571 matches
-
concentrare, relaxare etc. Trebuie spus că limbajul este cu atât mai psihologizant cu cât nivelul studiilor subiecților investigați crește. La fel se întâmplă și în cazul "explicațiilor" construite pe baza ședințelor divinatorii. Ele pot deveni destul de elaborate, sub forma unui sincretism la nivelul limbajului: persoanele mai școlite folosesc termeni psihologici, filosofici, teologici, din domeniul parapsihologiei și ocultismului. Aceasta, deoarece divinația e asemenea unei științe complexe și ascunse neinițiaților. Un alt exemplu provine din interviurile realizate. Prezicătoarea era absolventă de psihologie și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cananeeni și starea de decădere a poporului ales a făcut în așa fel încât religia lui Israel, la origine pură, deoarece a fost revelată direct de Dumnezeu, să se pervertească dând loc fenomenului pe care în mod obișnuit îl numim „sincretism”: elementele politeiste cananeene s-ar fi amestecat cu cele tradiționale ale credinței israelite; acest factor constituie unul dintre leitmotivele Cărții Judecătorilor. Odată cu decăderea religioasă s-ar fi viciat și barbarizat și obiceiurile, atât pe plan social, cât și pe plan
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Alexandria și i-au zidit o clădire pe măsură numită Serapion înaltă de peste opt metri, unde se celebra cultul. Numele clădirii vine de la numele divinității Serapis pe care grecii l-au dat cultului născut din visul regelui. El era un sincretism între Apis, taurul solar și User sau Osiris pe limba grecilor. Apis era socotit fiul nimfei Io făcut cu Zeus, iar Hera aflînd de zburdălniciile soțului, din gelozie a transformat-o pe Io în vacă, pe care o dă în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
doua. Această „tranziție” de la „societatea comunitară” la „comunitatea societală” (risc o terminologie proprie) se face lent și este de o extremă, imprevizibilă complexitate. Modelul lui Tönnies, ca altele din epoca sa atât de preocupată (mai ales în lumea germanofonă) de sincretisme și morfologii culturale, încearcă o mediere între modelele organice și romantice ale ordinii și schimbării sociale, aflate în spectaculos reviriment după anii 1880 și dominante, în versiunile lor radicale (apocaliptice, mesianice, anarhiste - de stânga ca și de dreapta), după Primul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prin curente care culminează cu subaltern studies, astăzi adoptate de mai toate universitățile americane. Sincer? Ipocrit? Pentru a le „domestici”? Pentru a le instrumenta în propriul folos? Toate la un loc, probabil. Intensificarea comunicării globale favorizează interacțiunile, sinergiile, conflictele, fuziunile, sincretismele, multiplicând fractal pozițiile culturale și ideologice. Nu e de mirare că această complexitate interculturală aparent infinită nu poate fi gestionată doar pe baza preceptelor toleranței și relativismului, ci încurajează dogmatisme vechi și noi. Spiritul critic - insist - are de „procesat” o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
asamblate armonios, unitar;predomină imaginile vizuale (îndeosebi) și cele auditive; (!!) elementele constituente ale imaginilor: pete de culoare, plante, arbori etc.; sonorități, muzicalitatea etc. - dar nu lipsesc nici celelalte imagini (olfactive, tactile, gustative) (!!) rolul lor în conturarea unor impresii ale cititorului; (!!) sincretismul: îmbinarea elementelor picturale, muzicale, sculpturale etc. - momentul zilei (anului), durata, răstimpul în care este fixat, surprins tabloul; sau prezența omului în cadrul tabloului; relația om Ț natură;umanizarea naturii; rolul personificării; - rolul amănuntului (ne)semnificativ. Imaginea artistică realizată poate fi: a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
nu se recită, deci se cântă; -realizarea artistică a doinei implică două forme: una literară (textul) și alta muzicală (melodia); deci, se caracterizează nu numai prin opoziția lexicală oral / scris, ci și prin vorbit / cântat; în realitate, această opoziție este sincretismul text / melodie; (!!) prin aceasta se apropie de baladă, bocet, colind, cântecul de seceriș, etc.; - statutul de operă literară artistică rezultă din conturarea, cu ajutorul cuvântului, a imaginii vieții, a realității gândite și imaginate; - statutul de operă muzicală este dat de melodia
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de mare (1980), care nu cuprinde, cum se întâmplă în celelalte, doar melodii și texte, ci și descrierea obiceiurilor, orânduite după principiul funcționalității. Metoda de culegere și editare a textelor, îndatorată lui Al. I. Amzulescu, și configurarea creațiilor populare în sincretismul lor (text și melodie) fac din colecțiile lui M. lucrări folcloristice importante. SCRIERI: Contribuții la cercetarea etnofolclorică a nordului dobrogean, Tulcea, 1976. Culegeri: La fântâna de sub deal, Tulcea, 1971; Flori dalbe, flori de măr, Tulcea, 1972 (în colaborare cu Aurel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
94. (trad. n.) 101 este totuși mai religioasă decât stareța 304, deși elemente eretice din discurs nu lipsesc: neînțelegerea corectă a pasajelor scripturistice, argumentări îndrăznețe, impudice, refuzul de se se supune voinței divine așa cum este ea implicată în taina căsătoriei, sincretismul religios (pasiunea pentru astrologie în încercarea de a-și defini propria personalitate).305 „Hermeneutica” realizată de personajul feminin este interesantă: nu alege decât ceea ce îi convine sau trunchiază citatele, reinvestindu le cu semnificații noi. Citatele din Sfântul Pavel sunt oferite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zeităților, au persistat cu cea mai mare îndărătnicie în conștiința poporului.” 514 În romanul său, Elegia madonnei Fiammetta, Giovanni Boccaccio își determină de multe ori eroina să apeleze la protecția unor zeități precum Venus sau Amor. Putem vorbi despre un sincretism cultural, dar și religios. Visele reprezintă o altă credință ocultă, privită uneori cu neîncredere, alteori acceptată 515 . Ele prevestesc sau dezvăluie ulterior întâmplări nefericite (cum ar fi moartea unei persoane dragi - IV. 6 sau un pericol iminent - IX. 7 - soțul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să schimbe viziunea după 1944 punând aceleași informații într-o altă viziune, ideologică (este, între alții, editorul și biograful lui Nicolae Beldiceanu, poet ieșean stimabil, foarte interesant, el urmărind chestiuni de „audiție colorată” în versuri și experimentând, împreună cu Eduard Gruber, sincretismul simțurilor în psihologie și artă, dar rămas tocmai prin aceste contribuții ale anilor 1950-1960, un poet minor, aproape nesemnificativ, doar emblemă a poeziei socialiste de la sfârșitul secolului al XIX lea). Vrem să spunem că aceste scrisori toate, nu doar selecția
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Cruce-n masă, / Cruce-n patru cornuri de casă. " 92 Astfel, ceremonialul nupțial este o continuare a ritualului de inițiere, specific imaginii mitice, dar și o împlinire a omenescului, din perspectiva integrării în existențial.93 Meta-imaginea se înfățișează ca un sincretism al devenirii arhetip-mit în care oratio capătă valențele unui spațiu al reprezentărilor semantice primare: "Bună vremea, / Bună vremea, / Boierul de casă / Boieri pământești / Și sfetnici domnești! Boierul de casă / Afară să iasă / Căci cu el voim / Ceva să vorbim! Tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
știu cânta, / Ci mi-i dragă țara mea! Și nu cânt, că știu să cânt, / Ci mi-i drag acest pământ, / Cu cât cânt, atâta sânt!"207 Despărțirea de cei dragi, evocată în poezia populară, transformă spațiul poetic într-un sincretism al genurilor literare. Completitudinea liric epic dramatic sugerează dorința de tămăduire a unui destin care-și caută împlinirea: Am fost una la mama / Ca soarele și luna. / Părinții-au avut avere, / Eu le-am fost de mângâiere. / Dar cu-atâta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
J.D., Larsen, S.E. 2002, p.129) 3) Carmen Vlad: (cu referire la textul literar, numit de ea „text-aisberg”) „o categorie lingvistico-semiotică, de o complexitate funcțională și structurală fără egal În sfera verbalului, și al cărui conținut specific, sensul, este consecința sincretismului relațional și funcțional al semnelor angrenate În Țesătura textuală” (Vlad 2003, p. 14) 4) Sebeok: face, de asemenea, distincție Între semn și text. El consideră că, de regulă, mesajele se transmit prin intermediul combinațiilor de semne - rareori prin intermediul semnelor izolate cunoscute
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
în mod necesar în limbă. Din corespondențele cultură minoră (populară)-limbă populară și cultură majoră (de erudiție)-limbă literară (de cultură) rezultă că dimensiunile limbii în raport cu cultura se manifestă diferit în funcție de tipul de cultură și de aspectul limbii. Caracterizată prin sincretism, cultura pupulară atrage și limba într-o astfel de manifestare, măcar prin unele aspecte ale ei, într-o contopire a elementelor lingvistice cu alte manifestări populare, magia cuvintelor sau cuvintele tabu fiind cele mai revelatoare situații ale manifestării acestui fenomen
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de manifestare, măcar prin unele aspecte ale ei, într-o contopire a elementelor lingvistice cu alte manifestări populare, magia cuvintelor sau cuvintele tabu fiind cele mai revelatoare situații ale manifestării acestui fenomen. Creațiile artistice populare, caracterizate și ele deseori prin sincretism, sînt fundamentate aproape întotdeauna pe texte transmise oral și sînt supuse, din acest motiv, unor prefaceri permanente (dovadă este existența variantelor), fără ca autorii inovațiilor să fie determinabili. Cunoașterea și comunicarea sînt la nivel popular aproape în întregime tributare limbii, fiindcă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și nu este descrisă, expusă lumea cum este. Din acest motiv, popoarele subiective (precum grecii și germanii) au dat atît filozofi, cît și artiști individualizați, în vreme ce popoarele gregare au dat filozofie și artă etnică, deseori cu o accentuată notă de sincretism. În filozofie, cosmosul nu este realitatea sau cunoașterea la care s-a ajuns despre ea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singular, ca în artă, dar realizat altfel și exprimat altfel decît în artă, folosind mijloacele științei, adică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este tributară, în mod evident, spiritului hegelian, care presupune o unitate principială, la Hegel în Ideea Absolută, pe care însă Vianu nu o numește ca atare, dar care se poate ușor întrevedea. În acest caz, s-ar putea presupune un sincretism ontologic între religie, filozofie și poezie, fenomen atestat, desigur, de istoria umanității, dar depășit în epoca modernă, în spațiul european. 333 Există chiar sedii trupești cu locație deosebită destinată celor două facultăți: creierul este sediul rațiunii (sau minții), iar inima
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
înseamnă cu adevărat muzica în integralitatea ei față de șușele penibile care ne sunt vârâte pe gât de televiziuni și radiouri comerciale, lipsite de scrupule. Țin mine că i-am arătat acest concert soției mele, atunci când scria la singura teză despre sincretism în artele spectacolului publicată vreodată în România până azi, ca un exemplu de viziune sincretică, integratoare, și mi-a spus la final, după două ore de vizionare, "da, mersi, cred și eu că iese așa ceva dacă regia de scenă este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Eminescu, D. Anghel și G. Bacovia sunt lesne de recunoscut. Aceleași stări lirice formează substanța celorlalte două plachete, în care se apelează mai mult la valențele melodice ale cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo, Ton minor etc.) și la un sincretism mai larg (Imagini muzicale). La acestea se adaugă și câteva metafore și tablouri insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de relief. SCRIERI: Vestigii, București, [1933]; Irizări, București, 1937; Imagini muzicale, București, 1938. Repere bibliografice: N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
culturile, științele, tehnicile reprezentate în cadrul său. E evident că el aparține și domeniilor religios, rasial și politic. Toate aceste apartenențe, care nu sînt neapărat formulate, nici amintite, sînt admise pur și simplu fără să apară la vreun moment dat tentația sincretismului". Entuziasmul lui Jack Baillet, care transpare în acest text redactat pe 2 noiembrie 1971, și plăcerea pe care o resimte participînd la aceste întîlniri îl împiedică să adopte o perspectivă mai critică, chiar și cînd face aluzie la "exercițiul bănuielii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Eu unul nu sunt la curent!"3, în timp ce Paul Virilio pare a fi de acord cu poststructuralismul și "hipermodernismul", dar mai puțin cu postmodernismul, care reprezintă pentru el cel mult o noțiune cu sens în arhitectură ("un cuvânt-valiză" sau un "sincretism"): "Postmodernismul? Nu are nici un sens pentru mine. Prin urmare, nu mă simt în nici un fel legat de postmodernism"4. În completare la acest tip de reacții este de menționat atât acerba identificare a inițiatorilor acestui curent, care, în filosofie par
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Acte, care, potrivit Sudei, era "evreu după credință". Mai mult, în opinia noastră, se poate, pe bună dreptate presupune că un astfel de concept înalt despre Dumnezeu, în mare parte epurat de scursorile mitologiei, își face loc din ce în ce mai mult datorită sincretismului natural filosofico-religios al epocii, dar și, mai ales, datorită "prozelitismului iudaic existent la Roma cu un secol înainte de era creștină"64, și în cercurile mai elevate cultural ale capitalei, încât a atins până și personaje de înaltă ținută științifică, precum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
personaje de înaltă ținută științifică, precum pe Varro: acesta crede, într-adevăr, într-un Dumnezeu, suflet al universului, care poate fi identificat cu Iuppiter Capitolinus sau cu Dumnezeul evreilor 65. De asemenea, un poet ca Vergiliu, împins de un asemenea sincretism metafizico-religios, nu ezită să insufle în protagonistul Eneidei sale o religiozitate profundă, care trebuia să fie auspiciul și garanția cea mai puternică a spiritului religios roman pe vremea lui Augustus. În fine, însuși Augustus, căruia religia iudaică nu îi era
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mîna deșirată... pe orice-ți pune mîna, țărină să se facă...” Versurile arată o fantezie dezbărată Într-o oarecare măsură de prea dalbele modele literare. În Basme, Legende istorice, modelele revin, sub alte forme, și ele se bizuie pe un sincretism supărător. Un decor fastuos În care tronează, de regulă, luna (martor, spion al marilor evenimente) precede sau Închide o scenă istorică. Valoarea poemelor e dată de acele cîteva versuri memorabile despre libertate și demnitate, versuri pe care, În ciuda aparatului poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]