941 matches
-
e În regulă, iar tu zici mereu că da. Dacă preferi să nu vorbești despre asta, firește că te Înțeleg, dar vreau să știi că poți discuta orice cu mine și că nu te voi judeca. Îmi voi da toată silința să Înțeleg. Încuviințez din cap. Cred că o să Încep să plîng. Aș vrea să spun ceva, dar mă sufocă un suspin. Tot ce pot face e să Încerc să Îmi Înghit lacrimile care sînt pe cale să-mi apară În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
decât un regat. Râsul ei mi-a topit mâhnirea inimii. - Stiliano, curtoazia e vecină cu necuviința, dar luminează această încăpere, de câtva timp prea des singuratică. Ce anume nu-ți dă pace? I-am surâs. - Nerozia oamenilor care își dau silința să bea din apa stătută a unui burduf, deși se află pe malul unui izvor. Albastrul ochilor săi s-a întunecat. - Nu cumva dragul nostru Rotari ți-a creat acea tulburare? - Nu, doamna mea. Așa sunt eu prost făcut: prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ochii și gândurile doar pentru ea, fiind gata, gata chiar să-i ceară mâna. Rămânând totuși bărbatul pe care-l știam, incapabil să treacă cu vederea frumusețea muierească, nu a pregetat să-i facă Zubetei oarece complimente. Wuldetrada își dădea silința ca gelosul Eribert să le observe, accentuându-le cu un aer nevinovat. Simțind că gelozia acestuia atinsese punctul de fierbere, îndrumată de nelipsita Gundeperga, a declanșat lovitura de grație. Cu trei zile înainte de sfârșitul lui ianuarie, anul 653, fiind informată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe acel munte un taur rătăcit i s-a întâmplat un lucru deosebit de ciudat. Ajuns în preajma unei biserici străvechi cu hramul apostolului Petru, a găsit taurul îngenuncheat ca și cum s-ar fi rugat dinaintea unei grote. Deși și-a dat toată silința, nu a reușit să-l clintească din acel loc. Crezând că singurul lucru care-i mai rămăsese de făcut era să-l omoare, ca să se-aleagă măcar cu pielea, a tras în el cu o săgeată. Aceasta însă, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
accepte ajutorul lor. Ele se și întreceau, putându-și dovedi priceperea, calitățile și performanțele. După multe insistențe, a venit și clipa mult așteptată. Prima care șia încercat puterea în lupta cu monștrii cei nemiloși a fost periuța electrică. Cu toată silința pe care și-a dat-o, la un moment dat, acumulatorul s-a descărcat. A fost nevoită să renunțe. S-a prezentat cea cu capul flexibil. Atât de multă acrobație a făcut, s-a arcuit, și-a dat capul pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tata s-a aplecat, m-a pupat pe frunte, dar de îmbrățișat tot nu m-a îmbrățișat, și mi-a spus să am grijă de mama, să fiu băiat cuminte, că eu rămân bărbatul, stâlpul casei, și să-mi dau silința, iar eu am zis că bine, o să fiu cuminte, dar să-și poarte și el de grijă, atunci colegul lui s-a uitat la mine, nu-ți face griji, băiete, a spus, o să avem noi grijă de domnu’ doctor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ambele mâini, fața-i era aproape tuciurie, ajunsesem abia la optzeci și cinci, când a dat drumul țevii, iar apa a izbucnit cu atâta forță încât l-a doborât, i-a făcut leoarcă hainele, dar am văzut că-și dă silința, totuși, să bea cu gura larg deschisă, cred că din cauza presiunii mari apa-i pătrunsese și în nas, iar când s-a șters pe față cu mâneca hainei, a spus că n-are rost, că-i o tâmpenie, plămânii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât Își da silința. După două zile, atmosfera devenise de-a dreptul sufocantă. Bruno Începu să plece de-acasă, după-amiezi Întregi; se ducea pur și simplu la plajă. Psihiatrul aprecia mai puțin următoarea parte a povestirii, dar Bruno ținea mult la ea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
glas. Și ne așteptăm ca și tu să faci același lucru. — Îmi pare foarte rău, spun pentru a milioana oară. Trish mă săgetează cu o privire nemulțumită. — Ei bine, în seara asta mă aștept să-ți dai și mai multă silință decât de obicei. În seara asta ? repet după ea bulversată. — La cină. O văd cum își dă ochii peste cap. Dar mi-ați dat seara liberă, spun panicată. Ați zis că e OK, că vă pot lăsa o cină rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o făcea selectiv. Nu avea importanță că nu putea opera mașina de cafea, dar avea nevoie de mâini ca să se bărbierească, să facă Însemnări, să se Îmbrace, să fumeze, să iscălească cecuri. E știut că dacă nu‑ți dai singur silința să te Însănătoșești, ești un repudiat, un om sfârșit. În dimineața când Ravelstein și cu mine am nimerit peste arbuștii Împănați cu papagali care se Îndopau cu boabe roșii și vânturau zăpada, patul de spital cu triunghiul de oțel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur coșul în care-i va cădea capul și să îndepărteze putreziciunile capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
între hotarele unui comportament cu desăvârșire șters. Ba chiar, cu cât se țicnește mai rău, cu atât purtările îi sunt mai obișnuite, împingând conformitatea până la epuizarea oricărui sens. De multe ori îi vine să-și ia câmpii dar își dă silința să se poarte și mai atent, și mai cu migală, și tocmai în clipele acelea când poate fi văzut numărând măruntul pentru două franzele sau dezbătând cu colega de birou meritele ceaiului de păducel, se simte cel mai primejduit. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ca un patriarh roman care-și împrumută unul dintre servi („Ia-l pe Sextus să-ți aducă lucrurile. Nu-i cine știe ce în capul lui - l-am luat la grămadă, n-am dat pe ei decât șase sesterți - dar își dă silința, trebuie să recunosc. Dacă începe să-și facă de cap, spune-mi și o să pun să-l biciuiască.“). Sextus se ivi din biroul lui Bez. Înalt și slab, ca un cadavru în putrefacție, avea o față de aurolac, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar fi deplin hippie. Și dacă ar exista o canalizare normală. —Shirley Lowell, spuse Hazel, atât de încet încât abia o auzii. —Poftim? zise Violet făcând imediat stânga-mprejur, ca s-o includă în conversație. Chiar că-și dădea toată silința să o cucerească pe Hazel cu șarmul ei. —Shirley Lowell, fata care s-a sinucis, zise Hazel. Mi-a fost colegă de facultate. Și ea voia să devină actriță. —Of, Bill! făcu Sophie supărată. M-ai călcat pe picior! Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
specială în dimineața asta. MM se uită la ceas. Deja e zece și jumătate. Trebuie să începem, altfel nu mai avem nici o șansă să repetăm în dimineața asta. S-o ia naiba pe Violet, adăugă ea. Nu-și dă deloc silința. Venind din partea lui MM, acest comentariu destul de blând avea aceeași forță ca și când Oliver Stone ar fi înnebunit de furie, i-ar fi făcut cu ou și cu oțet pe toți actorii, de la un capăt la altul, înjurându-i de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pâine și în vin? — Împărtășania nu este altceva decât actul simbolic al uniunii credincioșilor cu Dumnezeu... — Un yubani se ascunde de dușmani în mlaștini, iar mlaștinile sunt apărate de anaconde, care îi împiedică să treacă. Se întrerupse. Războinicii își dădeau silința să le taie victimelor pielea capului, din creștet până la gât, și cu cea mai mare grijă o desprindeau de țeastă, folosindu-și degetele și cuțitele lor foarte ascuțite. Când au terminat - murdari și însângerați -, arătară mândri pieile goale, moi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să scape repede de el. - Faptul este consumat. Ce-ați fi vrut, să alerg cu limba scoasă după taxiul ăla? E apă. Se usucă. Dacă rămân pete, duc hainele la curățat. Nu e un capăt de țară, domnule. Își dădu silința să fie calm, să vorbească pe un ton tărăgănat și să nu întoarcă spatele, ofuscat. Vru să plece, dar mâna surprinzător de fermă a bătrânelului îl apucă de cot. Asta este deja prea mult. Se abținu și expiră cu năduf
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
hărți false de pe pământ, când adevărata fericire nu poate exista decât după moarte, prin dobândirea vieții veșnice și unirea cu Duhul Sfânt. Eu m-am Înroșit până În vârful urechilor și i-am spus că Îmi voi da de acum toată silința să urmez numai calea lui Dumnezeu, dar să aibă bunătatea să-mi indice ce anume să fac pentru ca nu cumva să mă mai abat fărĂ voia mea, din neștiință, de la aceasta. mi-a spus pe un ton sever să nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
hărți false de pe pământ, când adevărata fericire nu poate exista decât după moarte, prin dobândirea vieții veșnice și unirea cu Duhul Sfânt. Eu m-am înroșit până în vârful urechilor și i-am spus că îmi voi da de acum toată silința să urmez numai calea lui Dumnezeu, dar să aibă bunătatea să-mi indice ce anume să fac pentru ca nu cumva să mă mai abat fără voia mea, din neștiință, de la aceasta. Mi-a spus pe un ton sever să nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unii să se despartă? Din păcate, cam de aici Încep să nu se mai Înțeleagă și fără a mai căuta din vina cui, mai devreme sau mai tîrziu... Dar totuși nu e mai vinovat cel care nu și-a dat silința să mențină relația? Să nu ți se pară ciudat dacă Îți voi spune că e posibil să nu fie niciunul dintre ei vinovat. Nu văd cum ar fi posibil așa ceva! Și totuși, e posibil. Hai să ne Întoarcem puțin. Frumusețea
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
să zic, că n-ar fi convenabil. - Nu, nu, protestă Felix, încurcat, e așa cum îți spun eu. Se îmbrăcă repede, intimidat de privirile Georgetei, care-l contempla, în prada celei mai vii îndoieli. Gestul era cam jignitor, dar își dădea silința să creadă că Felix nu mințea. Ideea că un tânăr ar fugi de ea i se părea, de altfel, absurdă. Când Felix ieși în sală, însoțit de Georgeta, dădu ochii de un individ în vârstă, care zâmbea galeș, scoțîndu-și mănușile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și îl ciupi. Pe pielea ciupită cu extrem de puțină milă, apăru, mai întîi, un punct alb, care se preschimbă cu iuțeală, lăbărțîndu-se într-un neliniștitor loc roșu. Pata roșie și antipatică avansa și nu se sfia acum să-și dea silința să-l înfășoare, legîndu-i strâns trupul într-o hartă reproducând fidel golfulețele și fiordurile de hârtie zdrențuită ale Europei. Sfântul Părinte Secund țipa de plăcere ori de câte ori recunoștea, pe ceafa ori pe fesa sa stângă, un golfuleț. Și tot dânsul îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
parte să seducă și să învrăjbească două surori? - Nu sînteți cunoscut și dumneavoastră ca un mare crai?!... Sînteți!... Cunoașteți, astfel, banalitatea că și cele mai șterse femei, intuindu-i pe marii crai cât pot fi de crocanți, își dau întreaga silință să facă din dânșii victimele lor. Robin a fost una dintre aceste mari victime ale acestor femei, cât de șterse... Dar sufletul lui n-a vibrat, nu s-a lăsat înfiorat decât o singură dată în viață. "Patricia, îmi spunea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-ai să faci față? - La ce? întrebă, mai mult pentru a menține conversația, tot profesorul de construcții metalice, după ce apăru evident că Sinistratul nu-și va mai descleșta, pentru acea zi, fălcile. - Pentru numele lui Dumnezeu, dă-ți întreaga silință!... Dacă presimți o pană de inspirație, învață, pe de rost, măcar două-trei bucăți dintre creațiile acestea! și directorul Predoleanu scotoci într-o scobitură a servietei diplomat și îi descărcă Sinistratului, la piept, un teanc de cartoane tăiate egale. Semănau cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dimineața, ce o transformă într-un cocoloș elipsoidal de hârtie și o cără, fără prea multe discuții, la canal. Totuși, în acea oră de duminică târzie, cineva care s-ar fi canonit și și-ar fi folosit totuși cu larghețe silința, ar fi izbutit, poate, să-i descifreze mesajul. Pe fluturașul de hârtie fermecat al Căpeteniei Străzii stătuse scris: "Un diavol, has-Satan în persoană, ședea la o masă. În dreapta lui era așezat un bărbat gras. Iar în stânga o femeie ștearsă. Lemnul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]