987 matches
-
a contribuit și clima temperată care îngăduie ieșirea normală a albinelor „la lucru”, ca și iernatul stupilor în aer liber sau în locuri amenajate, cunoscute sub numele de prisăci (la nord de Tarnița, la nord de Lozinca, în sudul Pădurii Siliștea, la fundul Bărboasa, pe Valea Iepei, Taula și Dealu Perjului). Recoltarea mierii din stupii naturali - fază premergătoare domesticirii albinelor, a fost o îndeletnicire practicată de așa-zișii „vânători de albine sălbatice”, cunoscuți pe la noi sub numele de „bărcani”, de unde
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mijlocie-slabă. Sunt favorabile pentru pomicultură, cereale, pajiști și plantații silvice. În partea de vest a pârâului Berheci 1, clasa argiluvisolurilor este reprezentată de solurile brune (luvice), care au o fertilitate scăzută și sunt acoperite de păduri (Leaua, Tărăbuț, Pădurea Sârbului, Siliștea). Tipul acesta de sol se întâlnește și în zona de est a Berheciului, în Pădurea Ghețului și pe Valea Iepei. Luturile loessoide și argilele extrase din anumite puncte au fost utilizate la fabricarea cărămizii, chirpicilor și la tencuirea clădirilor din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Malus silvestris) și păr pădureț (Pyrus pyraster). Dintre arbuști întâlnim: alunul (Carylus avellana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinsa) și măceșul ( Rosa canina). Spre înălțimile dealurilor V. Ghețu și V. Epei, la est, Siliște și Peșca, la vest, se întâlnește un amestec de pădure de stejar cu pădure de fag (Fagus silvatica) și chiar parcele plantate cu larice (Larix decidua ), pin (Pinus sylvestris) și brad. Stratul ierbos are în componență, mai frecvent, următoarele specii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
intervenit pentru a redresa arealul ei, plantând specii nereprezentative zonei (conifere), cum ar fi molidul și laricea de esență nordeuropeană, îndrăgite de locuitori și a căror origine este în zona Vatra Dornei. Le găsim în pădurile Ghețu, Valea Iepei și Siliște. În pădurea Tărăbuț, găsim și suprafețe mari plantate cu nuci. Pădurea, în afară de arbori și de arbuști, mai oferă și plante erbacee, ciuperci și mușchi. Vara, în pădure oamenii vin să culeagă bureți: hribi, mânătărci, pânișoare, ciobănuși, roșcovi sau creasta-cocoșului. Primăvara
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de bovine: vaci cu lapte, sterpele și mânzații (care nu veneau seara acasă, având țarcul și târla lor în câmp), cireada de boi de tracțiune (țarc amenajat în câmp) și cireada de viței, împreună cu micile turme de miei pășteau „în siliște”. La 10 mai, când ieșeau animalele la păscut, iarba era deja crescută până la genunchi, bună de coasă, florile galbene de păpădie împodobind- o de sărbătoare. E demn de reținut că în acele vremuri era împământenită o regulă: nimeni nu ducea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
până în 1889, când se înființează școala primară recunoscută de stat în același local fondat de preotul Iordache Huștiu și Gheorghe Dănilă, care cu ani înainte fondase și biserica, pe locul cumpărat de postelnicul Gheorghe Țarălungă și căpitanul Vasile Huștiu, „în Siliște”, jumătate pentru biserică și jumătate pentru școală. Rând pe rând, școala a funcționat în case particulare și anume: în casa preotului Iordache Huștiu, apoi în casa lui Dumitrache Huștiu. Acesta, dându-i casa lui Iordache Huștiu pentru cârciumă, școala este
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de la Moldovița și cu satul și trei moșii care sunt la Baia și le sunt jumătate cu pârgarii de la Baia, și piua de bătut sumani, și un sat și cu moara anume Săsciori, și peste Bucovină, Vaculinți, lângă Brainți, și siliștea lui Zîrmă. Toate acestea mai sus-scrise să fie acestei mănăstiri mai înainte zise de uric și de ohabă, nemișcate niciodată, în veci și cu tot venitul. Iar hotarul acestor mai sus-scrise sate și siliști să fie cu toate hotarele vechi
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
peste Bucovină, Vaculinți, lângă Brainți, și siliștea lui Zîrmă. Toate acestea mai sus-scrise să fie acestei mănăstiri mai înainte zise de uric și de ohabă, nemișcate niciodată, în veci și cu tot venitul. Iar hotarul acestor mai sus-scrise sate și siliști să fie cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac.” 4. Ștefan voievod întărește dania „sfânt răposatului nostru Alexandru voievod - Alexandru cel Bun - către mănăstirea Moldovița, 11 februarie 1447, Suceava „Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
ei de astăzi. Mănăstirea stăpânește în Bucovina satele: Moldovița, frumosul, Vama, Moldovița Rusească, Berchișești, Oprișeni, Prohorochia, jumătate din Iordănești și Muntele Suhardul Mare. În Moldova se găsesc următoarele sate ale mănăstirii: Fălticeni, Onțeni, Văculești, jumătate Zvoriștea, Sărăcinești zis și Mitești, siliștea Răciuleni cu moară, un iezer la Cohurlui și zece pogoane vie la Cruce [ținutul Putna]”. (Rezumat după Wickenhauser, Moldovița, 214-215 și după Documente bucovinene, vol. V, nr. 2, p. 177-178) 10. Raportul înaintat Consistoriului despre starea în care se găsește
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
față de stat, precum și cotropirile teritoriului Moldovei de armatele străine au contribuit în mare măsură la modificarea rețelei de așezări și a repartiției teritoriale a populației. În aceste condiții, o serie de așezări s-au depopulat, au rămas fără oameni,devenind,,siliști”, altele au dispărut. Documentele atestă peste 30 de sate din județul Iași care au dispărut, printre acestea numărându-se și unele sate de pe Miletin (ex:Păturniceni,1445) . Asigurarea forței de muncă,mai ales în sec.XVII-XVIII a impus organizarea unor
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
de la Șipote au rămas pustii, membrii familiei domnitoare părăsind-o. Aceasta a dus la desființarea ocolului, o parte din satele componente fiind donate mănăstirilor ( ex.:satul Stroești, donat Mănăstirii Sf. Sava, din Iași), iar altele, precum Tătăreni au devenit siliști, adică fără locuitori. Oficial, însă, în 1591 mai exista ocolul Șipote. La 20 februarie același an, satul Șipote avea doar 56 de locuitori, care plăteau dările către stat. Ceva mai târziu, fiindcă domnitorii s-au dezinteresat total de curtea din
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
cauză era asuprirea, prea multe dări și corvezi pe care le aveau de îndeplinit locuitorii satelor. Studiile asupra fiscalității în Moldova scot în evidență că viața claselor sărace nu era deloc ușoară. Astfel se explică fuga de pe moșii, prezența unor siliști și reversul lor,sloboziile. Există documente care relatează îngrijorarea autorităților referitoare la fuga țăranilor de pe moșii și propunerea de a se lua măsuri pentru a se împiedica aceste mișcări ale populației. Această situație a plecărilor populației care nu a mai
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
narativ postbelic semnificative pentru tema aleasă Roman al unei familii și al unei colectivități, Moromeții dezvoltă tema familiei în relație cu tema destrămării civilizației tradiționale țărănești, determinate de colectivizarea forțată. Drama lumii moromețiene se desfășoară întrun spațiu familiar scriitorului, satul Siliștea Gumești, din Câmpia Dunării. Acțiunea primului volum se petrece cu trei ani înaintea celui de Al Doilea Război Mondial (de la începutul verii până toamna târziu), în timp ce volumul al doilea comprimă o durată amplă, din 1937 până în anii ’50. In cipitul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sau un aforism. Redactorii publicației au vădite simpatii față de modernism și avangardă. Cel mai important și unul dintre cei mai constanți colaboratori este Geo (George) Bogza. Alături de el, semnează versuri Al. Tudor-Miu, Șt. Alexiu, V. Stoenescu, N. Ionescu-Bontaș, Tudor Siliște, Șt. V. Ionescu, Simion Stolnicu, Ion Gorun, F. Voican. Proză publică Al. Tudor-Miu, C. Mrejeru, Alexandru Botez, Mihăilescu-Conemy, Sandu Alexandru. Pimen Constantinescu traduce din poezia lui Gabriele D’Annunzio, iar I. Bernard-Popovici o proză a lui Gustave Droz. Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286057_a_287386]
-
a fost desființat. Un document din iulie 22 cca 1643 arată că: „turcul fost stolnic din Cuzlău și Borileanu uricar primind porunca lui Vasile V.V. să aleagă hotarul satului Mlenăuți, dăruit de Miron Barnovschi V.V. mânăstirii Solca și jumătate din Siliștea Licina, cumpărătura lui Evloghie episcop din Rădăuți de la Moișanu cum și cu Petrică, ginerele Tolocicoaei cu frații lui, strângând oameni tineri și bătrâni megieși din Bobești, Petre Roșca din Concești, Gherasim, Andrei Murguian, Toader diac, fiul lui Pricop Bobăscu din
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Concești, Gherasim, Andrei Murguian, Toader diac, fiul lui Pricop Bobăscu din Cuzlău, Miron din Bobești... popa Toader din Havârna...,Iațico din Hudești care a fost Licina, Glige din Hudești...,au aflat cum să le despartă în jumătate hotariul Mlinăuților și Siliștea Lișna. într-un alt document din 8 martie 1559 se scrie: „privilegiu de întărire ce a avut bunicul lor Cozma Bobici, satul ce se numește Bobeștii de Jos, la Bașeu cu loc de iaz și moară. Satul Bobești apare și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Samoilă, V. Larion, ș.a. Continuăm cu ceilalți arendași și proprietari: Iancu Einham și Simon Kron - arendașii moșiei Popești (Miclești); G. Rosetti Solesco - proprietarul moșiei Solești; Babincu (probabil, greu lizibil în original) - Chircești; Sterian Macri - proprietarul moșiei „Corbu” din satele Calea Siliștii și Boușori; Alexandru Vasiliu - arendaș Ciortești și Poiana Cârnului; P. Michiu - proprietarul moșiei „Crăsnița”, com. Ciortești; B. Brill și Iosif Veșler - arendașii moșiei Pribești; D. Dobrescu, prin administratorul Th. Mitoșeriu - moșia Tăcuta; Iacob Ușer - arendașul moșiei Cujba, com. Tăcuta; Iancu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
satul Casimcea, având hramul "Sf. Dumitru", a fost construită în anul 1900. În același an a fost construită și biserica din satul Kiuciuk-kioi, având hramul "Sf. Nicolae". La Kiuciuk-kioi exista și o geamie. Comunei Casimcea i-au aparținut și satele: Siliștea, Sarankula, și Turbencea, care însă au fost în mare parte distruse de către un incendiu puternic, fapt ce i-a determinat pe localnici să le părăsească 805. Populația comunei Casimcea era de 2 564 de locuitori, din care: 1 710 români
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
BĂNUȚĂ, Ion (7.XI.1914, Siliștea, j. Argeș - 30.XII.1986, București), poet. Este fiul Radei (n. Georgescu) și al lui Dumitru Bănuță, țărani. Urmează o școală de arte și meserii, fiind, în paralel, ucenic și muncitor la Uzinele „Grivița”. Participă la grevele din 1933, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
MUSTAȚĂ, Ion (6.XI.1936, Siliștea, j. Brăila), poet. Este fiul Mariei (n. Ichimescu) și al lui Pavel Mustață, muncitor. Urmează Liceul „N. Bălcescu” din Brăila și Facultatea de Filologie a Universității din Iași. Este profesor de limba română în Cașu Lung, iar din 1978, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288333_a_289662]
-
urmă cu aproximativ 100 ani,aici mai exista un sat, după mărturia localnicilor, care se numea Siliș tea Marginii sau Marginea. în acesta se afirma că «veneau răzeși „alungați de urgia boierească”», afirmă Mihăilă Florin din satul Tungujei. În ce privește o siliște de pe Racovăț din același document și din aceeași perioadă, o putem localiza în zona viitorului sat de la 1864, numit Recea, de pe pârâul Recea (azi și Zoi). În ce priveș te satul Lingurari, format din țigani aduși pe la jumătatea secolului la
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Tazlău, situat la confluența râului Tazlăul Sărat cu râul Tazlău. A făcut parte din ocolul Tazlăul Mare, Tazlăul Sărat, Tazlăul de Jos și din Ținutul Bacăului. Prima atestare scrisă datează din 5 martie 1493, în care Ștefan cel Mare dăruiește “siliștea Stețcani”, la confluența Tazlăului Mare cu Tazlăul Sărat. La 20 martie 1577 se menționează “moșia Tețcani”, care apare din nou la 10 octombrie 1709, pentru ca o perioadă de timp să apară doar numele Stețcani. Tescani, forma oficială actuală, este întrebuințată
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
DEALUL SĂLIȘTEI, deal în nord - vestul satului Capăta, aflat în vecinătatea pârâului cu același nume. Se crede că pe acest deal ar fi existat o vatră de sat și asta explică toponimul compus în discuție. Et.: ap. deal + ap. săliște ( siliște ) d. vsl. selište (Candrea - Adamescu, Lazăr Șăineanu, August Scriban). Și Săliște ca toponim, este general cunoscut în toponimia românească, având în toate cazurile sensul “locul unde a fost vatra satului, locul unei foste așezări omenești”. DEALUL STẦNII, deal mic, situat
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Izvorul Alb, Lunca, Oușoru, Plopu, Răchitiș, Runcu, Șanțu, Valea Rea, Albele, Bahna, Boiștea, Făgetul, Livada, Păltiniș, Sărata, Valea Arinilor ș.a.; II. Sociale: Costești, Mărcești, Motocești, Negoiești, Stănești, Vrânceni, Pralea, Bogdana, Cotul lui Briceag ș.a.; III. Istorice: Fata Moartă, Mănăstirea Cașin, Siliștea, Drumul Mocanilor, Căiuți, Straja etc.; IV. Psihologice: Calea Bătrână, Dezrobiți, Mânioasa etc. În ceea ce privește “comportamentul” lingvistic al toponimiei din această zonă, de hotar între Transilvania și Moldova, e necesar să facem două precizări: 1. în privința pronunției, încă există deosebiri între generația
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
în satul natal, urmează Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1921-1928) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, specialitatea istorie-geografie (1928-1933). Face un stagiu de redactor la ziarele „Zorile” și „Lumea românească”, apoi este profesor la liceele din Siliștea și Călărași (1938-1939), la Școala Normală și Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1943-1949), conferențiar (1949-1972) și profesor (1972-1975) la Facultatea de Istorie a Universității din București, la care rămâne profesor consultant după pensionare. Prorector al Universității Populare din București (1985-1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]