3,476 matches
-
nouă expresie culturală apare În interiorul și pe o bază valorică preexistentă. Această bază este achiziționată În timp Îndelungat, prin efort propriu și conține o serie de constante, de scheme valorice cu vocație universală. Tradiția noastră culturală se instalează pe aceeași „sintaxă”, caracteristică omului dintotdeauna și de pretutindeni. Pentru Înțelegerea mutuală, este necesară o negociere a sistemului de referințe comune Între partenerii acestui schimb. Elementele comune se pot converti În suporturi pentru catalizarea procesului de integrare. Se va forma o competență interculturală
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
recuperare a lirismului și, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare. Versul alb alternează cu cel rimat, rezonanțe incantatorii, de descântec, se alătură formei șlefuite, amintind poezia lui Ion Barbu; frazarea naivă e în dispută cu o sintaxă șarjată savant, adesea lacunară, cuvântul rar, vocabula arhaică se integrează expresiei cotidiene, într-un efort de construcție originală. Lirică fundamental ambiguă, versurile la A., polarizate în structuri oximoronice, creează o tensiune semantică între conținut și expresie, cu efecte ironice izvorâte
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
implicate etc. Esența sacrificiului ar sta Într-o „logică a echivalărilor simbolice a obiectelor care pot fi oferite” (R. Firth, p. 106), logică ce ar permite diferite substituiri, În funcție de resursele existente și operațiile simbolice care generează vocabularul obiectelor sacrificiale și sintaxa combinărilor și a Înlocuirilor: Sacrificiul este un act personal, un act de oferire a sinelui sau a unei părți din sine. Sinele este reprezentat sau simbolizat prin mai multe tipuri de lucruri concrete. Un asemenea lucru trebuie să aibă o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apărut ulterior. Compoziția liberă a textului literar, corespunzând melodiei libere, permite îmbinarea motivelor, în cele mai neașteptate formule, și improvizația. Lirismul ia forma unor reflecții cu caracter generalizator sau a unor dialoguri imaginare cu elemente din natură, considerate confidenți ideali. Sintaxa este specifică întregului gen liric, abundând în construcții de tipul: propoziție subiectivă urmată de una explicativă; propoziții interogative, exclamative, condiționale. Foarte frecvente sunt și personificările, rezultate din colocviul cu mediul, și hiperbolele. Printre scriitorii care au prețuit d., socotind-o
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
la un nivel cultural înalt. Această limbă ce se naște acum este a întregului sud-est european, romanic, ce formează o singură unitate, fiecare regiune dându-și partea (Iorga).40 Dar originalitatea creației populare românești nu stă în fonetică sau în sintaxă, ci în semasiologie, în schimbarea de înțeles. O parte a acesteia este datorită vechiului "fond barbar". Caracterul profund romanic, în toată țesătura, rămasă neatinsă, dar și în vechiul fond de cuvinte, până la cel dintâi puternic amestec cu un grai străin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavă, prinț-stăpân), jupan, rob (sclav). Viața bisericească, cultul și ierarhia: rai (lat. paradis), iad, utrenie, vecernie, spovedanie, împărtășanie, Maica Precista (Maica Domnului), maslu, sfânt, stareț, vlădică, blagoveștenie și multe altele. Trebuie precizat faptul capital că nimic în fonetică, morfologie și sintaxă nu este împrumutat de la slavi. Iorga, în sinteza sa, alcătuiește o listă proprie de cuvinte slave aflate în limba română, pe care o reproducem. De exemplu: beznă, ceață, crivăț, moină, negură, pâclă; păsări: lebădă, liliac, coțofană, lișiță, scatiu, stigleț; pescuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Intensitatea sentimentelor atinge câteodată un grad extrem, iar sinceritatea e vecină pe alocuri cu impudoarea, într-un vers care, tot mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost, desigur, și liedul german. Dar C. a adoptat, totodată, și sintaxa străină, sacrificând adesea și ritmul. Neglijarea cizelării atente a versurilor și lipsa de discernământ critic fac ca în Din caierul vremii, ce reproduce integral volumele anterioare, fragmentele de poezie autentică, având ca generator o sensibilitate feminină profund vulnerată, să se
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
începând cu cea populară și cea de expresie religioasă și de caracter istoric. Scrisul unor autori din epoca veche, cu deosebire al lui Dimitrie Cantemir și Miron Costin, se resimte de pe urma formației lor clasice și în construcția frazei, modelată de sintaxa latină. Normele spiritului clasic originar, grec, au orientat, în toate componentele lui, învățământul public și privat din Țările Române în epoca fanarioților, nu fără a se menține, cu adaptările necesare, și după aceea, când limbii grecești i se substituie franceza
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
descoperă, parțial, rădăcinile orientărilor literare apărute la noi după 1920. Nu sunt neglijate nici înrâuririle venite dinspre artele plastice sau dinspre arta populară. Se adaugă pagini consistente consacrate descrierii aplicate a tehnicii „lirismului anarhic”. Se au în vedere, aici, lexicul, sintaxa, stilul, „figurile” (epitetul, metafora ș.a.), se urmăresc atent și adecvat procedeele de versificație. C. grupează scriitorii socotiți ca făcând parte din orientarea discutată în două mari categorii: „extremiști” și „moderați”. Numele citate în prima categorie (poeții de la „Contimporanul”, „unu”, „Integral
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
etice” a promoției optzeciste. Gestul poetic este învestit cu valoare morală și existențială de act-limită, iar autorul ia o atitudine sentențios-moralizatoare, convertită în orgoliul solitudinii și al tăcerii, în pofida nevoii de comunicare și a încrederii în puterea cuvintelor. Copleșit de sintaxa străzii, poetul pune „dinamită sub podurile pe unde/ trecea poezia leneșă”, simplitatea și sinceritatea expresiei demetaforizate intenționând să traducă o viziune insolită asupra existenței cotidiene. Mai înclinat spre reverie și metaforă este în Plimbarea prin flăcări (1988), unde nu mai
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
și Uite viața, nu e viața! Poezii de lume (1992) se concentrează în jurul încercării de definire a cuvântului, în arte poetice de inspirație folclorică (Elegia șarpelui) sau optzecistă (Problema poeziei). Trebuie remarcat eclectismul acestor volume: elemente livrești, ludice, intertextualism, o sintaxă elaborată (paranteze, explicații retorice etc.) apar alături de poezii de dragoste simple, melodioase, unele de inspirație folclorică, altele cu parfum arghezian. Romanele La Răspântii (1979), Arșița (1981), O anume fericire (1989) abordează aceleași teme: orbirea, necredința urmată de pedeapsă (personajul principal
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
Constructori ai romanului, să studieze manifestările și importanța „rolului construcției în existența estetică a operei”, C. analizează resorturile tensiunilor dramatice și tragice (Ion, Răscoala), implicațiile interogației interioare (Pădurea spânzuraților, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), „anatomia caracterelor” și „sintaxa imaginarului” (ciclul Hallipilor), poetica „dosarului de existențe” (Patul lui Procust). „Construcția”, concept central, e văzută ca un câmp al solicitărilor (și tensiunilor) estetice. Figurile de construcție („amânarea” și circularitatea la Rebreanu, capcanele „analizei” ironice în ciclul Hallipilor, discontinuul și montajul
CREŢU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
probleme în ceea ce privește formularea pragmatică, înțelegerea și intonația (Ramberg, Ehlers, Nyden, Johansson & Gillberg, 1996). Rezultatele cercetărilor. Există mai multe studii care ne permit să înțelegem de ce apar dificultăți în dezvoltarea limbajului și a jocului imaginativ. Deși copiii cu autism își însușesc sintaxa (înțeleg cum se formează frazele), prin comparație cu alții copii de aceeași vârstă mintală (Tager-Flusberg et al., 1990), lor le este greu să asocieze conceptele (scund, înalt), să pună în evidență dorința sau intenția (vreau, cred) și să folosească pronumele
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
fiecare număr. Acestea erau: „Gogoși” (prin care se ironiza rubrica de informații a ziarelor), „Ultime gogoși calde” (parodie a „Ultimelor știri”), o pseudocronică parlamentară comentând activitatea „Camerei deputaților din Stambul”. În fine, o rubrică de „Prospături. În stilul și cu sintaxa «Monitorului oficial»” pastișează automatismele stilului administrativ, iar „Rezbelul” și numeroase „Gogoși” - înflăcărarea fals-patriotică a jurnaliștilor. Se face haz, de asemenea, de cei care încearcă să exploateze orice eveniment politic în favoarea lor, de amatorii de știri senzaționale, de naivii care dau
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
puteam opri să observ, tot urmărind conversația, felul în care mânuia bunica franceza. Comparam limba ei cu a autorilor pe care îi citeam, cu a rarelor ziare franțuzești care pătrundeau în țara noastră. Cunoșteam toate particularitățile francezei sale, expresiile preferate, sintaxa personală, vocabularul ei și chiar patina timpului pe care o purtau frazele sale - culoarea „Belle Époque”... De data aceasta, mai mult decât observațiile acelea lingvistice, mi-a venit în minte un gând surprinzător: „Iată o jumătate de secol de când limba
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și prin obiect de studiul medical al scrisului (A. Athanasiu): 1)Din punct de vedere al metodei, examenul grafocaracteriologic se ocupă numai de execuția materială a scrisului, adică de scriere, în timp ce examenul medical ia în considerare ansamblul scrisului (scrierea - ortografie, sintaxa, stilul și ideile exprimate). 2)Studiul caracteriologic ia în considerație trăsăturile temperamentale și calitățile ca și defectele intelectuale și morale, în timp ce studiul medical caută manifestările unor stări morbide determinate. Se descriu perturbări ale scrisului într-o serie de afecțiuni: 1
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Dacă, așa cum am menționat, semantica nu mai joacă nici un rol în aplicarea unei politici guvernamentale de ajustare, odată ce algoritmul a fost proiectat, indiferent dacă este vorba despre un algoritm de tip discreționar sau de unul de tip non-discreționar, în schimb sintaxa intervențiilor politicii guvernamentale de ajustare este de o importanță decisivă. Este important dacă intervenția inițială este de tip discreționar sau non-discreționar. În acest sens, dacă intervenția inițială este de tip discreționar dar antrenează, apoi, numai intervenții de tip non-discreționar, această
Identificarea politicilor macroeconomice sustenabile şi de tip anticriză. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
guvernamentale de ajustare vom înțelege, de fapt, structura sintactică a acelei politici. Acest lucru nu este întâmplător dacă luăm în considerare faptul că mecanismul de transmitere a impulsului de orice fel în economie este, în ultimă instanță, o chestiune de sintaxă. Prin urmare, observăm faptul că avem o echivalență logică între mecanismul de transmitere a impulsului și sintaxa unei politici guvernamentale de ajustare. De aceea, atunci când va trebui să discutăm despre una dintre ele, putem foarte bine să discutăm despre cealaltă
Identificarea politicilor macroeconomice sustenabile şi de tip anticriză. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
dacă luăm în considerare faptul că mecanismul de transmitere a impulsului de orice fel în economie este, în ultimă instanță, o chestiune de sintaxă. Prin urmare, observăm faptul că avem o echivalență logică între mecanismul de transmitere a impulsului și sintaxa unei politici guvernamentale de ajustare. De aceea, atunci când va trebui să discutăm despre una dintre ele, putem foarte bine să discutăm despre cealaltă, mutatis mutandis. Acest rezultat calitativ este deosebit de important, din punct de vedere metodologic, deoarece ne permite să
Identificarea politicilor macroeconomice sustenabile şi de tip anticriză. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
creșterea eficienței fiscale ci pot constitui condiții necesare de amorsare a unei politici fiscale non discreționare (în sensul că, sub anumit prag al acestui „caroiaj” sau amplitudini, politica fiscală nondiscreționară este ineficace); intercondiționări: o politica fiscală efectivă va avea o sintaxă care va conține atât componente discreționare cât și componente non discreționare; gramatica respectivă va descrie ceea ce am numit mai sus discursul de politică fiscală; o prin intervenția de amorsare, un act discreționar va putea declanșa unul sau mai multe acte
Identificarea politicilor macroeconomice sustenabile şi de tip anticriză. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
acte discreționare; o „succesele” repurtate de instrumentul non-discreționar de politică fiscală (pe planul rapidității de reacție, al eficacității, al reducerii costurilor etc.) poate conduce, în timp, la creșterea gradului de „non-discreționaritate” al politicii fiscale în întregul său; cu alte cuvinte, sintaxa politicii fiscale va cuprinde din ce în ce mai multe componente („cuvinte”) non-discreționare în discursul său; o politica fiscală discreționară poate crea structuri instituționale și comportamente economice (îndeosebi fiscale) care, apoi, să constituie terenul pe care să poată fi implementată o politică fiscală non
Identificarea politicilor macroeconomice sustenabile şi de tip anticriză. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
încearcă să explice unul și același fenomen din propriul punct de vedere specializat. Pentru gramatician, stilul indirect liber este, în primul rînd, un fenomen care concurează cu vorbirea directă și indirectă. Diferențele între aceste trei forme sînt descrise în termenii sintaxei: schimbarea pronumelui personal, transpunerea timpului, dependența sau independența sintactică a respectivei propoziții sau a părții unei fraze. În ultimele decenii, explicațiile literare despre stilul indirect liber s-au concentrat și mai mult asupra aspectelor lui suprafrazale. Majoritatea explicațiilor literare de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
semăna în amănunt cu o abstractizare materializată care ascunde un căpcăun empiric. El poate înghiți instituții (școala), obiecte tehnice (un post de radio, un ecran de cinematograf, un tub catodic), suporturi materiale (hîrtie, pînză, bandă magnetică, cărămidă), coduri sociale (gramatică, sintaxă), organe ale corpului omenesc (laringe, corzi vocale), moduri generale de comunicare (oral, scris, tipărit, audiovizual, informatică). Suma tuturor acestor elemente permite oare inducerea unei noțiuni coerente a mediumului? Aparent, nu. E la fel de avantajos să spui că pe plan terestru totul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
variații istorice și geografice, dar căruia nici o societate omenească nu i se poate sustrage (așa cum a încercat să o demonstreze Critica rațiunii politice). Axioma faptului incomplet, asamblată la corpul social, ne permite să traversăm vîrstele simbolicului fără dezrădăcinări majore. Această sintaxă universală desenează un cerc antropologic în care nu ne așteaptă nimic nou. Raportul omului cu lucrurile (și cu omul ca lucru) este infinit și neprogramabil. Știința n-are sfîrșit, sau poate doar unul provizoriu și factual. Raportul omului cu zeii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este acela pe care oamenii de spirit îl cunosc cel mai puțin. Un mediu cultural pare pentru moment natural celor care trăiesc înăuntrul lui. Transparența comună a mediumului față de autorii mesajelor. Filosofia greacă nu știe ceea ce categoriile sale logice datorează sintaxei limbii grecești. Raționalistul clasic nu știe ce datorează liniilor și coloanelor, tablourilor și arborescențelor "rațiunii grafice". Istoria romantică are linearitatea narațiunii. Și noi înșine, ce știm oare, dintr-un singur punct de vedere profesional și social, despre mediul sofist al
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]