1,632 matches
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Interviuri > INTERVIU - SILVIA DASCALU - VIETI TRANSFORMATE Autor: Ioan Ciobota Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului SILVIA DASCĂLU Dragul nostru cititor sau cititoare, când ai fost la ultimul chef? Cum a fost? Cum te-ai simțit? Dar dimineața
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355325_a_356654]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Interviuri > INTERVIU - SILVIA DASCALU - VIETI TRANSFORMATE Autor: Ioan Ciobota Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului SILVIA DASCĂLU Dragul nostru cititor sau cititoare, când ai fost la ultimul chef? Cum a fost? Cum te-ai simțit? Dar dimineața când te-ai întors acasă ce-ai simțit în sufletul tău, atunci când ai stat de vorbă doar tu singur
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355325_a_356654]
-
făcusem, ci simțeam pur și simplu pace în inima mea și dorință să merg tot înainte cu lucrurile acelea. Reporter: - Care este situația din punct de vedere moral, între tinerii din țara noastră care sunt până în clasa a VIII-a? Silvia Dascălu: - Am observat în ultimii ani o dorință a tinerilor până în clasa a VIII-a de a se maturiza mai repede, de a crește mai repede, de a părea mai maturi când de fapt mintea lor nu este decât la
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355325_a_356654]
-
găsit pacea și fericirea care nu o pot da nici chefurile, nici lumea aceasta, ci numai credința în Dumnezeu și siguranța că vei avea o viață după moarte. Reporter: - Sigur nu-ți pare rău după ceea ce ai lăsat în urma ta? Silvia Dascălu: - Nu. Au fost momente din viața mea în care într-adevăr mă simțeam plictisită de toată viața aceasta după ce m-am întors la Dumnezeu, dar mai apoi venea o bucurie enormă și uitam toate lucrurile. Acum nu-mi pare
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355325_a_356654]
-
Domnului, doar eu cu El. Atunci într-adevăr a fost momentul în care am spus: „Da Doamne, vreau să te urmez toată viața mea!” Reporter: - Ce se întâmplă în general, la astfel de chefuri privite din afară ca fiind decente? Silvia Dascălu: - Este adevărat că privite din afară par decente, dar pot să vă spun că nu este așa deloc. Nu este deloc interesant ceea ce se petrece la niște chefuri, se mănâncă, îndeosebi se bea, se fumează, se dansează foarte mult
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355325_a_356654]
-
i infinitate. * A trecut primăvara și aproape toată vara, dar nimeni nu a mai auzit de acea „întâmplare” care a răscolit atâtea suflete la vremea ei și a schimbat cursul vieții celor direct implicați. „Așa a fost să fie”, exclama Silvia cu durere, în timp ce o aștepta seara pe Iuliana să vină de la școală. „Așa a vrut Dumnezeu... Cine poate ști ce păcate s‑au spălat cu necazu’ ăsta căzut pe capul fetii!”, murmura Tudor îngândurat, pe utilajul său din șantier. Iuliana
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
te liniștești. Am promis că voi vorbi, da? - Da, mamă, te cred. Ce se mai aude despre omul acela? Nu‑mi spui nimic? A întrebat Iuliana pe neaștepta-te, privind‑o în ochi, deși era evident cât de jenată se simțea. Silvia s‑a codit să răspundă. Întrebarea a prins‑o nepregătită. Nu știa dacă e bine să vorbească despre acest lucru sau ba. La insistențele copilei, a vorbit rar, șoptit, aproape de urechea fetii. - L‑au dus la judecătorie, fata mamii. În
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
legală. Luați legătura cu un avocat și... - Și ce? Noi avem bani de avocați? Ce să facem mai repede cu un singur salar, domnule ofițer?! De ce nu constatați dumneavoastră aici, în spital, ce trebuie? Ei, ia spuneți! s a repezit Silvia la el, ștergându și lacrimile cu dosul palmelor. - Numai semnătura medicului legist, doamnă, are puterea și... - Și puterea lui trebuie plătită, domnule ofițer! Asta nu înțelegeți. Să l puneți pe nenorocit la plată, aia trebuie făcut! Băgați l la pușcărie
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Comemorari > MAGDALENA ALBU - ACTORUL NU A MURIT ÎNCĂ ... (IN MEMORIAM SILVIA DUMITRESCU-TIMICĂ - 110 ANI DE LA NAȘTERE) Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 566 din 19 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Ca o tușă puternică și plină de lumină conturată de mâna unui pictor de geniu pe o pânză albă ce
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
Albu Publicat în: Ediția nr. 566 din 19 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Ca o tușă puternică și plină de lumină conturată de mâna unui pictor de geniu pe o pânză albă ce așteaptă să devină tablou, figura ilustră a Silviei Dumitrescu-Timică se ridică peste timp plină de lumină și de seninătate, așa cum, de altfel, a și trăit. Cu o geometrie interioară aparte aidoma unui răsărit jucăuș de soare vibrând în ochii neprihăniți de copil, această mare artistă a teatrului românesc
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
Birlic, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru, Marioara Voiculescu, Silvia Fulda, George Calboreanu, Carmen Stănescu, Geo Barton, Lucia Mureșan, Rodica Tapalagă, Ion Dichiseanu, Ștefan Radof ș.a. a făcut parte din categoria acelor actori dăruiți complet artei dramatice în toată splendoarea sa. Pentru că Silvia Dumitrescu-Timică nu putea respira cu adevărat în glodul inestetic și colțuros al acestei singulare treceri mundane a ființei umane decât prin atomii sacri și imperceptibili fizic ai universului plin de spectaculozitate al reprezentației scenice, construind acolo, între „limitele” impuse ale
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
lipsit de umbre, însă dominat de magia unui talent inimitabil și greu de găsit în dimensiunea altor culturi ale pantheonului teatral de până acum. „V-a fost dor de mine?!...” Este o replică fascinantă, bine articulată ca intonație, cu care Silvia Dumitrescu-Timică își începea întotdeauna rolul definitoriu al vieții sale artistice din spectacolul „Micul infern”, o piesă regizată cu geniu de Mihai Berechet și jucată foarte multe stagiuni la rând pe scena Teatrului Nottara din București (până în anul 1992, când, o dată cu
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
și cariera prodigioasă de șaizeci de ani a marii noastre actrițe). Ca să mă alătur cumva tonului interogativ-retoric al colonelesei dominatoare exemplar creionate dramaturgic de către Mircea Ștefănescu, personal, pot spune că da, îmi e dor, îmi e tare, tare dor de Silvia Dumitrescu-Timică. Am admirat-o ca actriță în diversele roluri create, dar am apreciat-o și ca om cu un caracter desăvârșit, ascultându-i minunatele interviuri acordate postului național radiofonic, în speță dnei Viorica Ghiță-Teodorescu, la data de 26 octombrie a
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
atât cel de pe scena teatrului, cât și cel de pe scena vieții, întruchipând o realitate binară așezată finalmente sub auspiciile puternicului sentiment al ființării sale individuale prin artă și, nu în ultimul rând, prin iubire. Destinul uman și cel profesional al Silviei Dumitrescu-Timică nu au fost însă deloc niște segmente cvasiliniare și nesupuse loviturilor sorții. Dimpotrivă. Tot ceea ce i s-a dat acestei artiste să poarte pe umerii săi în acestă experiență mundană complexă a fost dus pe cărarea întortochiată a vieții
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
acestea fiind Lucia Mureșan, o altă actriță de prestigiu a istoriei teatrului românesc împreună cu care a și jucat în nemuritoarea piesă a lui Mircea Ștefănescu - „Micul infern”. Moartea din 1954 a soțului său însă, marele actor Gheorghe Timică, față de care Silvia Dumitrescu-Timică a simțit o iubire situată dincolo de orice bariere pământești (în interviurile acordate Vioricăi Ghiță-Teodorescu, Silvia Dumitrescu-Timică mereu declara cu un patos nestăvilit: „Da, dar eu l-am iubit pe Timică!”), un sentiment rar ce se născuse între zidurile companiei
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
nu a îngăduit ca timpul să se scurgă fără vreun folos nici de data aceasta, anul 1977 fiind momentul de aur pentru evoluția teatrului românesc, am putea spune, care a coincis cu revenirea la vârsta de 75 de ani a Silviei Dumitrescu-Timică pe scena Teatrului Nottara în magnificul personaj al soacrei din piesa regizată de Mihai Berechet - „Micul infern” -, rol pe care avea să-l joace cu un grandios succes vreme de 23 de ani, până în 1992, când (la cei 90
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
Interpreta a fost însă respectată la fel de mult și după ce nu a mai jucat pe o scenă de teatru, ceea ce rar i se întâmplă unui artist, indiferent ce segment al artei ar sluji el. Forța iubirii celorlalți a însemnat totul pentru Silvia Dumitrescu-Timică. A semnificat scânteia care i-a dat viață, atunci când aceasta se prelingea către neant, care a determinat-o să respire, atunci când nu mai era de respirat, care a ajutat-o să meargă mai departe, când drumul nu mai era
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
Gheorghe Timică și câ îi este tare greu a trăi de una singură amurgul propriului său veac de existență fără de acesta. Pentru mine personal, fiecare 26 octombrie căpătase o semnificație deosebit de importantă din punct de vedere afectiv, atâta vreme cât a trăit Silvia Dumitrescu-Timică. Din 1999 încoace, același 26 octombrie (deși coincide cu însăși ziua mea de naștere) nu mai e deloc la fel. S-a descărcat rapid parcă de întreaga încărcătură simbolică acordată anterior, devenind unul extrem de searbăd și de fără de miez
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
destinului teatrului nostru național. „Dacă ar fi să reîncep viața și ar fi să aleg între munca istovitoare de teatru și o viață tihnită și îmbelșugată, ce-aș alege?”, se întreba retoric omul de teatru total Maria Filotti (parteneră a Silviei Dumitrescu-Timică în multe piese de teatru cunoscute, precum „Gaițele” lui Alexandru Kirițescu sau „O noapte furtunoasă” a lui I.L. Caragiale, spre exemplu) la sfârșitul vieții sale la fel de bogate în amintiri și realizări artistice și pedagogico-literare memorabile. Răspunsul și-l oferea
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
așezând-o definitiv acolo unde îi este, de fapt, locul: pe una dintre pozițiile cele mai înalte ale piramidei valorilor culturii românești și universale. Magdalena ALBU 14 iulie 2012 Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - ACTORUL NU A MURIT ÎNCĂ ... (IN MEMORIAM SILVIA DUMITRESCU-TIMICĂ - 110 ANI DE LA NAȘTERE) / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 566, Anul II, 19 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
frig și de rușine, Iuliana a început să se dezbrace încet, spunând rugăciuni în gând. Și a șters lacrimile cu bluza și a rămas goală, în picioare, lângă pat... * Agentul de poliție, îmbrăcat în haine civile, a invitat o pe Silvia în mașină, spre marea ei surpriză. - Sunt agentul de poliție Matei. Vă rog să urcați, doamnă. Mergem împreună și vă rog să vă concentrați cu atenție la tot ce vă întreb. I a cerut relații despre școală și a condus
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
nu a putut dormi. Lacrimile‑i curgeau în neștire pe perna ce mirosea a mucegai și cu greu se abținea să nu țipe, să nu urle, să nu lovească. Teama de acest bărbat și de pornirile lui sadice o paralizau... * Silvia spăla îngândurată vasele la bucătărie. Știind că Iuliana sosește acasă între șapte și opt seara, aproape în același timp cu tatăl ei, pregătise cina din timp și masa era deja aranjată când soțul a intrat în casă. Tudor, ca de
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
casă nu numai bucurie și mulțumire, dar și acel echilibru și stabilitate de care familia avea nevoie. Tatăl ei începuse să calce strâmb, să neglijeze nevasta și copilul, iar o parte din salariu se cheltuia în afara casei. Nu‑și explica Silvia la 12‑13 ani acele probleme, dar știa că mama ei plângea adesea, că tatăl nu venea în unele nopți acasă și aveau destul de des certuri după care nu vorbeau câteva zile. În anul în care Silvia a început să
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
să spunem dacă nu lui ? a îndrăznit femeia să intervină. - La ofițerul de serviciu. Stați de vorbă cu el, scrieți o sesizare după cum vă învață el și mergeți acasă. Poate că a venit fata între timp. Tudor se uita la Silvia întrebător și neputincios, în timp ce ea își mușca buzele în neștire. - Rămâi tu aici, femeie. Trebuie să merg la slujbă, că deja e târziu. Dacă pot să mă învoiesc vin imediat acasă. Să nu pleci nicăieri. - Bine, Tudore, du‑te, zise
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2292, Anul VII, 10 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Silvia Giurgiu Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]