562 matches
-
Joyce, de la "Stephen erou" până la "Veghea lui Finnegan" marchează niște pași esențiali ai evoluției literare de la epoca simbolistă la postmodernism. Harry Levin afirmă că "Portret al artistului în tinerețe" aparține naturalismului, iar "Veghea lui Finnegan" experimentului simbolist. Stuart Gilbert compară sincretismul stilistic al lui Joyce cu maniera poantilistă a unor artiști plastici ca Seurat: „combinația aceea de naturalism, simbolism și precizie tectonică pe care o vedem, de exemplu, în arta lui Seurat, își are omologul literar în "Ulise" și, mai ales
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
din "Arad", de ex. "Fie ca YHVH să caute pacea pentru tine". Fragmente din perioada timpurie a regilor israeliți, găsite la "Kuntilet Ajrud", în peninsula Sinai, alătură numele YHVH de dumnezeul Baal utilizând scrierea feniciană. Aceasta pare a indica un sincretism local, pe atunci la modă. Chiar și numele zeiței fertilității Așera este combinat cu YHVH. Pe lângă forma lungă YHVH se întâlnesc, începând cu exilul babilonian (terminat în 529 î. C. după cucerirea Babilonului de regele persan Cirus) din ce în ce mai mult forme
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
sau "YHH". În colonia militară evreiască din Elephantine în Egipt au fost găsite ambele forme prescurtate în scrisori, formule de jurământ și texte de cult, de ex. "Te binecuvintez prin YHH și CHNM". Această formulă este un alt exemplu de sincretism, combinând Dumnezeul evreu cu un zeu local egiptean. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh împreună cu zeități locale, ca Așerah si Baal, și cei care țineau la a-l adora numai
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
lui Solomon, denumind idolii națiunilor vecine ca fiind "lucruri dezgustătoare": Astarte (sau Aștoret, Așera), zeița sidonienilor, Milcom și Moloh, idolii ammoniților, precum și Chemoș (), idolul moabiților (), în timp ce din alte pasaje transpare o viziune monolatră, acceptându-se si existența altor divinități. Existența sincretismelor dintre cultul lui YHVH și al idolilor/zeilor amintiți revelează practici neconcordante cu poruncile biblice. Nu se poate vorbi însă despre un monoteism în sens propriu, ci despre monolatrie, pentru că în Biblie rareori se neagă existența altor zeități în afară de Iahve
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
mai departe, până la a categorisi întregul aparat teoretic și metodologic al lui Boal drept unul euro-atlantic, care „a luat ființă în Lumea Întâi” (George 1995, 50). O astfel de interpretare este rudimentara și nesusținuta istoric, operă lui Boal fiind un sincretism între pedagogia lui Freire, tehnicile teatrului proletar german și sovietic, trecute prin filtru nord-american, și diverse experiențe locale sud-americane. Cu toate acestea, critică lui George este corectă în ceea ce privește transformarea </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă [[limbile traco-ilire|traco-iliră]] iar [[limba greacă]] formează propria subfamilie. Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără [[articolul hotărât]] enclitic, sincretismul cazurilor genitiv și dativ, formarea timpurilor viitor și perfect, precum și evitarea infinitivului. Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Este interesant faptul că slavii au fost asimilați
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
care a trăit la Constantinopole, ne-a lăsat o mie de laude, adevărate comori, și tot despre el se spune că ar fi autorul binecunoscutului Acatist al Maicii Domnului. Astfel, în muzică bizantina, care încet încet prinde contur, fiind "un sincretism" al vechilor moduri antice muzicale ale popoarelor moștenitoare a culturii elenistice (sau cel puțin în sfera de influență elenistico-bizantină), apare o notație proprie și un sistem de scriere original, find primul de acest fel din lume. În Constantinopol, centru cultural
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
proces a continuat chiar și după sfârșitul civilizației egiptene antice. Ca un exemplu, în timpul Noului Regat, zeii Ra (zeu egiptean)]Ra și Amon s-au unit într-o singură divinitate, Amon-Ra. Această "contopire" într-o singură divinitate poartă numele de sincretism religios. Sincretismul trebuie să fie deosebit de grupările simple de zei, numite uneori și "familii", ca în cazul zeilor Amon, Mut și Khonsu (Teba), care nu s-au unit. Peste timp, zeitățile au luat parte în multipe relații sincretice, de exemplu
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
continuat chiar și după sfârșitul civilizației egiptene antice. Ca un exemplu, în timpul Noului Regat, zeii Ra (zeu egiptean)]Ra și Amon s-au unit într-o singură divinitate, Amon-Ra. Această "contopire" într-o singură divinitate poartă numele de sincretism religios. Sincretismul trebuie să fie deosebit de grupările simple de zei, numite uneori și "familii", ca în cazul zeilor Amon, Mut și Khonsu (Teba), care nu s-au unit. Peste timp, zeitățile au luat parte în multipe relații sincretice, de exemplu, Ra s-
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
doi zei. De exemplu, Ptah, Sokar și Wesir au devenit "Ptah-Sokar-Wesir". Zeițele au urmat un model asemănător. De asemenea, important de știut este că uneori caracteristicile unei zeități sunt asociate cu cele ale altei zeități, fără să aibă loc un sincretism. De exemplu, asocierea zeiței Hethert cu Aset. Un aspect interesant al mitologiei egiptene este că zeitățile joacă uneori roluri de-a dreptul antagonice. Ca exemplu, leoaica Sekhmet a fost trimisă de Ra ca să îi devoreze pe oamenii care s-au
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
în Brazilia, unde mai mult de 4 milioane de oameni se declară "spiritiști Kardeciști" (conform ultimului recensământ al Instituto Brasileiro de Geografia e Estatistica), ceea ce face din Brazilia cea mai mare țară spiritistă din lume. ul a influențat în Brazilia sincretisme ca Umbanda, Raționalismul creștin, Uniăo do Vegetal și Valea Răsăritului (Vale do Amanhecer).
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
o deplasare a interesului estetic spre experiența estetică (vezi și: Action painting). Reținem dintre foarte numeroși artiști care experimentează în acest domeniu câteva nume mai cunoscute: Preocuparea pentru mișcare ca dimensiune a realității nu este nouă. Se poate aminti aici sincretismul, în care se îmbină elemente diferite de gândire și spre care converg diversele tendințe moderne vizând ambianța, spectacolul și acțiunea. Arta contemporană s-a depărtat de semnificația metafizică a mișcării. Demersul actual se leagă de revoluția mașinii, de noua accepțiune
Cinetism () [Corola-website/Science/302715_a_304044]
-
renașterii' sumeriene): Ur-Nammu, care a dat legi privitoare la organizare și administrare, ridicând astfel standardul vieții orașului Ur. Deseori bătăliile care se dădeau între aceste orașe erau de ordin politic, economic și religios. Aceste certuri dintre orașe duceau la un sincretism politic și totodată religios. Prin anii 1958-1916 î.Hr. Hammurabi a unit aceste ținuturi și a înființat Imperiul Babilonian printr-o sinteză sumero-akkadiană. De acum înainte sunt cunoscuți că un singur popor ,cu o singură limba formând o singură civilizație. Hammurabi
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
care profețeau o religie diferită de ulama dar și de învățăturile brahmanice. Un alt aspect important legat de această religie era faptul că nu accepta distincția între caste, o trăsătură adânc înrădăcinată a indienilor. Astfel putem spune că exista un sincretism între Sufismul musulman și bhakti hindus. O personalitate importantă a acestui fenomen a fost Guru Nanak, considerat părintele spiritual al Sikhismului. Guru Nanak Dev venera un singur Dumnezeu -iubitor și milostiv față de oameni. El se împotrivea atașării orbești de un
Imperiul Mogul () [Corola-website/Science/311031_a_312360]
-
fost influențați de către popoarele care i-au cucerit sau care au fost la graniță, înaintea reformei monoteiste. Religia a fost una schimbătoare, după întoarcerea din Babilon fiind adorat în principal Iahve/Savaot, adică Dumnezeul unic. Înainte de asta a existat un sincretism cu alte divinități, precum Baal și Astarte de la fenicieni sau Dagon de la filisteni, plus Așerah (soția lui YHWH). Acest sincretism a dominat istoria regatului în perioada dinainte de revenirea din exil. Printre cei mai importanți profeți din Iuda se numără: După
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
una schimbătoare, după întoarcerea din Babilon fiind adorat în principal Iahve/Savaot, adică Dumnezeul unic. Înainte de asta a existat un sincretism cu alte divinități, precum Baal și Astarte de la fenicieni sau Dagon de la filisteni, plus Așerah (soția lui YHWH). Acest sincretism a dominat istoria regatului în perioada dinainte de revenirea din exil. Printre cei mai importanți profeți din Iuda se numără: După cucerirea Babilonului de către perși, evreii s-au întors acasă. Ei au pornit reconstrucția Templului din Ierusalim, dar au fost opriți
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
progresiv emergența confreriilor așa cum sunt "Gnawa/Gnaoua" în Maroc, "Diwan" în Algeria sau "Stambali" în Tunisia. Tot așa, asemănările dintre practicile rituale ale "Gnaoua/Gnawa" și cele ale confreriilor "soufis marocane" dovedesc o adevărată înrudire spirituală care exclude teza unui sincretism în care o religie exterioară s-ar fi acomodat unei religii dominante. Este vorba de constituirea complexă și progresivă a unei comunități și a unei practici religioase, pe o perioadă îndelungată, prin «straturi diverse» și prin aporturi asemănătoare. Este mai
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
diverse» și prin aporturi asemănătoare. Este mai judicios să se vorbească aici, pentru a răspunde la întrebarea cu privire la originile acestei comunități și a practicilor sale, de o «sinteză», mai degrabă decât de o formă de acomodare, de metisaj sau de sincretism. Cu turismul important și schimburile culturale existente între Maroc și Occident, muzica gnaoua/gnawa se internaționalizează grație influențelor exterioare Maghrebului, prin personalități muzicale precum Bill Laswell, Adam Rudolph și Randy Weston, care fac deseori apel la muzicanții gnaoui în compozițiile
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
ceresc. Acestuia îi sunt supuse toate personajele sau forțele divine, în maniera specifică henoteismului. Acest fenomen este influențat de monoteismul tipic cultelor din Asia Mică, care câștigă teren la Roma mai ales în decursul secolului al IV-lea. Datorită acestui sincretism misterele practicate de romani nu se excludeau reciproc, un individ putea să parcurgă treptele de inițiere a tuturor cultelor. Mai mult de atât, termenul de "mistere" a fost extins în perioada imperială târzie și asupra unor sentințe filosofice, practici de
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
fiii oamenilor să nu se prăpădească din pricina fiecărei taine pe care veghetorii le-au arătat-o și au dezvăluit-o fiilor lor. Tot pământul s-a stricat prin știința lucrării lui Azazel" (ibid.,X). Azazel, mai mult decât rezultatul unui sincretism, este o figură mitologică foarte complicată, o mixtură de mituri cu origini și din zone și epoci cu totul diferite. Ca rival al lui Yahweh, Azazel e comparabil și cu Diavolul și cu Lucifer, îngerul răzvrătit;
Azazel () [Corola-website/Science/309531_a_310860]
-
(identificat și ca dansul folcloric românesc sau, la plural, dansuri populare românești ori jocuri populare românești) adună toate manifestările privitoare la dans produse de cultura spirituală populară la români. Sincretismul foarte puternic al folclorului românesc în general determină o relație de interdependență între dansul popular și muzică (tot odată cu aceasta, și cu textul literar scandat sau cântat). Dansul folcloric nu poate fi conceput în lipsa cuplului muzică-text, cele două asigurându-i
Folclorul coregrafic românesc () [Corola-website/Science/310009_a_311338]
-
și mai înțelepți, pe care (Deceneu) i-a învățat teologia, i-a sfătuit să cinstească anumite divinități și sanctuare, făcându-i preoți și le-a dat numele de pileați." Practicile ceremoniale se împleteau cu muzică și dansuri, ducând la un sincretism al formelor de expresie care a rămas specific folclorului și obiceiurilor populare. Xenophon în "Anabis",VI,1,5, scrie despre dansurile războinice ale tracilor, între care unul cu caracter colectiv, în care mai mulți dansatori înarmați simulau înfrângerea unor dușmani
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
kami au împrumuntat elemente specifice taoismului și confucianismului. Deși în timpul expansiunii budiste în Asia de Est Japonia era zdruncinată de războaie și neînțelegeri între clanuri, venerarea zeilor kami și învățăturile lui Buddha au coexistat în religia șintoistă. De fapt, acest sincretism dintre budism și șintoism (神仏習合, "shinbutsushūgō") urma să devină principala caracteristică a structurii religioase dezvoltate în Japonia. Introducerea scrisului în secolul al V-lea și a budismului în secolul al VI-lea au avut un impact foarte puternic asupra dezvoltării
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
cu Dainichi Nyorai, o manifestare centrală a lui Buddha, a cărui nume înseamnă "Marele Soare Buddha". În viziunea lui kami erau doar niște Buddha, dar cu nume schimbat. Astfel șintoismul și budismul au coexistat și s-au amalgamat în acest sincretism numit Shinbutsu Shugo, în timp ce viziunea lui Kukai a persistat până în timpul perioadei Edo. Atunci însă s-a răspândit interesul pentru "studiul japonez" (kokugaku) și o renegare a elementelor chineze și budiste, cauzată probabil de politica închisă pe care o ducea
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
cauze paradigmatice ale fenomenelor naturale firești” . Succesorul lui Xenocrate a fost Polemon (350-267 î.Hr), care împinge platonismul spre o sinteză cu influențe stoice. Acestora le urmează reprezentanții așa-numitului Platonism Mediu, o perioadă de vreo cinci secole, caracterizată de sincretism filosofico-mistic, susținut de doctrine în esență platonice dar cu serioase infuzii stoice, aristotelice, orientale, neopitagoreice. Este vorba de personaje destul de puțin cunoscute ca Arcesilaus, Carneades, Antiochus din Ascalon (130-68 î.Hr, în perioada activității sale Academia fiind deja pustiită, în urma
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]