4,282 matches
-
se auzi un acrodeon care căzu cu geamăt tărăgănat, Își dăduseră seama că Dabor se afla În pericol. Alergând În direcția din care se auzea bătaia, l-au descoperit pe fostul căpitan al lui Wrangler, apărându-se stângaci de trei siluete energice, toate echipate, pare-se, cu mănuși de fier. Heino și Boris reușiră să-l scoată cumva pe Dabor din Încurcătură. Dar au reușit să domine terenul abia când li se alătură și Ivan Britz, care tocmai se Întorcea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din Încurcătură. Dar au reușit să domine terenul abia când li se alătură și Ivan Britz, care tocmai se Întorcea de la piață, numai mușchi și fără nici o remușcare. Doi dintre muncitorii de pe șantier au fost prinși. Din păcate, a treia siluetă reuși să le scape printre degete. Mi-am dat seama că varianta lui Boris era plauzibilă. Persoana pe care o văzusem ieșind dintre boscheți mai devreme, În aceeași dimineață, ar fi putut fi a treia umbră. Bătând din palme, Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
putut ascunde filmul, dacă nu În spatele acestei femei? Fără prea multă tevatură, m-am apropiat de tablou. — Bună seara, domnule Knisch. Reproducția se prăvăli pe podea. Întorcându-mă, cu mâinile goale și aproape leșinat, cu greu am reușit să disting silueta din scaunul din dreapta ferestrei, de lângă lampadar. — Presupun că ăsta e obiectul pe care-l căutați. Persoana ridică ceva lucios care, În lumina Întreruptă a trenului care, de data aceasta, venea din direcția opusă, se văzu doar o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Locotenenta mă duce la un bar de noapte din zona portului. Clienții, îmi explică ea, sunt în marea lor majoritate docheri. Docheri evrei? Da. Pufnesc în râs și ea mă întreabă ce mi se pare așa de nostim. Mă excită silueta ei minionă, voluptoasă, cu mijlocul ferm încins de centura lată, kaki. Dar ce fătucă hotărâtă, stăpână pe sine și lipsită de simțul umorului! Nici nu știu dacă mi-ar îngădui să comand și pentru ea, chiar dacă i-aș vorbi limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În căutarea a ceea ce dorea bărbatul, dacă n-ar fi zărit cadranul unui ceas. — Nu mai e timp, spuse ea. Mai avem doar un minut până pornim. Întorcându-se, dădu cu ochii la capătul coridorului de o față și o siluetă care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întâmplare. În timp ce și-o punea În gură, o aprecie după gust. Calitățile Îi dispăreau. Asta-i de la Stein & Co. Se fac mici și uscate. La capătul coridorului, o fată În balonzaid alb se Întoarse și se uită la el. Frumoasă siluetă, se gândi. O cunosc oare? Alese altă stafidă și, fără să-i arunce măcar o privire, o luă. Una de-a noastră. Myatt, Myatt & Page. Pentru o clipă, cu stafida pe limbă, ar fi putut fi unul din lorzii acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că tocmai sunt obligate să se Întoarcă acasă. Dar Coral Musker voia să se plimbe. Era de acord să-l Întovărășească În Întunecimea mașinii, cu felinarele, hotelurile și casele rămânând În urmă și copacii apărându-le-n față ca niște siluete de hârtie În lumina verzuie a farurilor, după care veneau tufișurile cu mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții, și o scurtă și barbară plăcere În miriște. Cât despre Isaacs, trebui să se mulțumească doar cu ce găsise, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ai nevoie de ceva În toiul nopții, nu? Îi rânji cu subînțeles: — Cred că sunteți doctor. Am fost cândva doctor, recunoscu omul. — Și mergeți la Belgrad? El o privi scurt, cu un sentiment de neliniște, și o prinse nepregătită, cu silueta ei pătrățoasă Înveșmântată În tweed și aplecată puțin În față, cu strălucirea inelului cu sigiliu, cu fața flămândă și congestionată. Nu, spuse el. Nu atât de departe. — Eu mă duc doar până la Viena, spuse domnișoara Warren. El spuse rar: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cum ar privi un automobilist obosit, ajuns la un han de rând, perdelele stacojii și berea apoasă, Înainte de-a conduce mai departe până la cel mai bun hotel, cu muzică și palmieri. Se gândi: „O să vorbesc cu ea. Are o siluetă frumușică“. Căci, la urma urmelor, nu poți trăi Întotdeauna cu o voce șoptită ca muzica ori cu o siluetă Înaltă ca un palmier. Loialitatea nu era același lucru cu păstrarea În memorie; poți uita, rămânând credincios, și poți să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a conduce mai departe până la cel mai bun hotel, cu muzică și palmieri. Se gândi: „O să vorbesc cu ea. Are o siluetă frumușică“. Căci, la urma urmelor, nu poți trăi Întotdeauna cu o voce șoptită ca muzica ori cu o siluetă Înaltă ca un palmier. Loialitatea nu era același lucru cu păstrarea În memorie; poți uita, rămânând credincios, și poți să-ți amintești și să nu fii credincios. O iubea pe Janet Pardoe și o va iubi veșnic pe Janet Pardoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pot fi foarte al dracului cu oricine crede așa ceva. Janet este o pramatie. Mă gândesc să-mi iau altă companioană. Există În trenul acesta o actriță mignonă, una care mi-ar conveni. Ar trebui s-o vezi și tu. O siluetă Încântătoare, Con. Ai admira-o și tu, ca și mine. Nu foarte frumoasă, dar cu picioare splendide. Cred că ar trebui să-mi redecorez totuși apartamentul. Ceea ce-mi amintește de ceva. Poți urca până la zece șilingi și unsprezece pence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la marginea marchizei, cea pe care o văzuse venind spre el când alunecase pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul luminat de la studioul lui Herr Kolber - patru etaje, iar silueta clădirii se pierdea În cerul cenușiu și Încărcat. Ar fi fost o cădere urâtă. — Der Kaffe mit Milch, spuse el. Amestecă gânditor În cafea. Josef Grünlich, omul destinului. Nu avusese nici o altă soluție, nu ezitase nici o clipă. O urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mâna. Dar vor trage oricum, eh? De ce ne scot afară? Dr. Czinner se Întoarse spre Coral Musker: — Nu cred că există motive să ne temem. Vii? — Sigur că da. Apoi Îl imploră: — Așteptați-mă o clipă! Mi-am pierdut batista. Silueta Înaltă și subțire se aplecă asemeni unei perechi cenușii de foarfece, se puse În genunchi și pescui batista de sub bancă. Stângăcia lui o făcu să zîmbească. Uită de neîncrederea ei și-i mulțumi cu exagerată recunoștință. Ieșind, el păși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În fereastră și celălalt soldat se apropie. Ochii lui mari și prietenoși mai că se lipiră de sticlă și el se uită În sala de așteptare. În sală era mai Întuneric decât afară și nu putu vedea nimic, doar niște siluete neclare mișcându-se agitate Încoace și-ncolo ca să se Încălzească. Dr. Czinner Își apropie gura de sticla geamului și-i vorbi soldatului În limba lui: — Cum te cheamă? Cranț, cranț, cranț făcea cuțitașul de tăiat hârtie, dar când alunecă, zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adunară În fața ușii. — Dacă trag, spuse doctorul Czinner, alergați În zigzag. Grünlich Împinse de ușă, o deschise și zăpada năvăli În Încăpere. Afară nu era chiar atât de Întuneric cum fusese Înăuntru. Felinarul de la șeful de gară lumina dincolo de linii silueta soldatului În cadrul ferestrei. Grünlich se aruncă primul În furtună: cu capul plecat până aproape la genunchi, el se buluci Înainte ca o minge. Ceilalți Îl urmară. Nu era ușor să alergi. Vântul și zăpada erau dușmani care se aliau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu mai Îndrăzni să deschidă ochii până când mașina nu ajunse iarăși cu patru roți pe sol. Părăsiseră șoseaua principală și mașina se hurduca pe făgașele unui drum de țară, Împroșcând cu lumina ei dură copacii Înmuguriți și transformându-i În siluete de carton. Myatt se aplecă de pe locul lui de lângă șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zi, ceea ce sigur e un semn de instabilitate psihică. O iubesc și vreau să-i fie bine, nu să ajungă la chimioterapie. Lauren Își deschise micul celular argintiu și o sună pe Tinsley, care spuse că vine În zece minute. Silueta În bikini ne făcu apoi cu mâna de pe terasă și dispăru. —Întotdeauna Închiriază casa aia de Ziua Muncii. O să-ți placă de ea, mi-a spus Lauren. Dar tu ce faci aici, În Careyes, de fapt? —Sunt În... luna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu era chiar genul de petrecere tipică pentru fete (slavă Domnului). Ferestrele de sticlă care Încojurau apartamentul, prin care se vedeau licărind luminile roșii și portocalii ale semafoarelor de jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu lumea În interes de afaceri? Alixe nu așteptă un răspuns. Se duse Întins pe urmele ei. —Fetelor! Este aici! zise Salome, pe neașteptate. Dădu din cap discret către un separeu din cealaltă parte a Încăperii În care se vedeau siluetele lui Sophia D’Arlan și Giles. Stau de... vorbă. Părea iritată. Este revoltător. A flirta pe marginea unui mormânt este de neiertat. —Sophia are paiete pe șifonul ăla? Întrebă Marci cu un ușor dispreț. Își Întinse gâtul să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deloc panicat, chiar și după acel fiasco pe care el Îl numea „Nina-gate“. —Nu-i așa că pânza este minunată, zise el, privind lung, cu o expresie visătoare, la rochia lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt exact În stilul lui John Singer Sargent 1. Pânza avea o formă cu disperare romantică. Cu un corsaj strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis, era o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dată într-o altă mașină, coupé, berlină sau camionetă, uneori pe motocicletă. O dată într-o rulotă. În pozele pe care le fac oamenii și în imaginile filmate apar întotdeauna părul blond în vânt, țăcălia roșcată, cicatricele. Întotdeauna e același om. Silueta unei femei așteaptă în depărtare într-o mașină, într-o camionetă, ce-o fi. În timp ce scriu rândurile de față, dom’ sergent ia în cătarea revolverului haina noastră de blană făcută grămadă. Ketchupul și muștele. Momeala noastră. Și, ca toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Fereastra e încă deschisă, cu perdelele atârnând un pic în afară. Perdele roz. Bucățile de hârtie sunt împrăștiate în noroi, și încep să le adun. În spatele perdelelor, în camera goală, se aude cum se deschide ușa. Din hol apare o siluetă, și mă ghemuiesc în noroi, sub fereastră. Pe pervaz se lasă mâna unui bărbat, așa că mă trag înapoi, lipindu-mă de zid. De undeva, de deasupra mea, unde nu ajung cu privirea, un om începe să plângă. Începe să plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o altă țigară și-și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea în palme, apăsîndu-și puternic ochii cu podul palmelor, să alunge din ei imaginea bătrînului veșnic nebărbierit, peste care se insinuează silueta acelui tînăr înalt, îmbrăcat frumos, care-și face rar apariția prin sat, de preferință sîmbăta, duminica, ori la sărbătorile mari ale anului. Stă mult la bufet, bea puțin și discută îndelung cu oamenii. Abia la a doua sau a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Era o femeie formidabilă, trecută de mult de prima tinerețe. Dan era copilul din ultimul ei mariaj, unul net inferior celui dintâi. Înainte de tatăl lui Dan, se căsătorise cu un tip care câștigase o avere din comerțul cu șerbet. Avea silueta clasică, în formă de pară, pe care o capătă vrând-nevrând englezoaicele dintr-o anumită clasă și cu o anumită dispoziție. Picioarele, niște tuburi uluitoare, erau îmbrăcate în ciorapi de nailon într-o nuanță caramel specifică. Drept urmare, impresia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în ciuda voinței mele, un voyeur ce asista la onania lui Carol. Profesorul se întrerupsese, fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul se zguduia și se clătina, iar eu mă uitam cum se apropie de noi dinspre asfințit silueta modernă a gării Reading. Profesorul își repetă întrebarea: — Crezi în oroare? Mi-am adunat puterile: — Te referi la ocultism? Fiare, demoni, spirite, spiritism, chestii de genul ăsta? — Nu, nu la astea. Trenul se oprise cu o smucitură. Oameni purtând haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]