3,912 matches
-
a salva un bătrân muribund, când străzile sunt pline de copii care n-au ce mâna și unde dormi, iar În pubele sunt găsiți nou născuți abandonați? Dreptul la viață Îl capeți la naștere odată cu dreptul la moarte. Un slogan sinistru, Își mai spune Antoniu. Kawabata este un dezmoștenit care a apucat bătrânețea. A ascultat poveștile lui Antoniu, a Învățat În ultimii ani ce Înseamnă tovărășia unui suflet, ba, mai mult a Înțeles că lumina nu vine numai de Sus, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru, de vântul care intra și ieșea prin cele două deschizături ale clopotniței. Cum biserica era gard În gard cu casa bătrânilor, dimineața, ieșind În curte și privind cerul, cum făceam În fiecare zi, după ce mă spălam și-mi beam cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
era o față atrăgătoare: avea trăsături puternice, severe, vizibil evreiești, puțin impertinente. Avea buzele arcuite, gura absolut dreaptă și ochii înguști. Honor Klein trecu de barieră și se opri să privească în jur. Era încruntată, puțin buimacă în lumina gălbuie sinistră. Nu purta pălărie și pe părul ei negru scurt se formaseră deja picături de la umezeala din aer. —Doamna doctor Klein? am spus. S-a întors spre mine și m-a privit. Era clar că n-avea habar cine sunt. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se auzeau glasuri. M-am apropiat de ușa salonului și am deschis-o. Focul ardea vesel, dar nu era nimeni acolo. Am aprins luminile. Camera prinse viață sub ochii mei, liniștită și totuși pulsând de o viață a ei proprie, sinistră. Am închis ușa în urma mea și am rămas pe loc un timp. Ceva din Antonia și din Palmer dăinuia încă acolo, ceva ca o umbră înaltă, ceva ce savurasem în chip ilicit și vinovat pur și simplu există în încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
intensifica, m-am întors. Începuse să plouă. Uitându-mă la cerul de un cenușiu gălbejit am putut identifica lumina zilei. M-am întors spre interiorul încăperii și spre chipul Antoniei îndreptat către mine. Locul în care ne aflam era mohorât, sinistru ca o celulă. — Poate că i s-a tulburat mintea, spuse Antonia. Știai că mama lui a fost nebună? — Nu, nu știam. Chiar așa? Interesant, am spus. — Mi-a spus el, nu de mult, zise Antonia. Săptămâna trecută, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tocmai terminase școala de asistenți medicali de la Misériecorde. Froehlich a hotărât să Îl angajeze pe prietenul său și, În curând, l-a Însărcinat cu adopțiile. Wickert nu cunoștea motivul pentru care Karp s-a lăsat târât În astfel de activități sinistre. În plus, avea impresia că Froehlich Îl avea la mână cu ceva. Cu ce, inspectorul nu putea, sau nu vroia să spună. Dar acum mă studia de aproape, atât Încât, În ciuda poșetei, am Început să pricep. Cu un deceniu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
el de fiecare dată când îmi descria excesele la care trebuia să asiste în calitatea ei de nevastă de magnat. Avea harul de-a povesti cu mult haz cele paisprezece luni petrecute alături de el, deși a fost probabil o experiență sinistră, dacă nu chiar înspăimântătoare. El însă, după ce se luaseră, o trimisese cu avionul la Londra, să-și facă lucrări dentare în valoare de cinci mii de dolari, iar de acolo o adusese înapoi la Paris, îi agățase de gât alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
diminuat tot mai mult potențialul fizic. Când n-am mai putut să-mi fac nici măcar munca de birou la Washington, am fost trimis în mohorâtul centru de recuperare al armatei din apropiere - la Forest Glen, în Maryland, un loc retras, sinistru, izolat, împădurit, unde majoritatea pacienților din salonul meu erau paralitici sau mutilați cu membre amputate. În comparație cu suferințele lor, a mea părea un fleac, și nopți în șir ascultam în întuneric cum oameni de vârsta mea, sau chiar mai tineri, strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Square, purtând pancarde oribile: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, „Vechii camarazi ai lui Walthamstow“, „Filiala Balham a Ligii Tineretului Muncitoresc“. Veșnic supărații care voiau să-i spânzure pe cei bogați, să Închidă teatrele de varieteu, s-o ducă În sinistrele tabere de vară unde se practica amorul liber și după aceea s-o facă să mărșăluiască În procesiune pe Oxford Street, purtându-și nou-născutul sub lozinca „Femeile muncitoare britanice“. — Mai mult timp decât mi-a rămas, spuse el. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
linia ca de piatră a maxilarului. — Aceea-i Mabel. M-a Însoțit pe tren până la Viena. — Nu-mi amintesc s-o fi văzut. — Acum are părul tuns scurt. Aia e o fotografie veche. Nu-i place să fie pozată. — Arată sinistru. — Am pus-o acolo În caz că Încep să mă simt pusă pe rele. Scrie versuri. Sunt câteva pe spate. Sunt foarte proaste, cred. Nu mă pricep deloc la poezie. — Pot să le citesc? — Sigur că da. Probabil ți se pare caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmele de ușițe, rafturi, scaune, ferestre și sânge până la aeroport. Mai departe, urmele mele s-au oprit. Și, stând jos aici, am rămas fără piese. Toate zidurile, acoperișurile și balustradele. Și dinaintea mea, pe podea, e încleiată doar o mizerie sinistră. Nu e ceva perfect sau isprăvit, însă asta este ceea ce am făcut eu din viața mea. Nu ascultă de nici un plan măreț, fie el bun sau rău. Tot ce poți să faci e să speri să iasă la iveală un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Legătura non-erotică dintre bărbați, despre asta e vorba, nu-i așa? I se mai spune și amiciție. — Da, da, așa e. — Cu cât mai puțin erotism, cu atât mai bine, nu crezi? Această întrebare retorică fusese însoțită de un fior sinistru, pornit din străfundurile ființei lui și care urcase pe șira spinării, terminându-se în chica de păr cânepiu. Ironia era că, pe măsură ce aspectul i se apropia tot mai mult de acela al unui androgin, vocea îi devenea din ce în ce mai gravă. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tumefieze organele genitale de atâta frecat; cu toate acestea, era abia 16:30. Urcase treptele până la dormitorul lor zugrăvit în culori pastel și intrase în debaraua unde le erau atârnate hainele: ale lui Dan pe dreapta, ale ei pe stânga - sinistru, nu-i așa? Carol se schimbase din nou, dar de data aceasta își luase hainele altcuiva, apoi deschisese sertarul unde își ținea Dan actele: pașaportul, certificatul de naștere și celelalte. Cam pe la cinci, în aceeași după-amiază, Cealaltă Carol îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de șapte ani, îi duceți în sinagogi și îi dezbrăcați, nu așa faceți? Îi drogați..., nu vrei să recunoști? Și băgați în ei tot soiul de lucruri, nu-i așa? Scule, desigur, scule lucioase, bombate și alte chestii și mai sinistre: lumânări ceremoniale, pumni, menore. Încearcă să negi, poți? — Nu. — Nu vrei să negi? De ce aș face-o? Mi-a sărit deodată la beregată. Și, firește, exteriorul acela dolofan, moale și aparent neajutorat era doar atât: un exterior. În realitate, mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Cred că voiai să servești drept public. A, nu mă îndoiesc că acum ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rămâi întreg la cap atunci când un tip vine la tine cu un vagin în scobitura genunchiului este să-i spui altcuiva. Anormalul se normalizează prin descrierea lui în fața unui interlocutor. Dacă îl excluzi, nu face altceva decât să capete aura sinistră a alterității. Dar problema era cam așa: Alan era deja afectat de ironia dramatică a trădării. Adulterele creaseră o lacună între ceea ce știa el și ceea ce alții știau despre el. Bull se inserase tocmai în acest gol... cu fofoloanca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să accepte lucrurile astea. În plus, Bull mai simțea o serie de modificări interne la nivelul întregului picior, a cărui reflexie o surprindea cu o precizie aproape științifică în peretele melaminat; în gamba lui se produceau mutații, modificări musculare, adaptări sinistre. Mișcându-se agale pe pavaj, înainte de prânz, cu ploaia încă biciuindu-i obrajii rozalii, Bull se simțea deprimat, fără vreun motiv serios (ceea ce era destul de neobișnuit pentru el). Nu putea înțelege de ce e atât de nefericit. Toți știau despre Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
precedentă. Trebuiseră să joace diferite roluri. Medicii își asumaseră statutul de pacient și trebuiseră să dea curs frustrărilor și temerilor aferente. Alan era suficient de sincer pentru a recunoaște față de sine că jocul de roluri de acolo semăna în mod sinistru cu șarada doctor-pacient pusă de curând în scenă de el și de Bull. Dar, așa cum am observat și mai devreme, simțul ironiei devenise atât de pronunțat la Alan încât orice element îl putea stimula. Cu toate acestea, ziua fusese dominată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cineva să-l grăbească. De frică să nu fie aruncați în apă, nobilii și funcționarii au îngenuncheat și au cerut îndurare. În acel moment, Ximen Bao anunță cu voce tare: Căsătoria lui Hebo nu este nimic altceva decât o glumă sinistră. Pe viitor, cel care va relua acest obicei va fi imediat aruncat în apă. El va merge să-l vadă pe însuși zeul. De atunci, acest sacrificiu nu s-a mai practicat niciodată. Dotat cu inteligență și simț al responsabilității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acuze o țară întreagă, România, de crime de război, dar nici ultimul soldat american nu poate fi judecat de comunitatea internațională. Unde sunt principiile occidentale, către care tindem, unde e democrația? Cu această ocazie, se vede dezgustător de limpede demagogia sinistră conținută în așa-numita corectitudine politică cu care ne-au împuiat capul americanii. Majoritatea dominantă nu trebuie să facă uz de poziția ei împotriva minorităților, dimpotrivă, trebuie să le acorde drepturi mai mari, spun apostolii discriminării pozitive, ăia care zbiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
casă și Cielo, salariul de președinte de 600 de dolari ca făcând parte din avere - asta pentru a întări la public imaginea sărac și cinstit. Dar reacția cea mai adecvată situației a avut-o această împerechere perfectă a grotescului cu sinistrul care este Miticul nostru românesc, Corleone Dragomir: „Păi, ce, dom’ne, eu am numai 10.000 de euro? Hă, hă, am mai mult”. Apoi, cu un rânjet: „Da’, știți ce? Sunt sărac, sărac lipit pământului”. Ca și legea deconspirării Securității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de noime se epuizează rapid și, în cazurile grave, omul se agață cu disperare de norme. E momentul în care pe un asemenea ins nu-ți mai vine nici măcar să-l contrazici. Prostia omenească e un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără noimă. În sport e simplu, carnea îți spune când trebuie să lași și pe alții. Cu pixul, e mai rău, îți hrănește impresia că poți să-l ții în mână până când paralizezi... Juzii corupțitc "Juzii corup]i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
răspuns respectuos, dar limpede, tot acolo, ne-am întâlnit o singură dată, cu puțin înainte de moarte, și cam atât. Nu știu ce fel de om a fost, nu i-am văzut dosarul de Securitate. Dl Mircea Dinescu spune că sunt acolo delațiuni sinistre - tot ce se poate. Probabil că, dacă demascarea lui s-ar fi produs pe când trăia și ne-am fi întâlnit într-o emisiune de televiziune, l-aș fi tratat așa cum am făcut-o cu Dan Amedeu Lăzărescu și Alexandru Paleologu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dragi și a lui însuși, induse prin electrozi lipiți pe tâmple de un supermicrosoft minune... Și nu pentru că e un burjui nenorocit, ci pentru că nu ține cu Steaua. După ani de despărțire, Lucian Pintilie răsună din nou în sufletul meu, sinistru și clar, cu vocea acestui monstru pe nume Dinică, în stare, la șaizeci și câți de ani are, să-și opereze toate manierismele, toate ticurile de mare actor, și să se înfățișeze spectatorilor ca un nou-născut prin cezariană. Aș proiecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
închisoarea Abu Ghraib nu corespunde valorilor națiunii noastre, nu corespunde educației noastre militare și este fundamental neamerican”. Adică, vezi Doamne, niște dezaxați s-au manifestat de capul lor, întâmplător în serviciu comandat USA. Dacă există ceva fundamental neamerican în această sinistră poveste, atunci e chiar atitudinea lui Donald Rumsfeld. Cum era și normal, el a fost cât se poate de bine informat, de la bun început, în legătură cu tratamentele aplicate prizonierilor irakieni. Ofițeri superiori ai serviciilor de informații au recomandat astfel de „înmuieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]