1,724 matches
-
stele“. Luna este un simbol rar întâlnit în epica lui Mircea Eliade, desemnând măsura, durata trecerii într-un alt plan, însă aici ea nu este prezentă, ci doar stelele. Damian are impresia că pătrunde într-o peșteră, care are aceeași simbolistica a labirintului, totul se schimbă: „Uneori mi se părea că, deasupra noastră, zăresc sclipind stelele. Iar alteori simțeam o adiere de vânt și parcă pereții începeau să tremure de sus în jos, ca faldurile unei perdele”. În acest cadru halucinant
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
acestui tablou necesită o anumită inițiere din partea privitorului: „ dar am pictat pe aceeași pânză pe care am pictat toate celelalte tablouri. Și ca s-o poți vedea, trebuie să vă explic cum s-o priviti; altminteri, n-o puteți recunoaște“. Simbolistica labirintului nu trebuie separată de imaginea mansardei, din copilărie, oni de cea a camerei Sambô, unde Ștefan se refugia pentru a visa și pentru a picta, două activități spiritulale cu semnificație specială, simbolică. Este un dublu exercițiu ezoteric, pentru a
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
pe plan militar introduce o dublă reprezentare: aceea a Dunării ca linie de demarcație a pericolului și aceea de dușman necredincios. Această imagine figurează în cronicile moldovenești din secolul al XV-lea. Domnia lui Ștefan cel Mare impune o întreagă simbolistică a războiului religios anti-otoman, război efectiv în perioada 1475 și 1476, dus în alianță cu ungurii conduși de Matei Corvin. Aceste două campanii se termină prin retragerea otomanilor și aduce voievodului titlul de "purtător de victorie", fiind înțelese de contemporani
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânce se sulev". Piramida "răspunde" nu atât cu cadavrele îmbălsămate în galeriile ei, ci și cu "lopata de țărână" de la temelia ei. Eminescu a fost atent la această simbolistică a constructorilor de-a așeza o "lopată de pământ 7 la baza piramidei. Nici stînca nu are durabilitate fără magma pământului: "Cum sub stânci, în întuneric, măruntaiele de-aramă A pământului..." (Memento mori) Scenă tăcută a faptei umane, pământul ("Un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
deja valoarea ontologică a motivului (Cuvântul, scrierea, numele), cât și semantica text/scriere (vezi Ioana Em. Petrescu, Cartea, labirintul de nea și piramida, în Steaua nr. 2, 1989). Extinderea metodologiei de cercetare prin impactul cu textualismul conduce inevitabil la cercetarea simbolisticii cărții printr-o "paralelă": Eminescu J.L. Borges. O comparație fericită dintre un rând din Borges "O carte care nu închide în ea propria-i contracarte este considerată incompletă" (Tlön, Uqbar, Orbis Tertius) și unul din Eminescu din Povestea magului călător
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Mă apropii și, cu dreapta, îi ating umărul. Aud: Ești nebun, omule? Nu. 22 decembrie E de preferat pentru mai buna judecată a nu forța comparația, dar un film ca acela văzut, pe canalul 2, în una din seri, prin simbolistica lui subțire, te împinge, vrei nu vrei, să cauți comparația cu ce se întîmplă, cu ce s-a întîmplat în jur. În mare (deși povestea din film se pretează la o tentantă detaliere), e vorba de soarta unui ins de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care cu greu îl mai puteai regăsi pe vechiul artist. Începuse, într-adevăr, circul... formelor fără fond. Angheluță nu găsise altă soluție de titrare a unui cîmp bucățelit geometric decît comoda Pămînturile Gospodăriei. Portretul unei femei oarecare, nici măcar cu ambiția simbolisticii reducționiste, se numea, într-un prim puseu naționalist-comunist, Româncă și aparținea lui Vînătoru. Musceleanu picta, impersonal, o Pionieră. Hălăucescu, expertă în baraje, siluia acuarela într-un Baraj de la Bicaz. Mărginean, mult mai tîrziu și fără timorările predecesorilor, picta ritos, nici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba? Ilie: (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
corespunde cel mai mult Înclinațiilor noastre meditative. Căci, spune Gaston Blachelard, „casa natală a Întipărit În noi ierarhia diferitelor funcții ale sălășluirii. Suntem diagrama funcțiilor de a locui această casă, iar toate celelalte nu sunt decât variațiuni ale temei fundamentale”. Simbolistica locuinței va fi identificată În cel puțin următoarele două ipostaze: a) Plecând de la premisa că orice construcție este ceva care se ridică, locuința poate semnifica verticalitatea existențială. Pentru această interpretare stau mărturie sintagme cum ar fi „cei șapte ani de-
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
1976), criticul Eugen Simion scrie că ar fi „forma în care sensibilitatea lui de om al colinelor, discret și melancolic, se exprimă mai bine”. Același timbru, aceeași tonalitate elegiacă se întâlnesc în Copac solitar (1981), unde reflexivitatea însoțește reveriile, iar simbolistica tinde să dea un înțeles mai adânc imaginației plastice. Când și când autorul intră și în tărâmul legendei sau în cel al istoriei, dar fără să depășească un convențional și simplificator mod de abordare. Unda nostalgică urmărește și învăluie, în
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
termenului „baroc”. Aplicarea se dovedește pertinentă, întrucât se bazează pe funciara durabilitate a eului creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
pot fi Învățați de paznicii zonei sacre (1985, p. 72). Referindu-se la altă dimensiune a modernității, Michael Taussig, Într-o lucrare frecvent citată, consideră că statul modern Își Întemeiază puterea și prestigiul pe mecanisme specifice gândirii magice. Astfel, comentând simbolistica Arcului de Trimf (asociat victimelor unui război și conținând adesea un osuar la baza lui, Taussig scrie: Imaginați-vă acest mormânt al Soldatului Necunoscut, spațiu privilegiat al morții, revărsând spirit după spirit din Întunecatul său adânc și, În loc să se contracte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
permite să privească universul cu alți ochi, să realizeze că tot ce există are un caracter relativ și că rânduiala lumii ar putea fi cu desăvârșire schimbată. Interpretarea lui Bahtin, inspirată dintr-o lectură filologică asupra carnavalului, pune accentual pe simbolistica figurilor, actelor și obiectelor puse În mișcare de carnaval și solicită interpretarea lor dincolo de context și funcția sociopolitică, Într-un cadru de reflecție filosofică asupra sensului vieții și a filosofiilor de viață specifice categoriilor și culturilor populare. Ca și În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și comparată a Universității ieșene. A colaborat la „Iașul literar”, „România literară”, „Cronica”, „Ateneu”, „Luceafărul, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Odglosy” (Polonia) ș.a. Volumul de debut al lui D., Ares și Eros (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), folosește simbolistica dragostei și războiului pentru evidențierea celor două sfere tematice majore ale poeziei române contemporane: lirica insurgentă, cu tonalitățile sale dinamice (și nu rareori stridente în încercarea de a da veșmânt literar ideologemelor „implicării”), și lirica erotică, cu nesfârșitele sale metamorfoze
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
unui tânăr, descendent dintr-o familie de „foști”, Mihai Olaru. „Apropiat tematic și chiar valoric de Intrusul” (Val Condurache), romanul intenționează, pe de o parte, să radiografieze eteroclitul univers uman al unui șantier, iar pe de alta, să sugereze, prin simbolistica zborului la trapez, riscurile eroului pornit în căutarea adevărului. După jurnalul de călătorie în Albania, intitulat Țara lui Skanderbeg (1973), și evocările literare reunite în volumul Dealuri la Prut (1977), D. publică romanul Tinerețea lui Bogdan Irava (1987), bine primit
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
volum, apărut în 1990, poartă titlul Umbra dulce a lucrurilor, spre a sugera sentimentul de încredere pe care îl dau atingerea diafanului și evaziunea din fața concretului și a conjuncturalului. Lirismul lui D. este autoscopic și meditativ, întors frecvent către o simbolistică a condiției umane. Poetul oscilează între elan și reținere, păstrându-se, cu eforturi calculate, într-o atitudine mediană, circumspectă față de extreme. Are, totodată, nostalgia acestora (Pantera albastră), acceptând statutul de verigă a lanțului de „orbi” care refuză să se avânte
DONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
geografic, pozițiile sale se restrâng tot mai mult sub povara măsurilor represive ale împăraților romani și ale înaintării creștine. În Scythia Minor, creștinismul este triumfător inscripțiile din secolele V -VI, în provincia dintre Dunăre și Mare, reflectă, prin conținut și simbolistică, o atmosferă spirituală specific creștină: atașamentul locuitorilor provinciei față de Dumnezeul cel Bun, sub puterea căruia stătea destinul lor colectiv și individual. Inscripțiile de la Tomis, Callatis, Histria, Ulmetum, Axiopolis, Dinogetia, Noviodunum reflectă un alt sentiment religios, o altă percepție a raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
derapaje” ale prețurilor în anumite industrii în care ponderea firmelor autohtone, chiar de mari dimensiuni, s-a diminuat din cauza achizițiilor realizate de firme străine. Subiectul de studiu va fi cu atât mai interesant cu cât produsul generic asociat are o simbolistică specială. Unul dintre aceste produse, considerat a fi esențial în „coșul de produse de bază” al momentului actual, este laptele. Alături de pâine, laptele este un element de referință atunci când se urmărește standardul de viață al populației, în special al persoanelor
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
observarea faptului că accesul la manager și comunicarea cu el sunt relativ facile. Impresia teoretică dată de organigramă este confirmată de modul de poziționare a birourilor managerului și arhitectura pavilionului administrativ. Acesta pune accentul pe funcționalitate, fără să imprime o simbolistică agresivă a puterii ori să sugereze cu ostentație succesul sau o aliniere la „moda managerială” a gadgeturilor scumpe - mobilă, echipament de comunicație, tablouri originale etc. Fără a realiza o analiză tehnică a documentelor de formalizare a managementului - ele se „aliniază
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor și cu Premiul „G. Călinescu” pentru cea mai bună carte de critică a anului (Onești, 1985). Pentru înțelegerea gândirii și a textelor poetice ale lui Emil Botta, C. găsește, analizând atent textele și simbolistica, un drum inițiatic ale cărui etape sunt transpuneri elaborate, de un rafinament artist, ale elementelor fundamentale ale universului: apa, pământul, aerul și focul. Proba cea mai importantă, cea finală, este aceea care dă și titlul ultimului capitol al cărții, „Teatrul
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
proletcultismului însă, poetul „a rătăcit pe tărâmuri străine artei sale” (N. Steinhardt). Cărțile din intervalul 1949-1956 (Minerii din satul lui Crișan, 1949, Tulnice în munți, 1950, Cerbul roșu, 1956) intră în categoria reportajului versificat, abundând în locuri comune, alegorii tocite, simbolistică în general simplistă, fără valoare poetică. Pe bună dreptate, antologia de autor, Cupa de aur (1970), le exclude. Selecția are în vedere volumele Cabane albe, Brume, Turnuri, Arcul aurorii (1962), Ceas de umbră (1966) și un grup de poeme inedite
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
32-43; Caraion, Tristețe, 73-81; Cezar Baltag, Ion Barbu între dinamica alternativei și soluția plotiniană, VR, 1995, 3-4; Papahagi, Interpretări, 35-39; Pop, Recapitulări, 87-133; Eugen Simion, Puțină epistologie, CC, 1995, 3-4; Micu, Scurtă ist., II, 302-305, 399-405; Marian Barbu, Simona Barbu, Simbolistica poeziei lui Ion Barbu, București, 1997; Marin Sorescu, Bibliotecă de poezie românească, București, 1997, 329-334; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 167-187; Dicț. analitic., I, 316-318, II, 184-186, 282-284, III, 111-113, 257-259, IV, 39-41, 331-335; Mihai Botez, În oglinzi paralele
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
politic la ordinea zilei, B. a știut, în cele câteva zeci de poeme antologice pe care se întemeiază totuși opera sa, să-și păstreze o ținută poetică remarcabilă. Forța acesteia stă în repetiția câtorva idei și motive fundamentale, într-o simbolistică transparentă, de obicei de extracție filosofică. Valoarea acestui tip de poezie nu este de aflat nici în profunzimea, nici în noutatea ideilor, ci în vigoarea afirmării unor credințe care ar fi comune tuturor - sau care trec ca atare. Cum spunea
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
și cazul eroului titular din Destinul lordului Thomson of Cardington (1932). Prin acumularea detaliilor sugestive, realizată cu un adânc simț al nuanțelor, atașatul militar al Marii Britanii la București se profilează ca o figură de cavaler medieval. Ipostaza este amplificată de simbolistica fastuoasă folosită de B., care își situează eroul sub zodia focului, element ce pare să-i acompanieze ca un laitmotiv viața și apoi chiar moartea (se prăbușește cu un avion în flăcări). Reconstituirea ambianței este făcută, însă, într-o manieră
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
al Cântării Cântărilor. În general, frecvența terminologiei biblice, liturgice și ecleziastice („Scriptură”, „ieslea slăvirii”, „aghiasmă”, „veniți și luați lumină” etc.) conferă poeziei lui B. timbrul ei specific, așa după cum, la nivelul „fondului”, principalul ei atribut distinctiv este nutrirea masivă din simbolistica biblică, din patrimoniul de trăire și exprimare a evlaviei creștinești. Aceste însușiri concură la definirea uneia dintre ipostazele întoarcerii, în poezie, după 1989, la spiritul religios. Ruga, oficierea ritualului creștin, exaltarea imnică a iubirii, rostirea răspicată a experienței lăuntrice a
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]