991 matches
-
Sammler nutrea posibilitatea ca ea să se prăbușească de două ori. Nu era de acord cu prieteni de-ai săi refugiați că această ursită era inevitabilă, dar credințele liberale nu păreau capabile de autoapărare și puteai mirosi putreziciunea. Vedeai impulsurile sinucigașe ale civilizației cum Împing puternic. Te Întrebai dacă această cultură apuseană putea supraviețui diseminării universale - dacă doar știința și tehnologia sau practicile sale administrative se vor duce mai departe și vor fi adoptate de alte societăți. Sau dacă cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la hol și la zidurile herniare de pânză, cele două perechi de ochelari cu lentile negre, tubul curbat gros ca șopârla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
l-a întrebat ea. Pentru totdeauna înseamnă mult timp. Înainte să vin încoace, niciodată n-am avut un serviciu stabil, n-am rezistat într-un post mai mult de doi ani. Ori m-apucau nervii, ori începeam să am idei sinucigașe. Eram ceea ce mama mea numește „un golan leneș”. Mary a zâmbit. Îți căutai sufletul. Drew s-a întors cu fața către ea și i-a luat mâna. Cu alți bărbați, Mary se crispa; degetele lui Drew păreau însă o ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
când ne întâlneam pe hol, îi spuneam că luam o mulțime de somnifere și că de aceea nu-l auzeam. Era mai bine să-l mint: era foarte susceptibil. —Trebuie să te întreb ceva, a zis Rachel. Ai avut gânduri sinucigașe? — Nu. Am studiat fața îngrijorată a lui Rachel. —De ce? Ar trebui? Ei bine... da. E firesc să simți că nu mai are rost să mergi mai departe. Doamne, nimic nu-mi iese ca lumea. Nu zice asta. Dar ai idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a lui Rachel. —De ce? Ar trebui? Ei bine... da. E firesc să simți că nu mai are rost să mergi mai departe. Doamne, nimic nu-mi iese ca lumea. Nu zice asta. Dar ai idee cumva de ce nu ai gânduri sinucigașe? — Pentru că... pentru că... dacă aș muri nu știu unde m-aș duce. Nu știu dacă ar fi același loc unde s-a dus Aidan. Fiind aici mă simt aproape de el. Are vreo logică asta? Deci te-ai gândit de fapt la asta? Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a ceva mai alunecos, mai periculos, mai puțin previzibil prin efectele sale: emoția paznicului de închisoare ai cărui evadați tocmai s-au întors, din propria lor voință, la cei ce-i țineau captivi sau cea a leului în fața unui creștin sinucigaș. în mod ciudat, emoția respectivă părea îndreptată spre ei amândoi. Nu pentru prima și nici pentru ultima oară, Vultur-în-Zbor se simți de curiozitate în privința trecutului tovarășului său. Dar era și ceva mai mult de-atât: pe Vultur-în-Zbor îl șocau - parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
avea să le mai vadă vreodată. Când înțelese asta, își dădu seama că nu-i păsa prea tare. Acum era o forță în mișcare, unealta lui Virgil și nimic mai mult. înainte să vină pe insula Calf simțise un impuls sinucigaș născut din disperare. Acum nu era disperat. Pur și simplu nu vedea ce rost ar mai avea să rămână în viață. — Ei bine, spuse Virgil Jones, va fi, hmm, plăcut s-o revăd pe Liv. CINCIZECI ȘI UNU — Neapărat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adevăr, chipul ciungului i se părea familiar. Unde Îl Întâlnise oare?! „Recunoașteți, deci, că ați fost și mai sunteți obsedat de gândul sinuciderii....” „N-aș putea spune că nu m-am gândit...” „Vedeți”, răspunse celălalt, „sunteți și dumneavoastră un potențial sinucigaș...” „De la gând la acțiune e o cale lungă...” răspunse Noimann. „Uneori nu e chiar așa de lungă...” „Dumneavoastră ați ajuns la faptă și tot nu v-ați sinucis...” „Nu din vina mea”, făcu celălalt. „Totul ține de destin. Chiar brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era doar la treizeci de minute de mers cu mașina până la localurile de pe Strip. Asasinul avusese la dispoziție maximum două ore pentru a se distra cu trupul lui Marty Goines și pentru a-i decora apartamentul. Avusese un curaj monstruos, sinucigaș, dacă ucisese alți doi oameni - probabil la aceleași ore și în același loc. S-ar putea ca asasinul să fi nutrit dorința subconștientă de a fi prins, ca mulți alți psihopați. Era un exibiționist și, probabil, fusese dezamăgit că moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în desene mai simple, mai puțin finisate. Concluziile i se adeveriră și apărură concluzii noi: Marty Goines fusese o victimă a furiei de moment, iar asasinul se năpustise asupra lui într-o stare de demență totală. Deși plin de bravadă sinucigașă - demonstrată de aducerea victimelor doi și trei în apartamentul lui Goines -, insul trebuie să fi avut un motiv temeinic pentru alegerea lui Marty, motiv care putea fi unul din următoarele trei: îl cunoștea pe individ și voia să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Claire îi alunecă febrilă pe dinți. Danny se gândi la Reynolds Loftis, își împinse fața în cea a femeii și o sărută. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Mal îl privea pe Buzz Meeks cum mănâncă și se gândi că iubirea sinucigașă sporește pofta de mâncare: grasul devorase o farfurie de creveți umpluți, două cotlete de porc de grosime dublă cu ceapă pane, iar acum nimicea o felie uriașă de plăcintă de piersici îngropată în înghețată. Era cea de-a doua masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În vârf de atac, scuturile ridicate pe flancuri! Lăncierii În prima linie! Aflat În mijlocul vânătorilor domnești, spătarul Mihail sesiză noua așezare a Apărătorilor, dar nu Înțelese schimbarea de strategie. Apărătorii renunțau oare la lupta de hărțuială? Prefera Oană un atac sinucigaș? Dădu pinteni și se apropie de căpitan, care Îi desluși chipul abia când ajunse la zece pași. - Ce se Întâmplă, căpitane? Dacă rămânem aici, În câteva minute vom fi Încercuiți! Trebuie să ne retragem dincolo de Ștefănești! - Nu mai cedăm nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în vreme ce urcam treptele. Mi-am adus aminte de ceva ce-mi spusese Phil când ieșisem, pentru prima dată, să bem ceva după serviciu. Când lucrează pentru Vivian, îmi zisese el, oamenii dezvoltă una din două tendințe: devin fie ucigași, fie sinucigași. La vremea respectivă, izbucnisem într-un hohot de râs. Acum îmi dădeam seama că Phil nu glumise deloc. Eu simțeam câte puțin din ambele tendințe. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" Cuiul înfipttc "Cuiul înfipt" Sally Jones nu era decât o gospodină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noastre vor năvăli prin breșă, vor restabili contactul cu exteriorul. Până să-și revină inamicul, salvarea va fi, poate, posibilă. Pe loc, mi-am declarat dezaprobarea față de această propunere; conducătorii militari erau de aceeași părere; toți, fără excepție, o considerau sinucigașă. Dușmanul se afla pe o Înălțime, la aproape cinci sute de metri de liniile noastre. Trebuia străbătută acea distanță, În teren deschis, să fie escaladat un impunător perete de argilă uscată, să fie alungați apărătorii, apoi să fie instalate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
repliau sub statuia Leului, dădeau năvală iar. Din cauza fumului înțepător, sau de frică să nu fie filmați și recunoscuți mai apoi de poliție, mulți își acoperiseră nasul și gura cu eșarfe legate la ceafă. Furia proletară izbucnea în gesturi eroice, sinucigașe. Văzând la televizor ce se întâmplă, mulți bucureșteni se adunaseră la Leu. Ei răspândiră și zvonul că șeful, Cosma Răcoare, se lăsase cumpărat de Ilici, spălase putina și-și salvase pielea, lăsându-și ortacii de izbeliște. Un moment minerii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scape de mine. Dar ea revenea mereu, în ciuda purtării mele de multe ori violente (nu vorbeam cu ea câte o zi întreagă, fără nici un motiv, până venea lângă mine și ochii i se umpleau de lacrimi, ba, uneori, din impulsul sinucigaș de-a termina mai repede, îi spuneam direct să mă lase în pace), și cred și acum că, în acea perioadă de la sfârșitul trimestrului, ea a ținut cu adevărat la mine. Dar în primele zile din vacanță nu ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rubinele. Casa părea că suge toată lumina din jur, lăsând aerul serii veșted, cafeniu. Un geam îndreptat spre apus ardea galben, cum arde sarea. Când să ne luăm rămas bun, am făcut brusc gestul (mie îmi părea de-a dreptul sinucigaș) pe care aș fi vrut să-l pot face încă de la început: m-am apropiat de Ester și-am rugat-o să mai stea puțin cu mine. Am privit amîndoua din poartă cum se îndepărtează celelalte, rămânând fiecare pe la casa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de unde va începe cotitura. Aici, poate că Stella era orbită de vanitate, un cusur simplu și ubicuu, adeseori ignorat de cei ce pretind să explice misterele comportamentului uman. Cât despre puterea de a prevedea, eu cred că actele omicide sau sinucigașe depind adeseori de anumite elemente contingente prea subtile și prea accidentale pentru a putea fi percepute de ochiul științei. Trebuie să recunosc că nici eu n-aș fi putut prevedea și nu m-aș fi putut aștepta la cele întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu un Ben Laden cu înfățișare cristică sau cu un Saddam Hussein, tiran decăzut, al cărui drum al crucii judiciare riscă să valorizeze cauza pierdută pe care o apăra. Să fim lucizi, de altfel. Teroristul, cel care pune bombe, atentatorul sinucigaș, protagonistul unei sinucideri sacre și devastatoare nu sunt unanim condamnați. Și pentru unii ei amintesc sacrificiul martirilor gata să moară și să ucidă pentru o idee. Desigur, ei sunt martorii paroxistici ai sfârșitului moralei raționale și civilizate. Dar, în același
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
metamorfoză pe care o privește, tot meditativ, poetul este a sinelui, în poezie: toți mor cum mor și eu / nu tocmai prin acest poem / nu tocmai dar și prin el, din moment ce prin creație mă scriu, iar literele devin idei adesea sinucigașe, fiindcă tristețea îmbracă haine felurite. O imagine care focalizează, în câteva rânduri, atenția poetului este cea a pieței în care se adună tineri, dar fără amenințarea unui / pericol iminent, căutând dialogul, mulțime mișcată de interese de-o / umană banalitate, care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
scăpă o lacrimă profesională pe jumătatea de pâine subvenționată guvernamental și învelită cu drag într-un prosop rustic. Vru să apuce pâinea, să o ducă la gură, dar gardianul de serviciu țâșni prompt și la timp pentru a opri gestul sinucigaș.Dacă era vorba de diabet?... Copleșit de emoție recunoscătoare din adâncul ființei Inițiatorului aflui un ușor râgâit. De Sus, de la Nivelul Superior, un alt gârâit, cel al Cuvioșiei Sale Acachie Jr. pluti câteva clipe nesigur, alăturându-se apoi celuilalt. Între
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ori între Hurezi, Benares, Alhambra și goticul manuelin. Între nastratinismul balcanic, domul din Köln, Amos Oz, Marguerite Yourcenar, Ernst Jünger, Pascal, Filocalia, Soljenițîn, culele de la Măldărești și miniaturile stradale din Obidos. Unul care s-a săturat de cuantificarea calmă, iresponsabilă, sinucigașă a răului românesc de mai bine de un veac încoace și care tânjește după un strop de normalitate, elan nădăjduitor și lumină interioară. Care e obosit aproape letal de mania românilor de a-și inventaria masochist viciile, nenorocul, damnările și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
luminat“? Iar dacă nu reușești să-i convingi pe cei mai în vârstă de temeinicia refuzurilor tale, cu atât mai puțin vei fi în măsură să le demonstrezi tinerilor avizi de modăle ideologic-comportamentale rostul ezitărilor tale. Ezitări salvatoare individual, dar sinucigașe social. Vei începe prin a le povesti că sexagenarul care ești - mădular optzecist, în fapt - nu a fost educat să conducă (adică să primească informații, să analizeze și să decidă), ci să se supună. Să supraviețuiască. Nu să trăiască. Să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
priviți după moarte, din moment ce au decis că nu mai vroiau să trăiască? Singura explicație pe care am reușit să mi-o dau e, poate, simplistă, dar e și azi semnificativă pentru modul în care judec. Mi-am zis că acei sinucigași și-au pus în moartea lor toată dragostea lor de viață. Delicatețea pedantă cu care s-au îngrijit de detalii care n-ar fi trebuit să însemne nimic în ochii lor arată că nu le era deloc indiferentă lumea pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef suprem,în fotoliu. Criminal gest! Sinucigașă acțiune! I se atrăsese atenția, doar, că, un garaj nu trebuie să fie, niciodată,închis, etanș. El,însă, a ținut-o pe a sa. Eu plătesc? Da. Eu. Atunci, faceți cum vă dictez eu! Că eu sunt cel mai mare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]