3,605 matches
-
se consumă rapid, în timp ce muzica zăbovește într-o unică stază, atenția receptorului fiind eminamente îndreptată înspre textul literar); b) recitativul pe mai multe tonuri (muzica se află și ea în mișcare, dar o mișcare mult mai lentă decît viteza succesiunii silabelor, atenția fiind în principal la textul literar și în subsidiar la muzică); c) paritatea silabă-ton (cele două linii se trasează cu aceeași frecvență a evenimentelor, atenția fiind egal distribuită la text și la muzică); d) mai multe sunete pe o
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
atenția fiind în principal la textul literar și în subsidiar la muzică); c) paritatea silabă-ton (cele două linii se trasează cu aceeași frecvență a evenimentelor, atenția fiind egal distribuită la text și la muzică); d) mai multe sunete pe o silabă (muzica pășește mai repede decît textul, atenția fiind prioritar îndreptată înspre muzică); e) coloratura (textul literar îngheață pe o unică silabă, în timp ce sunetele curg șuvoaie, malismatic, convocînd întreaga atenție a receptorului). Cele cinci tipuri de raporturi au fost puse în
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
aceeași frecvență a evenimentelor, atenția fiind egal distribuită la text și la muzică); d) mai multe sunete pe o silabă (muzica pășește mai repede decît textul, atenția fiind prioritar îndreptată înspre muzică); e) coloratura (textul literar îngheață pe o unică silabă, în timp ce sunetele curg șuvoaie, malismatic, convocînd întreaga atenție a receptorului). Cele cinci tipuri de raporturi au fost puse în evidență consecutiv, bunăoară de către genurile declamației religioase (a) recitativele de nuanță impresionistă din Pelleas și Melisande de Debussy (b) drama wagneriană
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
aduce tot acolo unde erai au căzut baricade, s-au amestecat ,combatanții"și, pe principiul numai cine nu muncește, nu greșește, atît trebuie, să strigi hoții!, ca să fii luat drept vinovat. Mai degrabă o epenteză decît o simplă despărțire în silabe (înțelesuri, învățăminte) a unei cărți, articolul lui Dan C. Mihăilescu, reluat din Litere, arte, idei, trece de la înțepătura prin cojoc, de cititor cusurgiu, respectuos totuși, pînă la proba contrarie, la eseul de psihologia mulțimilor, făcut cu arme de sociolog ,volant
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
faptul că sonetul trebuie să aibă (obligatoriu) 14 versuri, dispuse în două catrene și două terține. Și, ca aritmetica acestui gen literar să se exprime cu toată forța ei serială, fiecare vers trebuie să se afirme în dimensiunea a 11 silabe. E de remarcat că nu toate limbile au capacitatea de a acoperi versul sonetului cu 11 silabe, aparent obligatorii, cum s-a manifestat de la începuturile născocirii acestei forme lirice de către trubadurii italieni Pier delle Vigne și Iacopo da Lentini, care
EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENŢĂ – THEODOR RĂPAN. In: Editura Destine Literare by GEORGE ASTALOȘ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_254]
-
ca aritmetica acestui gen literar să se exprime cu toată forța ei serială, fiecare vers trebuie să se afirme în dimensiunea a 11 silabe. E de remarcat că nu toate limbile au capacitatea de a acoperi versul sonetului cu 11 silabe, aparent obligatorii, cum s-a manifestat de la începuturile născocirii acestei forme lirice de către trubadurii italieni Pier delle Vigne și Iacopo da Lentini, care au contribuit la lărgirea dificultății de a pune în pagină Poezia. Pentru a face un succint clasament
EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENŢĂ – THEODOR RĂPAN. In: Editura Destine Literare by GEORGE ASTALOȘ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_254]
-
Într-adevăr, îngemănarea profundă a limbii române cu italiana, a condus la această duplicitate lingvistică. Într-o altă ordine de idei, sonetul de expresie anglo-saxonă, care a urmat aproape imediat schemei italienești a acestui gen liric, se exprimă în 12 silabe, din lipsa capacității limbii de a reduce cele 14 versuri ale sonetului la clasicele 11. Mergând pe aceeași proiecție creativă, sonetul francez este fiul direct și irefutabil al metricii lui Victor Hugo. Altfel spus, are 12 silabe, ca întreaga poezie
EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENŢĂ – THEODOR RĂPAN. In: Editura Destine Literare by GEORGE ASTALOȘ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_254]
-
exprimă în 12 silabe, din lipsa capacității limbii de a reduce cele 14 versuri ale sonetului la clasicele 11. Mergând pe aceeași proiecție creativă, sonetul francez este fiul direct și irefutabil al metricii lui Victor Hugo. Altfel spus, are 12 silabe, ca întreaga poezie a clasicului născut la Besançon. În România, în afara lui Vasile V. Voiculescu, sonetiștii de anvergură ai poeziei noastre moderne sunt Tudor George, zis „Ahoe” și Teodor Pâcă, ambii, din păcate, decedați prematur. Facilitatea cu care și unul
EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENŢĂ – THEODOR RĂPAN. In: Editura Destine Literare by GEORGE ASTALOȘ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_254]
-
Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” O atmosferă de arhaicitate, realizată printr-un lexic străvechi creează o atmosferă cețoasă de Ev Mediu, care se va perpetua până la ultimul
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
comicul de situație (competiția socrilor) e completat de comicul de limbaj, mai ales de un exemplu de adaptare a anglicismelor: "pentru fată un laptop, că ea nu cară greutăți!". Forma laptóp, pronunțată conform scrierii, cu a și cu accentul pe silaba finală, amuză ca o deviere incultă, în contrast cu tendința actuală de a respecta pe cît posibil integritatea fonetică și grafică a împrumuturilor; în același timp, ne sugerează că pătrunderea anglicismelor în mediile larg populare ar putea foarte bine avea ca efect
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor neperechemi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” - Tăcerea-ca-Mantră, ca Elixir Blagian, transfigurează Moartea, în MOARTE INIȚIATICĂ - și, iată cum SONETUL devine instrumentul soteriologic al INVIERII HRISTICE! Singura Glorie Regală
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
astăzi prezentul. Ne ajută să descifrăm mai usor semnificația informațiilor ce ne copleșesc zilnic. Este un ghid sau mai bine zis un dicționar ce ne îndruma în acest labirint, numit viața, plin de mesaje subliminale. Însuși prenumele autoarei rezonează în silabe două câte două, formând o muzică ce cheamă la conectarea cu matricea universală: Că - ta - li - na! Cartea atinge că în treacăt, cu un fâlfâit de aripi câte puțin din secretele lumii. Ea mai mult ne deschide apetitul pentru cunoaștere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
permanențe.” (p. 55) Potrivit acestei optici, sacrul e sinonim cu partea ininteligiblă a lumii, în univers existînd atîta dumnezeire cîtă neputință de a o înțelege zace în noi. Neavînd fibră mistică, Pandrea respinge rugăciunea, în care vede bîiguirea ineptă de silabe rostite la ananghie, dar admite rostul meditațiilor cu bătaie speculativă. „Eu accept meditația, mai puțin rugăciunea.” (p. 85) Dar cum meditația îl duce la perplexități lucide, Pandrea are o vigilență de spirit neconsolat, fără imbold de a-și admira semenii
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
o prospețime neașteptată pentru un, în definitiv, prozator: „Cert este că bunicul, așa cum s-ar spune într-o descriere stupidă și pompoasă, s-a perindat câteva luni prin epocile genului liric, prin subspecii, curente și structuri, prin rigorile sunetelor și silabelor. Aruncând la gunoi ce e prostesc și încercând să reproduc cât mai fidel propria lui versiune, depun mărturie că acolo, în celula cu douăzeci de paturi și mult mai mulți deținuți, s-a simțit ocrotit de o vrajă bună. Nu
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
n-aș fi și eu!? Îmi închipuiesc satisfacția d-voastră după ticluirea acestei monstruozități. Și iarăși îmi vin în gând viersurile lui Vlăhuță: Toți ne îndreptăm către un țel, Unii pe jos, alții călări. Dar ce are a face! Numărul silabelor și rima nu sunt de ajuns pentru a face nemuritoare pe o modestă autoare de stihuri? Mai sunt unii cari cer idei, imagini, plăsmuiri, dar aceia sunt niște pretențioși obraznici, dușmani ai muncii naționale! O! Bâiguitori de fraze, astâmpărațivă pornirea
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
ultima parte, botte, iar În germană doar cu prima: schue; omoameni: În franceză s-a menținut forma de singular, identică și la plural În timp de În germană s-a păstrat doar forma de plural dar și aceea fără prima silabă man-men. Explicația pentru care s-a păstrat cel mai bine formele originare În română este simplă: cei care au plecat au fost tineri, oameni cu inițiativă, curajoși sau dintre cei care nu Își mai găseau rostul pe plaiurile natale, În timp ce
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
de paternitate” literară. Îl reproduc pe cel dintâi: „Umbli-n tăcerea mea de miazănoapte/ și-o umpli cu un relief ce-l știu,/ urcând întâi pe dealuri dulci de șoapte/ pe muntele vorbirii mai târziu.// Cât sânge, ca să strângem o silabă/ sub cerul gurii, s-a cerut în lut!/ Ci tu-l ridici în inima-ți de iarbă și iarăși îl întorci spre început/.../ Cu oasele căzute jos din mit,/ pe care calul, al uitării, paște,/ dorm cei ce-au vrut
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
plasticitate: „Cunoașteți procedeul anaglifelor? Prin contopirea a două imagini ușor diferite, privite cu ochelari bicolori (o lentilă verde și una roșie), se obține o uimitoare senzație de relief. Același efect îl dă contemplarea paralelă a vocabulelor moft și kitsch, ambele - «silabe vaste cu nețărmurit cuprins». Prin zona lor de fuziune semantică, ele își sporesc reciproc priza la obiect. Prin ceea ce au ireductibil, își extind una alteia spațiul de rezonanță. Cuvântul kitsch poate servi unui străin spre a înțelege mai lesne ce
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
acestor secvențe (cu atât mai mult cu cât sunt atât de evidente încât sunt la îndemâna oricui), ci capacitatea lui Coșovei de a se scutura de ele, de a le privi cu o imposibilă ingenuitate, ca pe niște simple combinații de silabe apărute de nicăieri și ducânduse spre nicăieri. Ceea ce e încântător pe spații mici. (Și, se înțelege, întrun volum de o sută de pagini, asemenea sclipiri abundă.) Din păcate, luat ca întreg, și Jurnalul morilor de vânt tot așa se comportă
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
sine putere-n pahare nu-i pe lume o harpă ne-nfrântă de vre-un cântec atavic - îmi pare - pe un braț înfloresc tatuaje un frenetic tangaj mă izbești vino timp într-a oului coajă embrion în delir, vulturește ce clamate silabe vai câte au premers agoniei în fine pe obraz se-nfiripă știute arabescuri vorbind de la sine. nevindecat de real lama (cea) dintre cuvinte mută-ți condiția-n stradă - cât poți de repede - trece cu spume de sevă la gură inspirația
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
iluzia altuia Și mai ales nicicând Să nu te încurci cu propriul cuvânt, păcătosul de sfânt. Locul e strâmt. Ne auzim unul altuia respirația Vocale de aer, consoane de pământ. îmi plătesc cotele la timp și sting lumina după fiecare silabă. M-aș putea considera un chiriaș norocos Dacă nopțile nu mi-aș auzi visele date la maxim Obligându-mă să privesc în față toate nerostitele Care nu au mai încăput în mansarda noastră extravagantă. Propriul meu cuvânt mă bântuie ca
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
moment obligatoriu în scenarile sud-estice de la ŤStrăbunul Dromichetesť, Motancea avea să urle: - Crapă, bestie ! ș...ț Din păcate, calitățile artistice ale lui Motancea erau mai vizibile în particular. Pe scenă avea trac, se împotmolea ca un bivol în noroi. Apropierea silabelor Pă-Be îl încurca și-l făcea să stropșească. La prima repetiție, avea să șuiere neconcludent: - Papă, beșșșttt! La următoarele, după vocalize de încălzire, izbuti să urle: - Crapă, pești! spărgându-și vocea pentru o durere de gât de trei zile. Cosma
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
guest-post la mine pe blog. Pentru încurajare și amuzament, o să postez eu însămi un exercițiu de imitație pe care l-am făcut în facultate, la invitația unui profesor: un poem în maniera lui Asachi. O imitație pentru care am numărat silabe de mi-a venit rău și am citit de zeci de ori sonetele celui pe care-l încercam să-l pastișez. Ține-ți-vă bine, e cu “șoapte blânde”, “calde adieri” și alte siropoșenii specifice epocii. Cînd născîndu-se se-ntoarnă aurora
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
cuvinte-mi freamătă pământul/ Să nu pricep din el cât a rămas./ Din ușă-n ușă bat, printre destine,/ Să aflu drum, din Carte a-mi citi.../ Aici parc-aș fi eu... Dincolo cine/ Îmi luminează marginea de zi?” (Printre silabe). Nicolae Dan Fruntelată (România, poet, ziarist, redactor), cu un vers alb, vine în fața cititorului cu stări de regrete ce dezvăluie sentimentul curat, plin de durere, față de țărâna natală: „Eu nu pot spune: Noapte bună, România,/ Oriunde te-ai afla!/ Pentru că
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
iubirea?). Mariana Popa (România, economist, poet, poet bilingv) prin armonia cuvintelor artistice cântă natura și viața în toate formele ei reale și imaginare: „Doamne! Mi-ai făcut Altar/ din Cuvânt!/ Am scris poemele tristeții,/ dar lumina ce-mi trimiți în silabe/ mă-nfășoară, în Paradis mă duce./ O ! Ce pașnică Lumină!/ O clipă de înveșnicire mi-ai dat și slova curge / pe ale mele degete./ Aud respirația ierbii, văd mugurii pocnind,/ aud muzica divină,/ mireasma florilor mă-mbracă,/ metafora mi-e
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]