87,532 matches
-
Z. Ornea Perpessicius a propus odată o sintagmă care a prins și, de aceea, s-a menținut. E o sintagmă care apreciază scriitorii în funcție de valoare și, potrivit valorii, e și locul în care le așezăm cărțile în bibliotecă. Sintagma propusă e "scriitori de raftul doi". Aș adăuga, repede, că această propunere nu epuizează deloc categoriile de valoare ale scriitorilor. Sînt și cei de raftul trei și chiar patru. Dar, pornind de la clasificarea lui Perpessicius, să observ că scriitorul Constantin
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
despre vremuri de mult apuse, privite cu ochi de student tânăr și nechibzuit, nu se găsește din nefericire nicăieri altundeva în acest Hotel Urmuz. Cam peste tot se găsește în schimb efortul de a găsi acel cuvânt ce grăiește adevărul, sintagma care să poată rezuma întreaga lume a unui poet: fixitate la Ivănescu, uimirea dezamăgită în fața gestului de a scrie la Stoiciu, controlul textual la Mariana Marin, senzualitatea crispării la Angela Marinescu. Și pentru că oamenii reacționează la stimuli vizuali, cineva, editura
Un poet despre poeți by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16909_a_18234]
-
forței, al sensibilității etc." (Dicționarul limbii române, DLR, tomul IX, 1975). Acest sens apare cu claritate în construcțiile care exprimă intensitatea, forța unei stări sau a unei acțiuni fiziologice: din rărunchi, pînă-n rărunchi, pînă în fundul rărunchilor. în citatele din DLR, sintagmele cu sens intensiv determină verbe ca a se bucura, a se opinti, a geme, a suspina, a ofta, a se cutremura ("am suspinat din rărunchi" - G. Galaction; "să se cutremure pînă-n rărunchi" - E. Camilar) etc. Acestea sînt de fapt contextele
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
conține o improprietate logică care îi conferă un aspect comic: chiar dacă cuvîntul are, cum am văzut, și un sens mai larg, înțelesul lui de bază nu permite multiplicarea: rinichii sînt numai doi, deci a vorbi de toți e destul de anormal. Sintagma actuală atestă de fapt opacizarea etimologică a cuvîntului: s-ar părea că în rărunchi vorbitorii de azi nu mai recunosc rinichii; rărunchii sînt percepuți mai ales ca zonă a efortului, nu ca un organ precis determinat. Explicația construcției cu toți
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
vorbitorii de azi nu mai recunosc rinichii; rărunchii sînt percepuți mai ales ca zonă a efortului, nu ca un organ precis determinat. Explicația construcției cu toți ar putea sta și în contaminare: cum din rărunchi înseamnă din toate puterile, echivalența sintagmelor ar fi permis ca determinantul ultimei să gliseze spre prima, chiar dacă, din motive etimologice, nu-și avea locul acolo. Există cel puțin încă o evoluție semantico-lexicală foarte asemănătoare: cea ilustrată de perechea sinonimică bojoci - plămîni, alcătuită tot dintr-o denumire
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
de teatru desfășurat (deocamdată în imaginație, ne încântă cu "baletul (ei) mecanic", cu o scenografie (pe care autorul a avut grijă să o schițeze) și mai ales cu sarabanda schimburilor de replici, care evocă "marea trăncăneală" (pentru a folosi sugestiva sintagmă inventată de Mircea Iorgulescu) din timpul comunismului. Comunismul pe înțelesul celor din Occident Scenariul cinematografic De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? este inspirat din romanul Dincolo de Groenlanda. Romanul cuprinde povestea unei iubiri imposibile, ca aceea dintre Luceafăr și Cătălina
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
dl. Costin Georgescu (personal, nu mă miră!), pe lista de cadouri făcute dulăilor de pază ai puterii se află, firește, și apartamente care "au făcut obiectul unor schimbări sau reparații considerate secrete". Nu se spune la ce se referă enigmatica sintagmă "reparații secrete", dar nu e exclus să fie vorba de "casele conspirative" ale Securității. Și abia atunci ticăloșia se relevă în întreaga ei dimensiune. Mă miră un singur lucru: că nesătuii din jurul d-lui Constantinescu s-au oprit aici. Cum
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
tînguie" (Întoarcerea fiului). Oricum, materia din care se confecționează extravaganțele e una comun umană, e viața însăși supuse unei radicale reciclări, însă fără a-și pierde semnalele inițiale. S-ar putea zice că poetul folosește în locul faimoaselor zaruri propoziții și sintagme dintr-un jurnal intim, conținînd consemnări ale unor simțăminte și fapte umile. Combinatoria reprezintă factorul ce le transfigurează în feerie lirică: Ce vreți, asta e lumea/ Doi morți din partea tatălui/ Sanatoriul încurajat al uitărilor/ Copacii înfrînți sub ștreanguri/ a doua
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
fi permis să dea lecții în România literară prestigiosului cotidian francez Le Monde, în aceeași R.L. "care l-a lins în fund pe Ceaușescu cu o nerușinare fără margini." Ghilimelele le-am luat din ziar, așa că avem garanția că eleganta sintagmă a fost rostită de însuși dl. Nicolae Breban. Gura păcătosului adevăr grăiește. E destul a răsfoi colecția revistei din anii în care dl. N. Breban era redactor-șef spre a avea deplină confirmare. Faptul că dl. Manolescu n-a scris
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]
-
cititor, dar în sens confirmator, încît ai sentimentul că îl redescoperi pe protagonist, uneori parcă mai minunat și mai grozav decît pînă atunci. Firește, există mult idilic în acest volum. Michael Heim e un Făt-Frumos (unul dintre autori chiar folosește sintagma), iar cei adunați în jurul lui par, nu o dată, pitici fermecați și îndrăgostiți de Albă-ca-zăpada lor. Dar e un idilic asumat și perfect controlat prin alternările de voce între scriitura direct-personală a prefețelor și dezbaterea grupului. Cartea începe cu evocarea Adrianei
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
devin inutile. vremea cînd/ mor și trăiesc (în același timp) pe partitura/ denivelată a trupului tău ca o cruce înceată" (cuvinte inutile, mici animale bolnave). De remarcat degajarea totală a bardului care se mișcă, aidoma unui om de lume, printre sintagme suprarealiste, absurde, ori numai duhnind a familiaritate: "dragilor: dar cîtă strîmbă socoteală/ sub pălăria cu pană a vînătorului!/ cît calcul josnic în răceala ghintuită/ a țevilor lui. și doar i-am spus vulpii:/ adună toamnă de toamnă cărările pașilor/ lui
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
de vedeți" - începutul filmului 10 minute cu clasa muncitoare, turnat la "Semănătoarea"; film de absolvență ATF al regizorului Florin Iepan (1991), trecut pe generic ca "lucrător". "De ce despre clasa muncitoare"? îl întrebam atunci pe Iepan. Pentru că, vreme de decenii, atât sintagma cât și categoria desemnată de ea au fost un fel de obsesie națională. După '89, balonul a fost dezumflat și ei s-au trezit singuri, izolați, vulnerabili, ca niște dinozauri uitați în fundul grădinii". "De ce așa?" (adică vizibil "ficționalizat", "jucat", cultivînd
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
mai degrabă să-l văd ca pe un act (auto-ironic) de libertate: un fel de... "dacă tu, privirea din afară, m-ai perceput pe mine (pe noi) exclusiv astfel - i.e. monstruos-seducător-vulnerabil - iată că și eu, parte pînă acum tăcută a sintagmei "Vestul și...restul", te pot construi la fel de simplificator, fără a-ți da șansa să ieși din pielea turistului cultural imbecil-prietenos. În plus, și eu pot să-ți controlez privirea, s-o oblig să decupeze spațiul "meu" tocmai prin eludarea zonelor
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
Eminescu înseamnă a contesta tot ceea ce el a cântat: istoria patriei, dragostea și natura. Ori o ființă care-și spune "om" nu poate face așa ceva." Și "poeziile" dedicate de copii lui Eminescu denotă aceeași conștiinciozitate în a memora și versifica sintagme bătucite, fără nici o preocupare de la catedră de a stimula originalitatea, creativitatea. "Pentru Eminescu, pentru "poetul nepereche" am creat modestele versuri izvorâte din tresărirea inimii - scrie o fetiță de 11 ani -: O, poet numit luceafăr/ Al versului românesc,/ Vreau să-ți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
cît și foarte luxoase ale orașului. În uzul actual s-a produs însă o restricție semantică, care presupune de fapt o opoziție între cartier și centru, astfel încît primul termen desemnează cu precădere cartierele-dormitor, zonele muncitorești ale unui mare oraș. Sintagmele în care apare determinantul de cartier, cu sensurile sale recente, pot fi întîlnite în conversațiile juvenile cotidiene, în textele muzicale - sau, în scris, în paginile ziarelor ori în listele de discuții din Internet. Formulele cele mai bine fixate identifică băieții
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
CV, Int. 1999); "disputele dintre băiețașii de cartier" (D, 378, 2000, 14); "vorba umblă repede printre "băiețașii de cartier", nu?" ("Viața liberă" = VL, 1999, arhiva Int.); "fiind evitată, pe cît se poate, muzica "băiețașilor de cartier"" ("revjurnalism", 1999, Int.) etc. Sintagma primește de obicei o valoare pozitivă cînd e folosită din interior, de către cei care își asumă o identitate provocatoare, și una negativă cînd e aplicată din afară; aceste conotații nu sînt însă totdeauna evidente (" Vreți să fiți băieți de cartier
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
răspîndirea emblemei cartierului; e suficient să amintim o serie de titluri - al unui album muzical (De cartier), al unei casete (Star de cartier), al unor piese muzicale: Limbaj de cartier; Poveste de cartier etc. Este deci normal ca o altă sintagmă frecventă să fie tocmai cea care desemnează, generalizînd, fenomenul: muzică de cartier -"Timpuri Noi sunt primii care au făcut muzică de cartier ..." - LD, 31 martie); arta de cartier este înregistrată cu o certă distanțare ironică ("arta zisă "de cartier", așa cum
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
cartier" (EZ 2307, 2000, 8), ""afacerea" aceasta de cartier" (LD, 28 martie), "viața de cartier", "gașca din cartier", "apariția grupurilor de cartier" ("Monitorul de Cluj", ianuarie 2000, Int.) etc. În fine, e destul de evidentă tendința de a atribui sensuri peiorative sintagmelor care cuprind cartierul; ceea ce e de cartier apare astfel ca fiind lipsit de valoare, improvizat și amatoristic: "Cultura de cartier versus "Cântarea României"" ("România literară", 7 ianuarie 2000); "formațiile s-au prezentat la nivel de cartier"; "organizatorii s-au remarcat
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
pierdute". Deci e un pictor oarecum gnostic, al unei lumi din care omul a căzut. Nu credeți că întreaga artă ar putea fi considerată ca un act nostalgic, prin care se recuperează mereu paradisuri pierdute? Mai persistă în timpurile noastre sintagma "imagine interzisă"? Ceea ce mi s-a părut frapant, cel puțin în cercetarea mea, este că au fost două cicluri iconoclaste: unul în antichitate, care a avut nevoie de mult timp pentru a reuși, căci s-a ajuns la marea criză
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
puteau fi acuzate de păcatul tinereții, dar care ocupau funcții importante au avut de ales între a-și apăra ideile, caz în care erau silite să se despartă de funcția lor sau să se adapteze. Făcea carieră pe atunci o sintagmă - "Încremenirea în proiect" - lansată de dl. Gabriel Liiceanu, dar a cărei putere de pătrundere era dusă la ultimele ei consecințe în lumea dezbaterilor de idei, populată îndeobște de umaniști, nu și în lumea economiștilor și a tehnicienilor, susținută de politicienii
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
redus de la 113 strofe la 98, încă 4 fiind anulate de Maiorescu în ediția princeps. Autorul studiului se oprește asupra cuvintelor-cheie, ca ochi și mai ales asupra lui adânc, "al cărui nucleu semantic a întins valențe afective în toate direcțiile". Sintagma stilistică împreună cu noapte sugerează "neantul, haosul primordial, genunea, neființa", ca în scrisoarea I ("Noapte-adâncă a veciniciei el în șiruri o dezleagă") sau în La steaua: Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă." Adjectivul e folosit și adverbial, "condensând
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
a colorat unghiile/ Am adormit cu mîna/ pe rana ta/ Cînd m-am trezit/ și te-am întrebat/ "te doare?"/ deja muriseși" (Sîngele tău). În prelingerea sîngelui tău din acest admirabil text e "curgerea" poemului însuși, facerea lui, rostogolirea literelor, sintagmelor, versurilor, pînă la forma - și culoarea! - finale; odată mai mult, se confirmă trecerea de la estetica celui-ce-scrie-trăind (specifică generației '80) spre estetica celui-ce-trăiește-scriind (care pare a fi una dintre "flamurile" acestei noi promoții literare). Un poet rus, cred că Evtușenko, a
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
frecvent jocul denumirilor preliminare, alternative sau compartimentele: story, screenplay, based on, adapted by, dialogues additional dialogues. Pretutindeni unde a fost depășită faza artizanală și autarhică, fiecare școală de film și-a creat sau a adaptat, pre limba ei, cuvintele și sintagmele știute de orice cinefil, care numesc diversitatea specifică a compartimentelor de lucru, aproape la fel cum nimeni nu se așteaptă la o unică titulatură, nici la un singur nume pentru întreaga imagerie a unei pelicule sau pentru toată "coloana sonoră
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
amalgam. Ele înzestrează putreziciunea și duhoarea ei cu o agitată aparență de vitalitate. Dau aripi pestilenței și o umbră de glas descompunerii. Cine e, bunăoară, Diacul tomnatic și alumn, ascuns, în "curajul" său, sub o mască impertinent croită dintr-o sintagmă eminesciană? De ce nu-și arată chipul, ci doar rânjetul suspendat?" Criteriul estetic și criteriul moral Gheorghe Grigurcu este un extraordinar evocator al specificului unei creații literare. în schimb, evaluările sale sunt capricioase și nu se poate conta pe ele. Criticul
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
sensul în dicționar, dar un scrupul lingvistic ar fi trebuit să conducă la adăugarea particularităților de uz care se pot dovedi utile cel puțin la alcătuirea unor dicționare bilingve. Apariția în emisiuni de televiziune poate fi descrisă și cu ajutorul unei sintagme clișeizate, cam uzate, de sursă gazetărească: pe micul ecran. Mai familiară e formula (echivalentă semantic) pe post, care apare în construcție cu diferite verbe: "ieșirea "pe post", sub reflectoare ("Luceafărul" = L 14, 2000, 2); "ne anunțase pe post"; "intră pe
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]