă. Călugărul mă privește blând și-mi răspunde cu glasu-i subțire simplu la întrebări. E din Bucovina. A fost cioban la oi, la Broșteni, pe urmă s-a gândit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-mi plăcea. Nici jocurile nu-mi plăceau, nici nimica. La mănăstire îmi place când văd slujba care se face mai frumos decât la biserici în sate; îmi plac cântecele, îmi place când aud clopotele..." Îl întreb ce face singur la Sihăstrie. "Ce să fac? stau și eu. Nu mi-i urât. Fac curat, că vine de la Secu și slujește... În fiecare dimineață și iarna și vara mă duc și-mi iau de mâncare..." Îl întreb dacă n-a fost însurat. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înflorit în care e prinsă o placă frumoasă de agat roș. Îl întreb de unde a cumpărat-o. "Apoi asta a fost a unui popă, și popa a dat-o unui călugăr și călugărul a vândut-o unui flăcău de la fabrica Sihăstriei; iar eu am cumpărat-o cu 8 franci de la flăcăul acela... Am dat scump, multe parale, dar mi-i dragă, că e un odor... Ș-apoi de-acuma de la mine n-o mai cumpără nimeni; la mine vra să rămâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să rămâie... E frumoasă, mi-i dragă, e ca un odor..." Într-un târziu, coborând spre Agapia din Vale și văzând tabla de zinc a acoperișurilor nouă: Apoi și eu am să umblu după milostenii, ca să învălesc bisericuța mea de la Sihăstrie că acuma acoperișul e vechi și stricat..." La arhondaricul Agapiei, maica arhondăriță îi dă să mânânce un borș cu fasole, după care, bucuros de francul pe care i l-am dat noi, pornește îndărăt peste munte spre chinovia lui singuratecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acuma acoperișul e vechi și stricat..." La arhondaricul Agapiei, maica arhondăriță îi dă să mânânce un borș cu fasole, după care, bucuros de francul pe care i l-am dat noi, pornește îndărăt peste munte spre chinovia lui singuratecă de la Sihăstrie. Dela arhondaricul Agapiei se poate vedea satul împrăștiat, format din căsuțele curățele ale maicelor. Munții de brad din jur, bolta cerului albastru. De pe bolta aceasta, când se adună nori, se încrucișează fulgere pe deasupra văii înguste. Cu maica arhondăriță Polixenia Caragea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Am fost la Sütghiol și Tașaul; n-a fost vreme prielnică de pescuit. Am făcut o vizită interesantă la Mangalia, unde am văzut lucrări impresionante în locul unde a fost lacul. Arh. Ioanichie la Secu. Pimen Nastase legător de cărți la Sihăstria. Irineu Protcenco pictorul de la Sihăstrie. Maxim Bâtâcă arhimandrit Sihăstrie. Natanail Iliescu, strungar și dulgher (R-Vâlcea) Nicodim Costake, meșterul cu apa care poartă atelierul mecanic etc. [ISTORIA LUI MOGOȘ CU BOCANCII 1956]* Un trenișor industrial cu vagonete, platforme ș-o mașinuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tașaul; n-a fost vreme prielnică de pescuit. Am făcut o vizită interesantă la Mangalia, unde am văzut lucrări impresionante în locul unde a fost lacul. Arh. Ioanichie la Secu. Pimen Nastase legător de cărți la Sihăstria. Irineu Protcenco pictorul de la Sihăstrie. Maxim Bâtâcă arhimandrit Sihăstrie. Natanail Iliescu, strungar și dulgher (R-Vâlcea) Nicodim Costake, meșterul cu apa care poartă atelierul mecanic etc. [ISTORIA LUI MOGOȘ CU BOCANCII 1956]* Un trenișor industrial cu vagonete, platforme ș-o mașinuță care fluieră subțirel, parcă chemând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vreme prielnică de pescuit. Am făcut o vizită interesantă la Mangalia, unde am văzut lucrări impresionante în locul unde a fost lacul. Arh. Ioanichie la Secu. Pimen Nastase legător de cărți la Sihăstria. Irineu Protcenco pictorul de la Sihăstrie. Maxim Bâtâcă arhimandrit Sihăstrie. Natanail Iliescu, strungar și dulgher (R-Vâlcea) Nicodim Costake, meșterul cu apa care poartă atelierul mecanic etc. [ISTORIA LUI MOGOȘ CU BOCANCII 1956]* Un trenișor industrial cu vagonete, platforme ș-o mașinuță care fluieră subțirel, parcă chemând copiii la joacă, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însurat, i-a murit soția, copii n-a avut. O dată avea bani mai mulți și i-a dat lui Costachi Manolachi, vestit gospodar din Rădășeni, 5000 lei, ca să-i dea la Bisericuța făcută cu cheltuiala Rădășenilor în curtea Sf. Mănăstiri Sihăstria, ca să-l pomenească, spunând că el n-are copii să-l pomenească. Într-o zi venind la Fălticeni cu o căruță s-a dat jos să-și facă nevoile. Și cum era beat, 2 copii răi l-au omorât și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
odată cu laptele mamei, simplu, de la sine... Alice - maică-sa - era o bună pianistă, iar el, la rândul său, primise arcușul în mână din cea mai fragedă copilărie. De aceea, la ei în casă, în exotismul provincial al Brăilei ori în sihăstria de la Galbeni, se făcea muzică precum în Germania secolului al XVIII-lea. Apoi - radioul, discurile erau lucruri comune în casa lor îndestulată, iar mai târziu, concertele simfonice de la București. și tot aici, în clasa a opta de liceu - simpatia profesorului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
primit cartea ta poștală, în care ne descriai toate sufe rințele tale, în chiar ziua plecării noastre din Satulung. De altfel, am avut vești triste despre tine și de la Ion, care a venit pentru două zile să ne cerceteze în „sihăstria“ noastră, ne-a aplicat corecția cuvenită în calitatea sa de Mare Inchizitor și ne-a lăsat cu buza umflată. Am venit deci la București cu forțe noi și inimile pline de avânt tineresc. Sperăm că vei veni și tu la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și Bucovinei a acordat toată atenția, fiind cel dintâi ierarh al Bisericii noastre ortodoxe, care în lumea academică a consacrat contribuția de seamă a Mitropolitului Dosoftei al Moldovei la ctitorirea limbajului liturgic românesc. Prin strădania sa, mănăstirilor Putna, Neamț, Secu, Sihăstria, Bistrița, Agapia, Văratec, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Galata, Vorona le-au fost închinate documentate monografii. A manifestat pasiune și dragoste duhovnicească în reconsiderarea valorilor arhitectonice și înfrumusețarea bisericilor ieșene, din care amintim: Sfântul Nicolae Domnesc, Trei Ierarhi, Golia
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
1991), Ed. Arcade Iași, Troparele Galatei (1996), Ed. Cronica, Noaptea șoimului (1998), Ed. Junimea și Cerbul dintre ziduri (2002), Ed. Timpul. Din anul 1992 a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Simbol al salinei și al subteranei, descinzând din sihăstria Galatei, Ion Boroda percepea poezia ca pe un alt “modus vivendi”, o voluptate a suferinței, un alt chip de “a învinge moartea” după cum remarca Octavian Paler în prefața volumului Primite retur. Întâlnirea cu poezia lui Ion Boroda este o adevărată
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
aduși de Împăratul Justinian În secolul al VI-lea (557) Înainte de venirea slavilor și deci la acea dată limba română era formată, utilizată fără adaosul slav. Urme valahe la Sfântul Munte Athos Un popas la Sfântul Munte este dumnezeiesc. Mănăstirile, sihăstriile, grotele pustnicilor, chiliile, bisericile dar și peisajul sălbatic al munților care pătrund adânc În apele mării te aduc Într-o lume nepământeană. Piscuri Înzăpezite, stânci Înnegrite de vreme, locuri sălbatice și primejdioase, monahii săraci și tăcuți te apropie de un
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]