592 matches
-
Frigul năvălește afară din cutele și pliurile paltonului lui Gabriel. Stop. Frigul năvălește din pliurile și cutele... Își amintește cineva de mireasma fină emanată de Cicikov, acel vierme Michelin? Mai departe. Primul incident. O vorbă-n vânt aruncată de Gabriel slujnicei Lily (cea care, de altfel, îi și luase paltonul de pe umeri, singura martoră a aromei sale pline de prospețime) o trimite pe aceasta în cea mai adâncă negură. Se pare că totul nu e chiar atât de voios-superficial pe cât se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
și tutun țigara, ungurul cumsecade și prietenos mă ținea pe genunchi și mă lăsa să-l deschei la nădragi, să-i scot sexul din izmene și să mă joc cu el, cerându-i totodată amănunte cu privire la raporturile lui sexuale cu slujnica de vizavi. Insistam ca amănuntele să fie cât mai precise, în timp ce sexul lui, și așa mare în micile mele mâini, sporea văzând cu ochii. După ce totuși trebuia să mă retrag în pătuțul meu cu plasă, căci ostașului îi era teamă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să fi sunat oarecum trivial, din cauza ardelenismelor care-i făceau pe unii colegi să spună că limba mea e de „boanghină“: chiar și peste ani, vizitând o dată rude din București, copiii lor râdeau de mine, spunând că vorbesc „ca servitoarele“ - slujnica lor era ardeleancă). De altminteri, graiul de pe Valea Someșului, cu care Cotuțeștii descinseseră în capitala Transilvaniei, suna remarcabil de barbar. Altor doi colegi nu le mai rețin numele: proveneau din familii extrem de modeste, sărăcia citindu-li-se din felul cum
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să-mi întrerup lectura), am fost găzduit la unchiul meu, medicul, care locuia într-un apartament vast, elegant, pe strada vecină cu viitoarea noastră reședință. Odaia pusă la dispoziția mea era vecină cu aceea unde dormea una dintre cele două slujnice, cea mică, o țărăncuță de vreo șaisprezece ani, ca mine, cam oacheșă, dar nu țigancă, cu forme plinuțe fără a fi durdulie, ispititoare și prin sfiiciunea ei, și virginală, și lascivă: prima femeie care mă ispitea. Mă masturbam imaginându-mi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
spună cuvântul, aveam s-o plătim scump, în straturile morale, vreme de generații. Cu tot calabalâcul strâns la rampe, bine împachetate de niște ucenici tâmplari ce-i angajasem, păzeam acolo lucrurile zi și noapte, așteptând îmbarcarea; eram doar eu cu slujnica, mama continuând să stea acasă în vederea închirierii locuinței noastre părăsite. Toate rudele și cunoștințele noastre (cu rare excepții) - bineînțeles dintre români - plecau, ca și noi, spre diferite ținte. În aceeași linie, la rampă, se mai aflau o serie de universitari
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care îmi amintesc de profesorul Eugeniu Speranția cu soția lui, care, așteptându și rândul, dormeau și ei acolo, în aer liber, pe ce aveau la îndemână; noroc că încă nu era frig și nu ploua (început de septembrie). Eu și slujnica, o fată drăguță și fâșneață, dintr-un sat de lângă Cluj, cu care întreținusem până atunci raporturi amicale, aveam fiecare la dispoziție câte o canapea și o pătură, ca să ne putem odihni. Nu prea era cazul, dacă prin odihnă se înțelege
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în calea scrisului ca o barieră, cu toate că trupul este supus unei eroziuni vizibile, dar parcă această dematerializare nu are legătură cu scrisul. Suferă stări de vertij, vomă, leșin. Privește disperat cum îi cade părul, ceea ce stârnește dispreț până și unei slujnice. Ce-i mai rămâne este să se autodevoreze în introspecții devastatoare și să aștepte pogorârea inspirației! Ai zice că tocmai această predispoziție spre măcinare în autoanalize interminabile ar fi cauza grozavelor suferințe. Oare nu devine analiza de sine un viciu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
șef îl mai scoate din când în când din întunericul disperării că va muri de foame. Abia dacă o gazdă miloasă îi mai îngăduie adăpostul în camera în care se înghesuie proprietăreasa, proprietarul, cele două fetițe, un bătrân paralizat, o slujnică și o pisică... Acest biet om, dă impresia că este o un cobai, că nu poate fi responsabil de ceea ce i se întâmplă, că nu el este cel care provoacă genul de evenimente care să-l arunce la limita suportabilității
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ajutoarele acordate de stat instituțiilor evreiești au fost retrase. Acuzați că otrăvesc țărănimea și îndeamnă tinerele românce la prostituție, s-a considerat că evreii nu sunt potriviți pentru a deține licențe de comercializare a băuturilor alcoolice și pentru a angaja slujnice neevreice cu vârsta sub 40 de ani. Idișul, folosit mult timp ca limbă în administrația din Basarabia și Nordul Moldovei, a fost declarat inacceptabil. (A fost proiectat și un decret care urma să interzică accesul juriștilor și avocaților evrei în
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
pentru că a creat premisele răzbunării morții lui Agamemnon fiind un reproș permanent prin prezența ei neîmblânzită (p. 80). Electra ține vie amintirea regelui prin jalea ei excesivă menită să dobândească atenție și răzbunare. Moartea nerăzbunată a tatălui, singurătatea, condiția de slujnică, îndoiala cu privire la venirea lui Oreste explică exasperarea fetei. În lipsa altcuiva mai vrednic, Electra devine un „memento mori” pentru ucigașii care au turburat echilibrul lumii (p. 85). În împrejurări potrivnice, ea întreține o credință neclintită în dreptatea care se va face
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și mai câte. și atunci îi veni o idee: — Mă, Iancule, tu ai dreptate, dar ia închipuiește-ți tu un lucru... — Ce să-mi închipuiesc, Drugoiu? — Închipuiește-ți, Iancule, că noi trecem amândoi, într-o dimineață, pe Podul Mogoșoaiei și că o slujnică de la etajul de sus îți varsă în cap murdăria dintr-un țucal. Pe tine te face leoarcă, dar eu, care sunt lângă tine, nu primesc câțiva stropi pe haine? Numai câțiva stropi din moștenirea ta cer și eu, Iancule. Toți
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
totul o să fie bine, Încercă omul s-o Încurajeze. Nu putem pierde nici o clipă, trebuie să ne facem nevăzuți, Înainte să bage cineva de seamă ce se Întâmplă. Simeon scoase de sub mantaua Întunecată un veșmânt zdrențuros, de sac, așa cum purtau slujnicele: — Trebuie să Îmbrăcați zdreanța asta nevrednică! Cât mai repede! Adelheid era fericită de Întorsătura neașteptată a lucrurilor, dar și dezamăgită că nu era Bodo cel ce stătea În fața ei. — Unde-i Bodo? Întrebă ea printre lacrimi. De ce n-a venit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care vedeau sosită În sfârșit ziua răfuielii cu hainul Adalbrecht. Sosirea neașteptată a stăpânului din Staufen dejucase planurile lui Simeon. Fugarii fură aduși În fața crudului cavaler și nu trecură decât câteva clipe până când acesta o recu noscu pe așa-zisa slujnică. În furia lui, primul gând fu să-i lase În seama slujitorilor, care abia așteptau să-i ardă pe cei doi nefericiți. Un asemenea spectacol i-ar fi făcut și lui plăcere... Apoi Își aduse aminte de convorbirile sale Îndelungate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fie afectată de politică sau să preia ideologii, doctrine, să le slujească, să nu se conducă după teze, cum au foste cele din 1971, să nu devină tezistă etc....Asta, nu...Se știe unde am căzut, cînd literatura a devenit slujnica politicii bolșevico-comuniste. A.B.Era internetului are și ea avantajul ei: informația ajunge mai repede, revistele, ziarele sunt on line, te poți duce cu gândul oriunde și poți citi tot ce e nou în timp real, și totuși, chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
palate. De partea cealaltă se află cartierul românesc, cu oamenii Înghesuiți În blocuri sordide. Aici, țiganii sunt bogații, și românii săracii. Bărbații nu atrag atenția prin vreo ținută anume, femeile se poartă Însă tot În tradiționalele lor fuste largi multicolore. Slujnicele care trebăluiesc În palatele țigănești sunt, evident, românce. O lume pe dos, pentru români! Semnul egalității pus Între „țigani“ și „infractori“ este cu siguranță abuziv. Nu este Însă mai puțin adevărat că ei trăiesc Într-o lume a lor, În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și servi și datoriile le anulau, și lăsau pământul să se odihnească. La patruzeci și nouă de ani se proclama libertatea tuturor locuitorilor și toți se puteau întoarce la locurile lor. Sâmbăta, trebuie să se odihnească și slujitorul tău și slujnica. Nu prigoniți și nu obijduiți pe străini căci și voi ați fost străini în Egipet. Nu supăra pe văduvă nici pe orfan. Dacă-i superi, au să strige cătră mine și eu le voi auzi tânguirea și mă voi mânia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numa di Ion Voinicu”. În Sâla - Samodiva I( 10), Bogdan Damian/DăleaDămean merge în întâmpinarea bestiei prin intruziunea în spațiul propriu ei. Provocarea implicită este similară urcării flăcăului pe munte după leu sau cerb, în colinde. Uimirea Sâlei sau a slujnicelor ei, sugestiv numite „ciumulițe”, nu este mai mare decât a cerbului de unde iarba se împletește în patru: „Hai, Bogdene-Dimiene,/ Cin’ te-a scos în ochii mei,/ Ț-a venit vremea să piei,/ Pleacă-ți capu să ți-l tai!”, „Ce-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de împărat. În basmul Rozina - Doamna Florilor, lacul de lapte se află în inima sacrului și este accesibil numai ființelor superioare: „exist-un lac de lapte dulce unde vine și face baie Mândra Lumii, aceea, Rozina - Doamna Florilor, și cu slujnicele ei. Face baie în fiecare zî. (...) Da’ nu poate face nimnea că lacu, zâce, fierbe tăt timpu, numai când vine e, rămâne călduț, cât face baie. Și cum iese, începe să fiarbă, clocotește. Și nimeni nu rezistă să treacă prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ajutat câteva zile la cules. E frumos și plăcut să culegi măsline. În curte au și un paraclis „Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul”. Se fac slujbe la sărbătorile Sf. Ioan. Atât. Se spune că la curtea lui Irod era o slujnică, Salomeea, care a luat capul sfântului și l-a ascuns. După o perioadă de timp s-a descoperit În Muntele Eleonului. Și de atunci i s-a făcut o capelă și se slujește la sărbătorile Sfântului. În biserică și la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
bâjbâie împrejur, batjocurind altarul moștenit. Ideea națională cu toate atributele ei e târâtă în noroi. Clișee exotice năvălesc pripit, ca să falșifice aspectul local al unui vechi patrimoniu. În această invasie de străinism, presa, scăpată din mâinile noastre, are rolul de slujnică a fiecărei clipe. Cu ajutorul ei se multiplică infuzoriile parazitare și susțin o acțiune concentrică". El nu se sfiește a se rosti răspicat în cazul discreditării lui Eminescu. "Personalitatea lui scrie Octavian Goga are însă și o specială semnificație pentru noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și am avut cale deschisă, căci nu mai eram doi vagabonzi mai mult sau mai puțin simpatici; nu, acum eram „Experții“, și eram tratați ca atare. Ne-am petrecut toată ziua meșterind la motocicletă și, din cînd În cînd, o slujnică cu pielea măslinie venea să ne aducă gustări. La cinci după-amiaza, după un ceai delicios pregătit de gazda noastră, ne-am luat la revedere de la Temuco și am pornit spre nord. LAS DIFICULTADES AUMENTAN Greutățile cresc Plecarea noastră din Temuco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Rugăciune. Rugăciunea pregătitoare obișnuită. 111. Prima introducere este istorisirea, șcareț aici va fi cum Stăpâna noastră, însărcinată aproape în luna a noua, după cum se poate medita cu evlavie, a ieșit din Nazaret călare pe o măgăriță, împreună cu Iosif și o slujnică, ducând șcu eiț un bou, pentru a merge la Betleem, să plătească tributul pe care Cezarul l-a impus în acele ținuturi (nr. 2641). 112. A doua. Compunerea vizuală a locului. Aici va fi să văd cu văzul imaginației drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
113. A treia va fi la fel și va avea aceeași formă ca aceea din contemplația de mai înainte. 114. Primul punct este să văd persoanele, și anume să-i văd pe Stăpâna noastră și pe Sfântul Iosif și pe slujnică și pe pruncul Isus după ce s-a născut, luând eu chipul unui mărunt sclav sărac și nevrednic, privindu-i, contemplându-i și slujindu-i în trebuințele lor, ca și cum m-aș afla de față, cu toată supunerea și reverența cu putință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
după ce m-am chinuit să dau jos bagajul, l-am lăsat pe tot la Delureanu și am plecat să-mi caut cameră: la Piti Curti, camera noastră cu balcon era liberă (30 de lei), dar fără serviciu, pentru că nu au slujnică; la celălalt, o față împietrită - sunt sigură că puștoaica nu mai vine la noi - de altfel, nici n-a ieșit să-mi spună bună ziua. Cum toate cunoștințele noastre: Lisette, Piticu, Irène, Ina și Alecu și c nia stau în noul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a ocupat de instalarea mea, apoi a plecat să caute grupul. N am mai văzut-o; m-am culcat la 8½ după ce am cinat, singură, la Delureanu. Am dormit neîntoarsă până la 5½; de la geam, am văzut răsăritul soarelui. Am așteptat slujnica - apa curentă e un mit -, pe urmă am coborât s-o caut pe Șucuran ca să-i dau comorile; era nebună de bucurie și nu acceptă să mai primească bani pentru cafeaua mea neagră. Am băut o cafea cu lapte, unt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]