1,199 matches
-
și-au creat și un aparat de represiune, Securitatea, condusă tot de ei, cei specializați în crime și mușamalizarea lor, transformând victimile în făptași și pe făptași în victime, însușindu-și holocaustul pătimirii victimelor. Pitești-ul a fost cazanul cu smoală al studențimii române. Floarea studențimii trebuia nimicită aici, între zidurile bine păzite și izolate de restul lumii. Aici s-au petrecut cele mai îngrozitoare crime pe care le-a trăit vreodată ființa umană, urgie, osândă și moarte. Dar nici un murmur
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tehnic și greu ce avea 35 de kilograme, iar Gheorghe Mântulescu avea 48 de kilograme. Era amenințat permanent ca o coptură din stâncă să se desprindă și să-i strivească trupul. Aici el a îndurat: „Nopți de cazne, nopți de smoală Cu fiori de bezne-adânci, Oameni vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dincolo de Jijia, era un întuneric de îți băgai degetele în ochi. Fiecare pas a devenit o adevărată aventură. Dealul Dorohoiului, lung cât o pomană țigănească - dimineața plin de evrei care te întreabă: „Ce ai de vânzare?” - acum era scufundat în smoală. Mergeau pipăind parcă drumul... ― Todiriță băiete, ne va fi greu până ajungem la Crâșma din drum. Pe urmă a fi mai ușor, fiindcă am călcat de atâtea ori șleahul încât știm fiecare piatră... ― Cu răbdarea treci marea. Așa că nu avem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii lui au reușit să oprească toate asalturile! - Dumnezeule... murmură Ștefan, privindu-l pe Alexandru. Daniel Sihastrul avea dreptate! Poporul țării ăsteia n-a fost Învins! Acesta e adevăratul miracol! Simioane! Uită-te În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zgomotos. - O minune, în adevăr! râse și Mini. - Elena a făcut senzație la o premieră cu un fourreau negru perlat, foarte decoltat, cu tâmplele ei negre care sunt la modă si în urechi cu pandantivele senzaționale de smaragd ale babei Smoala. - Baba Smoala?. Ce mai e și asta? - Află că baba Smoala e însăși mama lui Drăgănescu. Cu o oală, smolea vecinie butoaiele mucigăite - fiindcă butoaiele sunt la ei o tradiție. Toți Drăgăneștii în Dealul Spirii au fost crâșmari de pere
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
minune, în adevăr! râse și Mini. - Elena a făcut senzație la o premieră cu un fourreau negru perlat, foarte decoltat, cu tâmplele ei negre care sunt la modă si în urechi cu pandantivele senzaționale de smaragd ale babei Smoala. - Baba Smoala?. Ce mai e și asta? - Află că baba Smoala e însăși mama lui Drăgănescu. Cu o oală, smolea vecinie butoaiele mucigăite - fiindcă butoaiele sunt la ei o tradiție. Toți Drăgăneștii în Dealul Spirii au fost crâșmari de pere en fils
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
senzație la o premieră cu un fourreau negru perlat, foarte decoltat, cu tâmplele ei negre care sunt la modă si în urechi cu pandantivele senzaționale de smaragd ale babei Smoala. - Baba Smoala?. Ce mai e și asta? - Află că baba Smoala e însăși mama lui Drăgănescu. Cu o oală, smolea vecinie butoaiele mucigăite - fiindcă butoaiele sunt la ei o tradiție. Toți Drăgăneștii în Dealul Spirii au fost crâșmari de pere en fils. Noblesse de baril! - O! Nory! Desigur, pe vremea babei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
e însăși mama lui Drăgănescu. Cu o oală, smolea vecinie butoaiele mucigăite - fiindcă butoaiele sunt la ei o tradiție. Toți Drăgăneștii în Dealul Spirii au fost crâșmari de pere en fils. Noblesse de baril! - O! Nory! Desigur, pe vremea babei Smoala, trebuie să fi fost în mahala o fată rea de gură ca tine, care încă nu învăța dreptul și economia politică! Mini reflectă asupra realităței unei nobleți mahalagești, o tradiție a unei aceleiași clase, oricare ar fi ea, și care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
calitățile ei păstrate intact, din buna ei stare și purtare, ajungea a-și forma o educație, fie ea chiar la un nivel inferior. O mahala care are valoarea, demnitatea, sculele ei de preț și chiar strămoșii ei, ca acea babă Smoală. - A doua zi după premieră, revuiștii mondeni au tămâiat pe Elena. Nu știu dacă n-a acordat și un interview. Mare succes bucureștean, Elena mea! Mai are un portret serios la Salon de Ion Măria Longhin . . . Elena iscălește acum: Hallipa-Drăgănescu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
societatea prenumăra în chip obicinuit exemplare de felul lui Lică. Cum erau pavate străzile pe atunci și dacă aspectul scumpei Cetăți era primitiv și pitoresc cum i-1 descria uneori bătrânul ei moș . Dacă cumva Lică, actualul, apucase pe baba Smoala în Dealul Spirei, pe când era plutonier activ. Subțirel, sprinten, Mini parcă îl vedea cu o nuielușă tachinând peste garduri domnișoarele cartierului. Lică Trubadurul șoptea din când în când ceva Elizei, ținând ceașca de ceai pe genunchi, și vorbele îi șuierau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
precise asupra felului cum va decurge instrucția lui. Va face studii economice și industriale serioase. Drăgănescu pregătea de pe acuma o mare dezvoltare a stabilimentelor lui, pentru a ie transforma mai târziu în uzine. Mini se gândi cu simpatie la baba Smoala si la ulcica ei cu păcură. Da. Era 110 evident că Elena își adora, în felul ei, copilul. Un fel egoist, ca toate felurile, de altfel. Elena își pregătea moștenitorul pentru ideile ei preconcepute, îl iubea pentru că i le putea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
spre el și-a sărutat-o pe gură. Jonathan a rămas cu gura căscată. O sărută. Acest bărbat. O sărută. Pe ea. Pe Star. Și este (nu se poate, nu este posibil) dar totuși... este negru. Negru ca noaptea, catranul, smoala, lemnul dulce și costumele cioclilor. Negru precum Biblia, pielea lui strălucind în lumina lumânării, cum strălucește ceva făcut din lemn polizat. Palmele îi sunt contrastant de trandafirii, buzele groase lipite de ale ei, o sărută, o sărută pe Star. Sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și ieși la geam; vezi cum te conduc luna și stelele, alunecând peste râuri și păduri pănă în gara ultimă, din iad. De la înălțime, trebuie să sari din tren și să urci repede înapoi. Zău, te omoară frica! Cazanele de smoală sunt goale și reci, e criză de petrol și energie, Doamne! Alte crize se apropie cu trenul de zi. Cafea scumpă și proastă este, compartimentele sunt pline de sărăcie, nu vezi nici un controlor; poate privește unul de undeva, dacă urcă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acoperiș peste nori din care vin ploile. Miereaiubind salcâmul înflorit ori firul netopit al vieții... îți aud mersul ușor și ochii tot mai lichizi neprevestind ființarea... Mărinimoase, dincolo de zei, Tu și lumina pe cer! închidere în sine Zilele se dilată, smoală pe șosele sub greutatea soarelui arzând. Ți s-a împuținat vederea, trupul, și gândurile de dragoste pe care le alungi mai tot timpul de acasă. Stare normală Printre picături, timpul fuge fără să se ude. Pe drumul dintre anotimpuri, dragostea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
răspândind cu dibăcie jetul ca să nu ud numai Într-un loc, peste florile mamei. Într-o săptămână bietele de ele se opăriseră, le căzuseră petalele și frunzele, mai rămăseseră doar bețele tulpinilor, și alea arse de parcă le stropise cineva cu smoală topită. Închei aici scrisoarea asta, am să-ți trimit Încă altele, din belșug, și, la cât de bine funcționează poșta noastră, multe dintre ele le vom primi și le vom citi Împreună după ce eu voi fi ajuns deja la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mult și beau și mai mult. Soldații trăgeau cu ochiul pe la ferestre, printre draperiile improvizate. „Bem și noi!” zise unul dintre ei. Aveau Îngropate Într-un loc dosnic o grămadă de sticle cu vin bine astupate, cu gâturile scufundate În smoală fierbinte. Făcuseră rost de ele tot timpul cât căraseră grâu pe coastă În sus. Oamenii din sat nu aveau grâu nici de pâine (pe care o cumpărau de la oraș ori se băteau ca chiorii când venea mașina brutăriei), așa că militarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viață. Noaptea senină se prefăcu-n furtună și primul gând porni spre buna-mi mamă, cu ciurul În vecini plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am putut să-i Întâlnesc pe câțiva dintre ei. Dar nu-ți face probleme: dacă Doamne-Doamne este cu adevărat, va rostui El lucrurile În așa fel Încât, după ce o să dai și tu colțul, să fierbem amândoi În același cazan cu smoală; și atunci vom avea timp destul să povestim nu numai Întâmplatele, dar, mai ales, neîntâmplatele lumii. Să vezi atunci ce ordine o să punem noi În univers și-n galaxie, fără să ne Înfierbântăm mințile de la răcoarea șprițului, dar cu bucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
timp destul să povestim nu numai Întâmplatele, dar, mai ales, neîntâmplatele lumii. Să vezi atunci ce ordine o să punem noi În univers și-n galaxie, fără să ne Înfierbântăm mințile de la răcoarea șprițului, dar cu bucile arzând pentru eternitate În smoala cea diavolească. La taifas În bunul căzănel! Vezi să nu-ți dai barba jos, ca să te pot recunoaște mai ușor! Domnule, gata, ce s-o mai lungim. M-așteaptă. Nu uita: lucid și liniștit. Mă așteaptă. Mă duc. ................................................................................................. Șirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mușchi de uriaș să apuce să-i ceară, tacticos, cine știe ce lucru neînsemnat, ea se apuca să-l spurce și să-l trimită la dracu’, unde, de fapt Îi era și locul, printre focurile În veci nestinse ale cazanelor cu smoală. Fierarul o lăsa să se răcorească puțin și abia apoi, tot liniștit și tacticos, pronunța numele neînsemnatului obiect pe care Îl voia de la soția sa, iar aceea, bombănind, chiar se pornea să-l aducă. Ion Găman și Nae Cuțitaru aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că monstrul mitologic cu nas lung, Tengu, scotea un țipăt înspăimântător. Dintr-o dată, Mitsuhide își aminti povestea pe care o auzise de la preot despre altarul zeului focului. În mintea lui, și-l imagină pe Tengu umblând pe cerul negru ca smoala. Tengu devorează focul, apoi își ia zborul în cer. Un Tengu uriaș și alții mai mici, fără număr, se transformă în foc și încalecă vântul negru. Când focurile cad pe pământ, altarul zeului focului se transformă imediat într-un rug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
guvernatorul și fiul său fură răniți. Cu efectivul redus la jumătate, fură nevoiți să se retragă. — Încercați să ajungeți la Templul Myokaku! Ne vom uni forțele cu Seniorul Nobutada! Deasupra acoperișului enorm al Templului Honno se vedea fum negru ca smoala, învălătucindu-se ca niște nori de furtună. Oare forțele atacante ale clanului Akechi, vasalii lui Nobunaga sau Nobunaga însuși dăduse foc templului? Domnea un asemenea haos, încât nimeni nu-și dădea seama. Fumul începu să iasă și din templul exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
direcția vântului. În sfârșit, privi spre Râul Yodo. Luminițele care se legănau în vânt trebuia să fi fost ale propriilor lui bărci de patrulare. Linia ondulată a marelui râu părea albă, câtă vreme munții de dincolo de ea erau negri ca smoala. Bolta cerească largă se întindea peste râu, spre îndepărtatul estuar marin de la Amagasaki. În timp ce ochii lui Mitsuhide priveau în acea direcție, aproape ca și cum ar fi trimis fascicule de lumină, se întrebă: „De ce e capabil Hideyoshi?“ Apoi strigă, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]