14,124 matches
-
-lea, cănd populația Europei nu numai că se refăcuse după epidemia de ciumă, dar și crescuse semnificativ. Grupurile extinse de oameni aflați tot timpul în mișcare începuseră să reprezinte, conform autorităților laice și religioase, un pericol social. Nouă ordine socială, simbolică și politica a stigmatizat exclușii, însemnându-i cu litera V (de la vagrant - rătăcitor, vagabond); apar acum legi împotriva săracilor și case speciale de corecție, în care sărăcia este percepută că o anomalie, o scurtcircuitare nepermisa a nouui tip de societate
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
proces, nu de către populație; dar, întocmai ca în cazul maidanezilor, o importantă parte a populației aprobă și astfel reproducea noul consens social. Indiferent că vorbim de oameni sau de animale, comunitățile și mai tarziu societățile și-au instituit propriile ordini simbolice fundamentate pe limite, prejudecăți și excluderi specifice. Pe criterii religioase sau ținând de moravurile burgheze, instituționalizate odată cu epoca iluminista, oamenii și-au ales hrană, vestimentația, și-au întemeiat familii, au proiectat în câmpul discursiv propria ordine înțeleasă că nevoie de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
o primă fază, proiectul unei societăți democratice supra-etnice, așa cum sunt toate societățile democratice și, mai apoi, proiectul unei universalități "slabe", dialogice, inter-comunitare, inter-societale și, în sfârșit, inter-naționale. Avem, deci, nevoie de noi strategii de incluziune, poate chiar de noi ordini simbolice, acestea find, ca orice tip de ordine, caracterizate de dinamism cel puțin în măsura în care înseamnă și stabilitate - de un nou tip de înțelegere socială, de altfel de măsuri politice în acest sens, de noi tipuri de disponibilitate, de noi forme de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Pavel Șușară Istoria artelor plastice românești, asemenea întregului edificiu simbolic în care ea se înscrie, este marcată de un fundamental paradox și de o continuă oscilație. Paradoxul se referă chiar la elementele constitutive ale vieții publice din România, la acea conjuncție a spiritului și a gîndirii de factură orientală, transmise
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
sonoritatea interioară a culorilor și hieratica inerțială a picturii de factură bizantină. Astfel, în cazul aceleiași generații sau chiar în cazul aceluiași artist - iar aceste situații nici măcar nu sunt ieșite din comun - avem de-a face cu tentația simultană a simbolicului și a denotativului, a figurativismului și a abstracției, a opacității retiniene și a transparenței spiritualiste. Intervalul, oricum ar fi el cuantificat și indiferent dacă privește fenomenul artistic în ansamblu sau doar destinul unui singur artist, poate oferi surpriza voiajului penitent
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
etc., semnate cu pseudonime: Alex. Filimon, Block-Notes, Em. Argin, Lux, Proletar etc. 3. Că declarația inculpaților, citită de Tudor Arghezi (căruia-i aparține textul, reprodus după această Rectificare), este tot un pamflet. 4. Că redactorii au ales ca martori nume simbolice (Ion Tudor Foame din comuna - existentă - Flămânzii, Vlad Nebunul, pelagros de pe Domeniile Regale, Zamfira a Vădanei). 5. Că unii din "invitații" la "proces" - Ionel (Ionaș) Grădișteanu, A. C. Cuza, episcopul Sofronie Vulpescu (caracterizat de Tudor Arghezi într-un pamflet intitulat Popa
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
și histrionismul său, "virtuozitatea interpretativă", inventarea unei biografii spectaculoase, legendare, a unei "mitologii personale", cu descendență ilustră și neverosimilă, ce explică numele: "C"est incroyable, tu es vraiment fou, mon cher Cesar!" "Fou, fou, Lefou, le fou, Leofu, Leofu." - concentrare simbolică a unei existențe simbolice. Plonjarea în ficțiune are aspirații demiurgice: "...ficționez, ficționez, recreez lumea. Lumea este un puzzle, pe care, tembeli, cei mai mulți se îmbulzesc să-l recompună după modelul dat. Eu nu fac asta. Am avut de la început o bănuială
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
interpretativă", inventarea unei biografii spectaculoase, legendare, a unei "mitologii personale", cu descendență ilustră și neverosimilă, ce explică numele: "C"est incroyable, tu es vraiment fou, mon cher Cesar!" "Fou, fou, Lefou, le fou, Leofu, Leofu." - concentrare simbolică a unei existențe simbolice. Plonjarea în ficțiune are aspirații demiurgice: "...ficționez, ficționez, recreez lumea. Lumea este un puzzle, pe care, tembeli, cei mai mulți se îmbulzesc să-l recompună după modelul dat. Eu nu fac asta. Am avut de la început o bănuială: că micile cioburi se
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
aceeași falsă dilemă/oală cu Codul lui da Vinci. În al doilea rînd, prin intermediul numelor (Dante, Virgil), Puiu și Rădulescu scot în evidență faptul că e vorba de un periplu prin iad, dînd astfel pe față cărțile și punctînd dimensiunea simbolică a mediului spitalicesc. E ficțiune, oameni buni, iar spectatorii știu asta, că doar de dragul ei vin la cinema. Dar și ficțiunea aceasta trebuia împachetată cumva, iar criticii de peste ocean nu reflectă deloc conștiința existenței marketingului. Dacă vă uitați la afișul
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
exemplare. Priveam perplex cum sînt aneantizate atîtea pagini de înțelepciune". îți vine să repeți adagiul că viața întrece orice imaginație... Viața literară se retranșează și ea în bună măsură pe vechile poziții, se baricadează în conformism, comoditate, ipocrizie. în chip simbolic, poarta redacției Vieții Românești e ferecată la ora 12: "Funcționarele Asociației au zi scurtă (preluată din bagajul habitudinilor comuniste)". D-na Bedrosian de la Cartea Românească îl expediază pe autor pe motivul "neîncadrării" în planul editurii: "Programul editorial în care figuram
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
artificiilor, singurul care merită pus pe același plan cu danezul, deși un pic mai sus, e Meirelles. Exploatează tot: filmări din satelit plus voalate, dar și alb-negru granulate, cameră hiperactivă, filtre de lumină, puzderie de unghiuri olandeze, montaj eliptic, interludii simbolice (un om care cade în întuneric), n-am loc să enumăr nici jumătate. Oricum, nu degeaba a luat Caméra d'Or la Cannes în 2003 (premiu adjudecat de Corneliu Porumboiu în acest an). Iar la capitolul sinteză literară, un indiciu
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
apucă să-i deschidă cărțile este cel mai adesea incapabil să le înțeleagă, dovadă fiind chiar cuvintele pe care autorul le citează din Semiotica lui Louis H. Kauffman: "Trăim într-o societate cam analfabetă în materie de chestiuni algebrice și simbolice. Există prejudecata destul de generală după care, dacă cineva folosește matematica, atunci în mod inevitabil el trebuie să facă niște calcule. Există o neîncredere în ideea că matematica ar putea fi utilizată ca un limbaj metaforic sau simbolic, pentru a facilita
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
chestiuni algebrice și simbolice. Există prejudecata destul de generală după care, dacă cineva folosește matematica, atunci în mod inevitabil el trebuie să facă niște calcule. Există o neîncredere în ideea că matematica ar putea fi utilizată ca un limbaj metaforic sau simbolic, pentru a facilita gîndirea. Dar matematica tocmai aceasta face, în primul rînd." (p. 83) Să încercăm să spunem în alt fel ceea ce fragmentul spune deja: matematicianul nu calculează, ci gîndește, dar, întrucît gîndește, el este silit să calculeze. Calculul nu
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
în sensul bun al termenului), în Tablouri vivante și portrete, aspecte tragicomice ale lumii de azi (Obscenități de tranziție) și reminiscențe dezagreabile ale lumii de ieri (Memoria obscenității), comedia integrării în Europa (Noi și ei), evenimente recente ridicate la putere simbolică, considerate relevante, dacă nu emblematice, pentru etosul național (Mici eternități de tranziție). Ultimul - nu în ordinea propriu-zisă din carte, dar în cea firească - este capitolul Comedia presei, în care este deconstruit discursul jurnalistic însuși. Pe care Andrei Pleșu îl mânuiește
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
dar a influențat și unele decizii privitoare la Facultățile de științe, Medicină, Drept sau a avut importante consultări de specialitate cu unii dintre profesorii lor. Participarea lui Nicolae Iorga la construcția instituțională a Universității clujene este mai mult decât una simbolică și de la distanță: este o implicare în multe privințe decisivă, evidentă sau subtilă, directă sau indirectă. "Cu toții - afirmă Stelian Mândruț în prefață - se adresau, cu deferență, fie omului de știință, colegului profesor, savantului, rectorului, fie omului politic, deputat, șef de
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
una dintre cele două autoare citate mai sus, ca răspuns la pesimismul celeilalte. Literatura autoficționalistă este o practică literară în care gradul de autenticitate este direct proporțional cu cel al dezvrăjirii minții autorului. Partea de ficțiune, cu sau fără materializare simbolică, ca procedeu de compromis prin care cititorul este cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, în chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
și acum, în Ziua din 22 mai, când scrie despre recentele premii ale U.S.R. Este furioasă, bineînțeles, dar fără inventivitate, venind cu aceleași și aceleași răsuflate acuze: îmbătrânirea, stagnarea, aerul de provincie, inadaptarea "la legile economiei de piață a bunurilor simbolice" (aceasta, totuși, ce o fi?!). în fine, nimic din ce se face la U.S. nu este bine. Dacă li se dau burse tinerilor nu e bine, căci ar fi "o conviețuire în contra naturii între inițiativele tandemului Manolescu/Vosganian și viziunile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descopără alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar, pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
figurează reprezentanți ai marilor orașe: un singur elev din București, nici unul din Cluj, Iași, Timișoara. Să fie un semn că la centru elevii nu sînt mobilizați suficient, ori că provincialii își dau mai multă silință, voind să obțină o revanșă simbolică? A doua remarcă vizează, din păcate, un vechi nărav în predarea literaturii române: elevii continuă să învețe pe dinafară caracterizări și aprecieri asupra autorilor studiați, ca și cum ar urmări să-și economisească efortul propriu de gîndire; însă a citi literatura prin
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
și irezistibilă, domină, astfel, într-un peisagiu de cenușe" (finalul capitolului XXXV din Memorii II). Mărturisirea fondului psihologic generator al concepției critice e un act de onestitate și o probă a moralității. La originea activității criticului trebuie să situăm gestul simbolic al loialității și al demnității, al acordului cu sine, al voinței de a fi în consonanță cu tendința sau dispoziția sa naturală. Echilibrul său numai astfel era satisfăcut și menținut. Mărturia unui contemporan, Dan Petrașincu, e întru totul revelatoare: "Lovinescu
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
limbajul comun, lustruite ori bruscate de versificatorii fără talent, cuvintele își descoperă aici resurse și raporturi secrete, făgașe noi deschise între ele, spre stupefacția admirativă a cititorului obișnuit și delectarea celui rafinat. Unuia i se oferă smaraldul: insolitul, exoticul, prețiosul, simbolicul; celuilalt, piperul vocabularului și al imaginației, grăuntele de realism șocant care face poezia mai iute și mai vie. Să vedem un ultim exemplu de lirism ŕ rebours, extras din cea mai penibilă realitate cotidiană: "Nu mai e bere la berărie
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
nuanța aurie sau strălucitoare. Categoriile implicate aici concordă cu cele precizate anterior de Sfântul Grigorie. Un suflet sănătos pur rămâne strălucitor și de aur, în timp ce sufletul nesănătos, impur se decolorează și se înnegrește. Sursa întunecimii sufletului, în concordanță cu matricea simbolică reliefată mai sus, originează din păcat. Ca și anterior, Sfântul Grigorie nu-și bazează interpretarea alegorică pe păcătoșenia sufletului întunecat. Din contra, subliniază soluția, nu problema, spicuită din Cântarea 1:5. Pătat de păcat și limitat în capacitatea sa de
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
99:1, 2006, p. 75. footnote>. Un suflet negru, deformat, nenatural și pângărit, reclamă mântuirea, sfințirea, anume, întoarcerea la frumusețea neprihănită a sufletului, prin îndepărtarea murdăriei păcatului. În interpretarea sa asupra Cântării 1:5, Sfântul Grigorie postulează constant o matrice simbolică, în care întunecimea miresei reprezintă starea de păcat a sufletului. La început, sufletul posedă o calitate frumoasă, exprimată prin metafora albului sau strălucirii. Dar odată ce păcatul i-a corupt frumusețea originară, sufletul dezvoltă o calitate urâtă, exprimată prin metafora întunecimii
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
despre metamorfoza noastră de la o culoare bună (εὐχρoίας) la întunecime (μέλαν)”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, 63. footnote>. Totuși, Sfântul Grigorie ne avertizează asupra interpretării „prea exacte” a cuvintelor din Cântare, recomandând în schimb o hermeneutică simbolică. Categoriile rasiale prezentate în Cântarea 1:5 trebuie interpretate alegoric, nu literal, pentru a se evita confuzia și aplicarea eronată și nocivă<footnote Mark S.M. Scott, op. cit., p. 76-77. footnote>. Sufletul îl caută pe Dumnezeu Cel ascuns în noapte La
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
alte registre estetico-morale, sunt pictori cu vocație umanistă, narativi atîta cît să fie ușor ineteligibili în dimensiunea lor epică, realiști în planul reprezentării și cu o evidentă vocație eroică în planul moral. Este exact ceea ce comunismul căuta pentru confirmarea lui simbolică, pentru acreditarea inteligibilă a unui mesaj măreț, cu un conținut cvasiteologic. Postsămănătorist răzvrătit, monumental și auster - ba chiar, după propriile-i mărturisiri, și puțin socialist cu adeziuni explicite la Internațională -, Camil Ressu are, de-a lungul vastei sale opere, o
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]