1,056 matches
-
marilor vornici și aveau atribuții atât în orașe, cât și în ocoalele domnești. Principala lor atribuție era aceea de a supraveghea încasarea impozitelor și a deșugubinelor, în special din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Aveau în subordine slujbașii fiscali și dregătorii locali, cum ar fi podvodarii, globnicii, deșugubinarii și olăcarii. Definitivau impunerea la impozite și anchetau reclamațiile împotriva agenților fiscali bănuiți de abuzuri. Ei au avut un rol important și în întocmirea actelor pentru transferul de proprietăți din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fiscali bănuiți de abuzuri. Ei au avut un rol important și în întocmirea actelor pentru transferul de proprietăți din orașe sau din satele situate în apropiere. Împreună cu dregătorii aleși ai orașelor (șoltuzi și pârgari), cu diferiți locuitori și cu alți slujbași, dădeau mărturii privind vânzări și cumpărări de terenuri, vii, prisăci, case ș.a. Mai puteau fi delegați și la efectuarea diferitelor hotărniciri în afara orașului sau a ocolului. Totodată, în calitate de reprezentanți domnești, răspundeau de executarea obligațiilor în muncă datorată domnului, ca proprietari
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și la efectuarea diferitelor hotărniciri în afara orașului sau a ocolului. Totodată, în calitate de reprezentanți domnești, răspundeau de executarea obligațiilor în muncă datorată domnului, ca proprietari feudali, de către locuitorii satelor din ocoale. Domnia le cerea adeseori vornicilor de Huși, ca și altor slujbași locali, să nu păgubească interesele Episcopiei de Huși, să nu impună satele Episcopiei „la nevoile târgului”, să nu globească și să nu prade satele aparținătoare. La 1 noiembrie 1620, Alexandru Iliaș scria șoltuzului și pârgarilor din Huși să scutească satele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un cojocar, un meseriaciu și un hoștinar ai Episcopiei de Huși. Vameșii adunau taxele fixate în folosul domniei de la cei ce aduceau în târg diferite obiecte de vânzare. În 1674, domnitorul Dumitrașco Cantacuzino le poruncea vameșilor să scutească de dare slujbașii Episcopiei: „Scriem Domnia mea la slugele noastre la Vameșii din Huși, dându-vă scire pentru câțiva poslușnici care sunt ai Sfintei Episcopii [...], să nu-i învăluiți pentru vamă”. Desetnicii erau strângătorii dării numită deseatina sau zeciuiala (a zecea parte) din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
instituțiilor lor, rolul șoltuzilor și pârgarilor este din ce în ce mai șters. Relațiile membrilor breslași cu autoritățile centrale și locale erau limitate prin însăși prevederile statutelor. S-a urmărit ca aceste bresle să devină un fel de asociații închise, excluzând pe cât posibil amestecul slujbașilor puterii de stat, corupți și abuzivi. De aceea, s-a prevăzut ca neînțelegerile dintre membrii breslelor să se rezolve de către starosti. Breslașii se străduiau să nu aibă de-a face cu dregătorii administrației publice decât în cazuri deosebite. De fapt
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mă ocup eu de toate!" Și se ocupa de toate cu furie. Alerga prin birouri și pe la ghișee pentru a pleda de-a-ndoaselea cauza tatălui ei; în trecere, le reproșa funcționarilor indolența și bruschețea care nu rimau cu calitatea lor de slujbași ai poporului. Umbla cu mama ei prin spitale și dispensare și nu se ferea să denunțe, dacă era cazul, tratamentele de favoare și alte practici blamabile. În fine, se ducea pe la edituri ca să ciupească traduceri din rusă, pentru că nu aveau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Într-un interviu acordat lui Matei Alexandrescu în 1933, P. declara: „Sunt autodidact. N-am diplome. N-am școală. Am doar școala vieții și diavolul scrisului, din copilărie. La etatea de doisprezece ani, când începusem să-mi câștig existența (biet slujbaș într-un birou comercial), jertfeam nopțile hârtiei.” A debutat în revista „Critica” (1913) cu versuri și proză. În 1916 scoate revista „Îndrumarea”. Corector la „Gazeta ilustrată” (1916), din 1918 a început să colaboreze la „Scena”, „Presa liberă” și „Literatorul”. Primele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
Stan. Prin destinul personajului titular prozatorul intenționa să ilustreze, pe de o parte, aviditatea lumii contemporane, goana după înavuțire și poziții înalte, iar pe de altă parte, eșecul lamentabil al anonimilor ce nu își pot depăși condiția umilă. Stan, modest slujbaș, trăiește drama dedublării: aspiră să urce pe scara socială și politică, dar eforturile lui, imaginare, sunt zadarnice, aruncându-l iar în mizerie și mediocritate. Romanul încerca să fie o satiră a parvenitismului, situațiile strident alegorice proiectându-l însă în neverosimil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
oricărui principiu moral, prin escrocherie, furt și crimă. Aventurier prin America, el se întoarce la București și cumpără un han, pe care îl incendiază periodic pentru a încasa suma de asigurare. Cu semenii săi se poartă nemilos. Când Ioină, un slujbaș, se îndrăgostește de fiica sa, Liza, Micu Braun îl dă afară pentru că îndrăznise să privească atât de sus. Ioină se înrăiește și, aflând la un moment dat că hanul nu fusese încă asigurat, îi dă foc, fiind apoi condamnat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
casă și grădină, dreptul de a folosi lemnul din pădure pentru construcții și pentru foc, teren agricol și fâneață, scutiri de dări pe un timp considerat suficient pentru ca noii veniți să se gospodărească și, pe lângă acestea toate, și protecție în fața slujbașilor de tot felul ai domniei. în satele numite „Slobozii”, numai mănăstirești la început, în secolul al XVlea, urmate de un determinativ ca să nu se confunde, se așezau țărani fără pământ, care fuseseră „trași” la vecinicie (dependența personală față de proprietar), foști
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai multe decât să poată a fi suportate, fiindcă domnii au cuprins în timpul din urmă tot pământul cel bun pe seama lor și iobagii n-au unde să producă cereale suficiente pentru casele lor. Apoi mai pleacă din pricina tratamentului rău din partea slujbașilor, administratorilor, logofeților și a primarilor, care îi bat și îi chinuie fără milă... numai românii se duc în Moldova c cei mai mulți acolo au rude, prieteni și cumnați, și mulți oameni laudă acea țară, că acolo pământul este mai roditor decât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a proprietății răzeșești Cștun - grup de case, mai mică decât un sat Vatra satului - spațiul ocupat de așezările inițiale Stâlpul central - marca punctul de pornire a satului, vatra inițial Jitar - asigura paza grâului și a porților țarinilor (poarta țărnii) Nemeasnică - slujbaș, avea grijă de gardurile țarinei, constata pagubele făcute de vite, paznică Siliștea casei - însemna întreaga gospodărie ca și locul din vatră pe care se poate construi o gospodărie Vechi unități de măsură 1 palmă =0,235 m; 1 pas = 6
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
4 boi, 68 cu 2 boi și 56 țărani fără animale de tracțiune, pălmașii și toți ceilalți care formau o categorie distinctă, s-o numim a patra, deoarece mai există o categorie distinctă, fără legătură cu alte categorii, cea a slujbașilor boierești: fierarii, lemnarii, pietrarii, cărămidarii, sobarii, pădurarii, vierii etc. care, la fel celor nevoiași, văduvelor, nevolnicilor, cei fără clacă boierească, au primit numai loc de casă și grădină. Cu câte 10 prăjini au fost împroprietăriți lingurarii la locul numit „Siliștea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
300.000 familii țărănești erau complet lipsite de pământ. Proprietatea medie a gospodăriei țărănești era de 3,6 ha, pe când proprietatea medie a marilor proprietari era de 900 ha.37 Familiile lipsite de pământ erau la cheremul moșierilor și a slujbașilor lor și cu greu puteau să-și agonisească traiul zilnic. Din perioada premergătoare răscoalei din 1907 avem două documente care vorbescă despre situația grea în care se aflau țăranii din comuna Filipeni. Primul document este o cerere a locuitorilor din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din satul Oțelești, că a fost numit bumbășir (un fel de perceptor) asupra satelor: Glodurile, Oțelești, Tarnița, Filipeni și Fruntești, poruncindu-i să meargă prin ele și împreună cu zapcii aflați acolo să execute pe locuitori să-și îndeplinească obligațiile. Alți slujbași, răzeși cu titluri de boierie, erau însărcinați să strângă salahori (meșteri de prin sate) cu uneltele necesare și să-i ducă la locurile fixate unde se construiau magaziile pentru armatele rusești de ocupație, sau să strângă produse pentru aceleași armate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
românești nu era loc în hotarele Bucovinei, oamenii cei mai de seamă ai țării erau siliți să-și părăsească țara, pentru a putea trăi și simți ca români. Pe moșiile Bisericii bucovinene se înființară colonii străine, din venitul lor trăiau slujbași străini de neamul și de legea ctitorilor moldoveni, în vreme ce țăranul băștinaș, ajungând la sapă de lemn, era silit să emigreze. Și, mai ales, în cursul acestui război, stăpânirea austriacă a căutat să distrugă neamul nostru din Bucovina prin mijloace fără
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de redacție; cea de-a doua are, până la numărul 71/1944, ca prim-redactor pe Ion Maxim, ulterior fiind condusă de un comitet. Articolul-program mărturisește interesul profesional, cultural și informativ al publicației. Alături de oglindirea „chestiunilor care interesează viața și nevoile slujbașilor drumului de fier”, hebdomadarul năzuiește să obțină „colaborarea celor mai distinse pene din toate domeniile de activitate: științifică, economică, socială și literară”. Rubricile se intitulează „De la inimă la inimă”, „Litere, muzică, teatru, arte”, „Cronica turistică”. În prima serie sunt incluse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289477_a_290806]
-
din Moscova... Am avea de așteptat mai mult de o oră. Îi ofer unei femei, pe post de controloare la intrare, zece ruble peste costul obișnuit al biletului și trecem destul de repede. Știu că rușii de pe-aici, oamenii simpli, slujbașii mărunți și conștiincioși, nu primesc salariu de câteva luni, exact ca la noi, în Basarabia. Catedrala e o bijuterie, contemplată și din interior: pictură excelentă, un triumf al spiritului religios, iar iconostasul mi se pare unul dintre cele mai impunătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au ajutat să cunoască și mai bine realitățile sociale. În această perioadă, scrie multe din valoroasele sale poeme în care exprimă profunda simpatie față de nevoiași și repulsia față de situația haotică din țară. Reprezentative dintre acestea sunt Cele trei consemnări despre slujbași: Slujbașul de la Shihao, Slujbașul de la Tongguan, Slujbașul de la Xin'an și cele trei despărțiri: Despărțirea de mireasă, Despărțirea de bătrânul tată și Despărțirea de familie. În 759, total dezamăgit de situația politică a țării, Du Fu demisionează din funcția dregătorească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ajutat să cunoască și mai bine realitățile sociale. În această perioadă, scrie multe din valoroasele sale poeme în care exprimă profunda simpatie față de nevoiași și repulsia față de situația haotică din țară. Reprezentative dintre acestea sunt Cele trei consemnări despre slujbași: Slujbașul de la Shihao, Slujbașul de la Tongguan, Slujbașul de la Xin'an și cele trei despărțiri: Despărțirea de mireasă, Despărțirea de bătrânul tată și Despărțirea de familie. În 759, total dezamăgit de situația politică a țării, Du Fu demisionează din funcția dregătorească. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și mai bine realitățile sociale. În această perioadă, scrie multe din valoroasele sale poeme în care exprimă profunda simpatie față de nevoiași și repulsia față de situația haotică din țară. Reprezentative dintre acestea sunt Cele trei consemnări despre slujbași: Slujbașul de la Shihao, Slujbașul de la Tongguan, Slujbașul de la Xin'an și cele trei despărțiri: Despărțirea de mireasă, Despărțirea de bătrânul tată și Despărțirea de familie. În 759, total dezamăgit de situația politică a țării, Du Fu demisionează din funcția dregătorească. În acest an, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
realitățile sociale. În această perioadă, scrie multe din valoroasele sale poeme în care exprimă profunda simpatie față de nevoiași și repulsia față de situația haotică din țară. Reprezentative dintre acestea sunt Cele trei consemnări despre slujbași: Slujbașul de la Shihao, Slujbașul de la Tongguan, Slujbașul de la Xin'an și cele trei despărțiri: Despărțirea de mireasă, Despărțirea de bătrânul tată și Despărțirea de familie. În 759, total dezamăgit de situația politică a țării, Du Fu demisionează din funcția dregătorească. În acest an, o secetă cumplită face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sute de păsări Phoenix cântau și dansau în văzduh. De atunci, agricultura a devenit îndeletnicirea principală a omenirii și s-a dezvoltat din ce în ce mai mult. 2. Snoave Când desenezi un șarpe, nu-i face și picioare Odată, în vremuri demult apuse, slujbașii unui mandarin au primit din partea stăpânului lor o ulcică de vin. Bucuroși nevoie-mare de cinstea făcută, au început să-și spună între ei e doar o ulcică de vin, dacă bem toți vinul din ea, n-o să ne ajungă, ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-și spună între ei e doar o ulcică de vin, dacă bem toți vinul din ea, n-o să ne ajungă, ar fi mai bine dacă vinul ar fi băut doar de unul dintre noi, dar de care? Atunci, unul dintre slujbași a venit cu o propunere să deseneze fiecare dintre ei câte un șarpe. Cine termină primul, bea vinul. Toți slujbașii au fost de acord. Așa că, au luat toți câte o crenguță și au început să deseneze șarpele pe pământ. După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ar fi mai bine dacă vinul ar fi băut doar de unul dintre noi, dar de care? Atunci, unul dintre slujbași a venit cu o propunere să deseneze fiecare dintre ei câte un șarpe. Cine termină primul, bea vinul. Toți slujbașii au fost de acord. Așa că, au luat toți câte o crenguță și au început să deseneze șarpele pe pământ. După câteva clipe, unul se ridică în picioare și, plin de sine, exclamă: "Am terminat șarpele de desenat. Vinul este al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]