11,710 matches
-
sub O biografie despre pater pio izvorul singurătății de draga de radclyffe hall e clar că nu m-am putut abține de i-am scris un poem în care elogiam extaziat trandafirul unde se termină singurătatea și încheiam astfel izvorul singurătății nu e un organ ci frica de necunoscut apoi nu m-a mai chemat poate a găsit o poloneză mai ieftină de puteam trece mai departe statuia venus-adonis din grădina de zarzavat a muzeului mă aproba și când am trecut
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
o casă de cărămidă și o alee lungă, coborând către un loc întunecos și rece, fără întoarcere. ploaie, vorbe neînsuflețite... lui m. ivănescu vârsta la care vântul îți flutură gleznele fără teroarea că, mai târziu, te vor despărți ani-lumină de singurătatea prusacă a buzelor ei, prețios numite de alții focuri de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase femei în paltoane de iarnă - e-o seară prea tristă, cu
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
trântit ușa și-am pornit în noapte nu mă întrebați ce mai fac nu fiți îngrijorați nu mai dați telefoane sunt bine mulțumită radioasă am realizat tot ce-am vrut am multe planuri totul merge ca pe roate de tristețe singurătate zădărnicie de mult am uitat doar că nu știu de unde cămașa asta de sârmă ghimpată pe care nu mai pot s-o dezbrac e vremea să te pregătești pentru iarnă să te instalezi în sfârșit în viața ta ca într-
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
dușmanul la masa ta te aud îți pregătești capcanele jumătăți de frază priviri prelungi puțină indiferență știu și totuși înșir încă un pas în dimineața de sunătoare la tine mă-ntorc mereu cu scrâșnită iubire la tine zvon domol de singurătate
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
mănânce mâinile Cooperativa artă și precizie sau despre oboseala de a continua o anume fericire Cunosc un calorifer posac. Pe mine nu mă mai vizitează decât poezia și spaima. la 30 de ani încă mă fascinează marile teme: iubire. ură. singurătate. la 30 de ani cineva în lacrimile mele izbește cu ciocanul păianjenul din colțul camerei iar mă iubește cu voce tare sunt orașul locuit de o pisică neagră pe care nu mai am chef s-o răsfăț la 30 de
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
trecuse prin cele mai grave boli și operații, învingându-le pe toate în chip miraculos. Ștefan Itu nu este doar un fenomen medical și o mască tip ,uomo finito", ci și un amestec paradoxal de energie debordantă și retragere în singurătate, în chilia spiritului. Sufletul său profund de artist nu se poate supune unei autoconstrucții liniare, necontenitele sale corsi e ricorsi biografice subsumându-se esențialei pendulări între eros și thanatos. Jurnalul lui Ștefan (nelipsit expedient al naratorului postmodern, alături de Internet, libere
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
Traian T. Coșovei AEROSTATE PLÂNGÂND poetului Ioan Flora Sub acoperișul din paie și stuf, nici un foc nu mai adună spaimele unei nopți de iarnă. E multă singurătate ce fierbe în oala de tuci, în gutuile de pe raft și multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul ferestrei. Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și nici căruțașii însetându-și caii la fântână. Bătrânul
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
cazul s-o ,explic". în schimb, faptul de a se afla, zi și noapte, în sânul obștei literare poate fi înțeles prin funcția de ocrotire a grupului uman, ori măcar a unui celălalt, față de exteriorul politic dar și față de redutabila singurătate. Mai mult decât atât (după cum dau mărturie Mariana Marin, Nora Iuga etc.), pentru Virgil Mazilescu colegii și comesenii săi scriitori constituiau un foarte necesar auditoriu, în fața căruia el își șlefuia oral poemele. Ei erau un fel de gueuloir, cum numea
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
merita; că adevărul putea fi pur și simplu, mi se părea o utopie, o regularitate a dorințelor care ar traversa pasiunea cu forța imposibilității sale pentru a-i înfrînge acesteia obsesia. Un cutremur în noapte a fost; acoperit de cenușa singurătăților lui Aureliano Buendía, am vrut să mă ridic în tării cu fecioarele, să cad ca o ploaie barocă de fluturi, să o arunc pe Eréndira pe fereastra ce da către cer, să-mi ucid dușmanii cu o suliță pe care
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
a interpreta acea interpretare a interpretărilor care este lumea. Genul romanului, am văzut printr-o boare, trebuia să moară cu fiecare roman demn de-acest nume, căci doar romanul prinde lumea, fără alt sens și fără altă viață. Veacul de singurătate purta în arca sa întregurile vrăjite: al lumii și al meu, care, acum, închipuiau o pereche, dincolo și mai departe de orice popi, fără tălmăcire și fără violență. Și așa, fără s-o fi știut, romanul lui García Márquez s-
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat cu descifrarea pergamentelor și că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna și avea să rămînă pe vecie de nerepetat, căci semenele condamnate la o sută de ani de singurătate nu le era dată o a doua șansă pe pămînt". (Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate, trad. Mihnea Gheorghiu, Minerva/ BPT, București, 1974, pp. 451-452). Par fraternité j'ai perdu ma vie, dus pe calea lui Aureliano după cum dedusese
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
ce vedea scris acolo era dintotdeauna și avea să rămînă pe vecie de nerepetat, căci semenele condamnate la o sută de ani de singurătate nu le era dată o a doua șansă pe pămînt". (Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate, trad. Mihnea Gheorghiu, Minerva/ BPT, București, 1974, pp. 451-452). Par fraternité j'ai perdu ma vie, dus pe calea lui Aureliano după cum dedusese însuși Gabo. Pentru a-nțelege acest ecou dirijat care eram atunci, am pornit pe urma unei vene
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
prinț de-abia abandonat de suflet). Exoftalmic, exoteric, intram în condiția contemporană: actul de a navetá, care acuma mi se pare rebel la exil și indiferent la mit, a epocii vitezei și a persistentei sale tăceri a neiubirii. De pe soclul singurătății sale, universul macondin m-a inițiat în reverberațiile di/versului. Acolo, ca și aici, arbitrarietatea semnelor era ruinată de caracterul lor motivat ori de cîte ori un alt sînge decît cel supt din lucruri și ființe, ca preț al admiterii
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
pentru Dumitriu. Un anume sentiment spațial și o anume viziune spațială, ieșite din peisajul său originar, natal, devenit suportul metafizicii lui specifice: transcendentul absent, revelat de un cer nesfîrșit și gol, căruia îi corespunde cîmpia nesfîrșită și goală. Într-o singurătate absolută, omul stă "în fața unei cîmpii albe: Dunărea", iar "de jur împrejur pînă hăt departe nu era nimic și nimeni", "după cum curat și pustiu era cerul" deasupra. De asemenea, un anume tip de comparații: "Vîntul acesta nou era tăios și
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și sur, într-o împărăție a gerului veșnic, a prins și el viață alături de copacii săi, pomul, teiul, arborele cu care poetul necuvintelor face schimb de singurătăți și certitudini în- tr-un univers preponderent mineral al metalelor și al pietrei. Meditația asupra poeziei dar mai ales asupra cuvîntului tinde să ocupe încă de acum un loc privilegiat în versurile acestea inedite, a căror publicare tîrzie ar trebui să
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Marta Petreu Scara lui Iacob Singură. Singură. Singură Eu stau ca un orb închisă în mine Mă doare - deci știu că sînt vie Ce frumusețe ce frumusețe feroce crește din singurătatea mea de femeie Ce libertate îmi dă astăzi timpul acesta roșu ca cerul la ceas rău de amurg Sînt singură. Stau în picioare. Pe picioare-mi duc greul Sînt numai o rană și ca o coloană mă sprijin pe mine
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
cerul la ceas rău de amurg Sînt singură. Stau în picioare. Pe picioare-mi duc greul Sînt numai o rană și ca o coloană mă sprijin pe mine Da. Stau verticală ca scara lui Iacob care coboară din cer }ara singurătății Stă singură sprijinindu-se pe ea însăși cum se sprijină între ei frații de cruce cum se rezemă în ură unul de altul dușmanii Da. Stă singură și în singurătatea ei fermecată îi crește iarbă pe prag ca pe viitorul
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
verticală ca scara lui Iacob care coboară din cer }ara singurătății Stă singură sprijinindu-se pe ea însăși cum se sprijină între ei frații de cruce cum se rezemă în ură unul de altul dușmanii Da. Stă singură și în singurătatea ei fermecată îi crește iarbă pe prag ca pe viitorul mormînt are mentă și flori verzi de grîu pînă-n ușă ciucuri roșii de plop îi foșnesc la ferestre Ea a ajuns de vorbește cu seva din flori cum vorbești cu-
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
că armura e propria-i piele și că pielea ei a fost de șapte ori jupuită și trasă la sorți cum a fost trasă la sorți atunci cămașa aceea Iar acum și aici sfidează viața și moartea tăvălindu-se în singurătatea ei mare ca în mătase Mîțișorii roșii de plop îi atîrnă-n fereastră Este singură în sfîrșit singură cuc fericită Pămîntul acesta Ea e atinsă. Și-i este frică. Și uneori - rar - visează să o apere cineva Ea a prins rădăcini
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
mare ca în mătase Mîțișorii roșii de plop îi atîrnă-n fereastră Este singură în sfîrșit singură cuc fericită Pămîntul acesta Ea e atinsă. Și-i este frică. Și uneori - rar - visează să o apere cineva Ea a prins rădăcini în singurătate ca un ulm în pămînt și stă așa pe orice vreme verticală ca un copac trufașă ca o pădure sub viscol Ea își poartă moartea ei pe picioare Și stă așa verticală pînă cînd realitatea cea mai reală trece ca
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
astăzi pe apă Ce mai rămîne după curățenia mare de toamnă ce spaimă ce rușine ghemuită în mine stă gata să-mi sară la beregată Viața trece ca o ploaie de vară trece dragostea trece durerea - spun Ferecată într-o singurătate mănoasă cu gheare picotesc în mine ca o șopîrlă la soare Mi-e bine. Cresc din mine flori de cîmp crinul roșu al pustiei zboară fluturi și mierle înfloresc stacojiu ca inima mea despicată maci uriași cresc din mine spice
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
-mi apropii Atîrnîndu-l vraiște de-un sînger Ai venit la mine ca un înger Cu aripile crescute-n rochii Calde de matasă și umflate Sub dantela unde-i bunătate De cur macru-n două buci crăpate A plăcere și-a singurătate...
Cîntec pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11970_a_13295]
-
topește și el/ înlăuntrul pămâtului lăsând în urma lui doar un cuvânt: cu-vântul“ (Odată, de mult...). Viorela Codreanu Tiron este fundamental o structură neoromantică în sensul celebrelor eroine din marile poeme dramatice ale lumii, ce nu pregetă să-și declame singurătatea „frumoasă și rece“, ne-fericirea tip mal aimée și smerită resemnare finală ce amintește și de nu mai puțin celebra poezie a lui Montale Personae separatae: „Atât de mult am iu-bit/ și-atât de mult am privit/ amintirea iubirii, în-cât
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
joase de aspirațiile cele mai înalte, existența microcosmosului uman drept centru al unei realități inexplorate de existența noastră la marginile unui univers fără frontiere.. Poezia Viorelei Codreanu Tiron vrea să facă din noi ființe capabile de a ne trăi propria singurătate fără să ne refugiem în spatele unor bariere ocrotitoare, tot atâtea autoamăgiri susceptibile de a ne face și mai slabi și mai singuri decât suntem: „Numai nesfârșitul dans al luminii/ n-am reușit să-l văd/ pentru că lumina,/ lumina nu doarme
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
debutează cu cel intitulat „Te desenam cu raze de soare”: //„în dimineața asta/toți salcâmii erau în floare/dormeai cu zorii de zi sub pernă/te urmăream de după copacii/peste care căzuse cerul/te desenam cu raze de soare/atâtea singurătăți am desenat până ieri/de mă întreb cum de n-am murit încă”//. De la început, poeta se plasează într-un univers poetic ale cărui coordonate stabilesc esența reflexivă, dramatică, a cunoașterii, a căutării de sine. Nota dominantă a lirismului din
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]