5,099 matches
-
stilul cunoscut al scrisorilor redactate de inși cu un nivel de instrucție limitat. Un exemplu semnificativ îl oferă un interviu (rubrica " Viața mea e un roman", în "Evenimentul zilei", 2317, 2000, 5), în care interlocutoarea, o profesoară, folosește doar mijloacele sintactice și lexicale standard ale oralității familiare ("una-alta", "e lemn pentru limbi străine", "se aruncau exact ca disperații", "ăsta", "nu ne despărțim nici morți", "din prima", "ca lumea", "mă tocau", "nici de-ai dracului", "dom'le", "lălăială"); povestirea curge destul de
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
putea fi nici vorbă măcar. Tot astfel se urmează astăzi în școalele evreiești pentru copii mici, în cari aceștia traduc, din cuvânt în cuvânt și-n acelaș șir, originalul ebraic într-o nemțească de două ori stricată - și fonetic și sintactic - din care cauză evreii, chiar cei mai civilizați, se cunosc în vorbă prin guturalizarea semitică a limbei pe care o vorbesc și prin greșeli de sintaxă ce se pot reduce la obiceiul, contractat în copilărie, de-a rândui cuvinte germane
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în orașul sau chiar în satul în care trăiau, vor avea o importanță dialectologică, arătând diferințele ce existau în același timp, dar în locuri deosebite; fonetică, pentru că scriitorii, lipsiți de cultura ortografică, se sileau a reda în scris pronunția lor; sintactică, pentru că espresiunea liberă a cugetării nu era împiedecată prin tirania vreunui text străin. D. Hasdeu ne dă seamă în introducere despre mijloacele ce le-a întrebuințat pentru a fi cât se poate de credincios în transcrierea texturilor. Pentru a caracteriza
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
putea fi nici vorbă măcar. Tot astfel se urmează astăzi în școalele evreiești pentru copii mici, în cari aceștia traduc, din cuvânt în cuvânt și-n acelaș șir, originalul ebraic într-o nemțească de două ori stricată - și fonetic și sintactic - din care cauză evreii, chiar cei mai civilizați, se cunosc în vorbă prin guturalizarea semitică a limbei pe care o vorbesc și prin greșeli de sintaxă ce se pot reduce la obiceiul, contractat în copilărie, de-a rândui cuvinte germane
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în orașul sau chiar în satul în care trăiau, vor avea o importanță dialectologică, arătând diferințele ce existau în același timp, dar în locuri deosebite; fonetică, pentru că scriitorii, lipsiți de cultura ortografică, se sileau a reda în scris pronunția lor; sintactică, pentru că espresiunea liberă a cugetării nu era împiedecată prin tirania vreunui text străin. D. Hasdeu ne dă seamă în introducere despre mijloacele ce le-a întrebuințat pentru a fi cât se poate de credincios în transcrierea texturilor. Pentru a caracteriza
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mijloc nou de vexare, o unealtă nouă de neliniște și de nemulțumire, spre paguba culturii naționalităților și fără vrun folos real pentru naționalitatea egemonă. Cauzele sânt deosebite. Întâi, limba maghiară, fiind radical deosebită de limbile ario-europee, e în privire lexicală, sintactică și fonologică foarte grea, încît pentru învățarea ei se cer opt, nouă ani de zile, așa că în cercul restrâns al școalei primare rurale ea ar juca rolul pe care limba germană [2o]2 [îl] joacă în școalele rurale din Bucovina
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a fost român neam de neamul lor ar pricepe cu greu adâncimea vorbei țărănești, căci oamenii de țară se-nțeleg chiar între străini cari le știu limba, nu doar dând cuvintelor un înțeles arbitrar, ci punîndu-le numai într-o ordine sintactică alta decât cea obicinuită și așezând accentul logic pe unele vorbe. Se-nțeleg prin accente, căci au dorința de-a se înțelege. Deci nu pe terenul acestei înțelegeri pe care discută oameni ce au dorința de a se convinge și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
apare fereastra de program: 10. Se va scrie programul dorit iar pentru lansarea lui și verificarea funcționării se apasă tasta F8 (Direct Processing - Procesare directă) sau se folosește iconul din bara de comenzi rapide. Dacă se dorește doar verificarea corectitudinii sintactice a codului se apasă Ctrl + F2 (Check - Verifică) sau se folosește iconul din bara de comenzi rapide. Pe bara de stare din josul programului va apărea mesajul -Program xxx is sintactically correct - ( Dacă programul a fost scris corect). Atunci când nu
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
pe acea linie se apasă Ctrl + F8 sau se folosește iconul din bara de comenzi rapide. Se observă ce numele de instrucțiuni valide odată scrise sunt afișate având culoarea albastră, numele nerecunoscute având culoarea neagră. Orice instrucțiune sau expresie incorectă sintactic va fi afișata prin culoarea roșie. Pentru căutarea unui cuvânt în fișierul programului se folosește Ctrl + F (sau iconul)pentru declanșarea și configurarea căutării și pentru căutarea în continuare cu aceleași setări Ctrl + G( sau iconul). Scrierea unui program simplu
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
vrea ca acesta să reprezinte și un element de continuitate, de legătură cu lumea. Tocmai în acest scop, filosoful deosebește, după cum menționam, mimesis-ul-creație, de „amontele” și „avalul” său (precomprehensiunea sau prefigurarea, respectiv refigurarea). Mai simplu spus, prezumtiva arbitrarietate a înlănțuirii sintactice este limitată, dintr-un unghi, de referirea la real, dintr-altul, de receptarea operei de către spectator sau cititor: Pentru a putea vorbi de „deplasare mimetică”, de „transpunere” cvasi-metaforică dinspre etică spre poetică, trebuie să concepem activitatea poetică și ca legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a cojii ni se îngăduie să-i întrezărim rotunjimea desăvârșită (protejată de o epidermă „extrem de subțire, dar foarte pigmentată, strepezitor gustoasă”). Nu e foarte greu, în asemenea circumstanțe, să ne dăm seama că aparenta ariditate „științifică” (evidentă atât la nivel sintactic, cât și la nivel lexical) servește în fond revelării a ceea ce, până la urmă, rezistă și scapă numirii. În mod paradoxal, tocmai prin obstinația cu care această „poezie a obiectului” nu urmărește să spună mai mult decât ceea ce spune, ea își
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
artă (în alți termeni, concepția estetică) și putere de organizare a emoțiilor. Mai ales la partea din urmă e sensibil spiritul critic al lui C. și el înregistrează cu o plăcere abia mascată „corupțiile fonice” ale versului, punctele vulnerabile, monotoniile sintactice. Tonul nu e precizat și, după mai multe pagini, nu se poate ghici ușor concluzia autorului. G. Călinescu vorbea de caracterul obsecvios al acestei critici, de perfidia cu care exegetul își învăluie victima. E, firește, și plăcerea de a demonta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
nu se poate restrânge la perceperea stereotipurilor sau a fenomenelor de discriminare. Trebuie totuși menționată importanța acestui domeniu de cercetare (Castel, 1999; Orfali, 1990), atât În anchetele cu privire la reprezentările grupurilor etnice, cât și prin cercetările asupra efectelor dimensiunii lingvistice și sintactice. Fenomenele intergrup sunt interesante pentru că permit observarea unei compulsii sistematice spre stereotip În orice grup uman. Din acest punct de vedere, avem de-a face cu o dimensiune esențială a construcției RS, chiar dacă aceasta nu este și singura. Mulți autori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ROMÂNA ACTUALĂ ISABELA NEDELCU 1. PRELIMINARII Prepozițiile partitive din limba română sunt: de, din, dintre, între și printre. Pentru a conecta un termen care trimite la parte și altul ce indică întregul, acestea se supun unor restricții de utilizare explicabile sintactic și semantic, iar, uneori, și diacronic. GPrep având drept centru una dintre prepozițiile menționate are statut de complement, atunci când este un constituent cerut de un termen indefinit sau de o marcă de gradare, ca în exemplele: fiecare din noi (A
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
lui Vasile B. Caiet cu subiecte) cel mai ales între toți scriitorii (www.estcomp.ro/eminescu) familia cea mai importantă printre parfumurile feminine (www.parfumuri.kcoss.ro). Același tip de GPrep poate fi adjunct, atunci când este un constituent facultativ, neimpus sintactic de un cap de grup, ca în următoarele exemple: I sa părut prea mult acea zi, din puținele pe care le mai avea de trăit (Cristian Tudor Popescu, Copiii fiarei) Dintre toți frații lui, doar el plecase la oraș (M.
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
căreia numai prima dintre ele se construiește cu pluralul 4. Exemplele de tipul celor de mai sus, destul de numeroase, arată însă că norma nu a reușit să se impună. Având în vedere uzul acestei prepoziții, propunem o modificare a normei sintactice care să admită în contextul unui nominal plural variația liberă a prepozițiilor dintre și din. 2.2. Contexte specifice prepoziției din și prepoziției dintre Concurența prepozițiilor partitive din și dintre nu este generală. Pe lângă situațiile de variație liberă în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
tip proprietate. Se poate spune, în concluzie, că interpretarea construcției un prieten de-al meu se apropie și totodată se separă de construcția partitivă standard, reprezentată printr-o construcție precum un prieten de-ai mei, printr-o serie de particularități sintactice și semantice. Acestea din urmă justifică existența a două tipare de construcție și, implicit, analiza unuia în raport cu celălalt, nu respingerea unuia în favoarea celuilalt 12. 5. CONCLUZII Prepozițiile mai des utilizate pentru a conecta un component care exprimă partea și altul
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
în plus, scopul scuzînd într-o oarecare măsură mijloacele. 2) Liedul, chansonul sau songul, madrigalul, frottola, vilanella ori aria, romanța, canțoneta și genurile de divertisment, cantata și oratoriul reprezintă specii ale muzicii cu text a căror paliere sonore morfologice și sintactice tatonează modalitățile cele mai adecvate întru relevarea nuanțelor gîndirii și sensibilității poetice. Mai mult, atunci cînd suntem în prezența unor produse artistice autotrofe, muzica și textul devin inseparabile, întrucît ele coabitează într-o simbioză perfectă, intranzitivă. în vreme ce, atunci cînd muzica
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
a sesiza prompt, la o simplă lectură, autenticitatea ori neautenticitatea unui text "clasic", ce poate fi falsificat prin greșeli de tipar, interpretări eronate ale grafiilor specifice ori nespecifice unui autor, deci ale stilisticii lui fonetice și chiar ale foneticii lui sintactice, prin interpolări involuntare, accidentale sau dimpotrivă, deliberate, prin coruptčle, lacune etc.; opinia unora, evident eronată, că istoricii și criticii literari nu au nevoie, pentru a emite judecăți de valoare despre scriitori, de ediții de opere complete, "savante", cu variante și
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
nouă. Bineînțeles, și alte contribuții sînt utile și interesante - chiar dacă nu putem să le înșirăm, aici, pe toate. Unele sînt de ordin lexical (rom. neaoș, formații lexicale cu prefixe precum mega- sau euro-), altele sînt observații gramaticale sau semantice (organizarea sintactică a propoziției, complementele verbale „non-finite”, verbele „factitive” etc.). Ne-am oprit exclusiv asupra lucrărilor care trec dincolo de limitele strict lingvistice, adică cele care ar putea interesa pe cititorii cultivați. Doamna Gabriela Pană Dindelegan, animatoarea acestor studii, a coordonat și alt
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
a-și întipări ritmul în curgerea cuvintelor și obișnuința de a căuta peste tot expresii memorabile îi preschimbă în niște virtuoși ai spațiilor înguste. O lipsă de suflu narativ și o inapetență pentru alungirea frazelor pînă la pragul unor înlănțuiri sintactice bine închegate le împrumută o parcimonie expresivă a dozelor concentrate. Poeții scriu îndesat, metaforic, în înghesuiri punctuale de cuvinte sonore, de aici senzația că, atunci cînd trec la registrul prozei, ușurința lor verbală nu poate depăși limita insulelor semantice. Iată
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
paralelismelor din activitatea lor. Există și părerea că realitatea folosirii limbii, care nu ține seamă de standarde, este neglijată, și că unii lingviști se fac vinovați de un purism nejustificat în elaborarea standardului. În general, trăsăturile structurale (fonologice, morfologice și sintactice) ale limbii bosniace sunt comune sau cu ale croatei, sau cu ale sârbei, sau cu ambele, toate trei având la bază dialectul štokavian. Standardizarea limbii bosniace se face pe baza folosirii limbii de către vorbitorii bosniaci și Damir Mustabašić constată că
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate. Cuvîntul care își impune caracteristicile gramaticale — adesea un substantiv sau un pronume — se numește "donorul" sau "sursa" acordului, iar cel care își schimbă forma în urma acordului
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
Cuvîntul care își impune caracteristicile gramaticale — adesea un substantiv sau un pronume — se numește "donorul" sau "sursa" acordului, iar cel care își schimbă forma în urma acordului este "receptorul" sau "ținta". În general donorul este cuvîntul care este regent în relația sintactică, iar receptorul este cuvîntul subordonat. În unele limbi există totuși și excepții. Ponderea acordului în determinarea formei cuvintelor diferă mult de la o limbă la alta. Astfel, unele limbi nu cunosc acordul deloc (de exemplu limba japoneză) sau acesta își face
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
unele limbi o bună parte din cuvinte trebuie puse în formele cerute de acordurile de multiple tipuri (de exemplu limba maghiară). Acordul se produce unidirecțional, de la donor la receptor, adică de obicei de la cuvîntul care deține poziția regentă în relația sintactică la cuvîntul aflat în poziție subordonată. De exemplu în limba română adjectivul își schimbă forma după genul substantivului pe care îl califică. În unele limbi acordul poate fi complex, în sensul că receptorul își modifică forma în urma unor acorduri simultane
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]