56,932 matches
-
prin arbori,/ de parcă lumea e-nvelită toată/ de o pînză visătoare, acoperind statui/ ce nu-s desprinse pe deplin din piatră.// O, sfîșierea zorilor, duioasa/ alunecare a nopții spre apus:/ văzduhul e confuz pe zbaterile somnoroase/ de gene și de aripi.// Soarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adîncuri” (Apune luna). Să însemne acestea o reconciliere a poetului cu universul? Un soi de exorcizare printr-un ritual al lirismului aderent la materialitățile respinse? Ne e teamă că nu e așa
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
una exoterică, simbolic-pictorială), aduce și obsesia hotarului dintre cele două lumi (Chiparos), a curgerii heracliteene ( Vechea cărare), a permanentei pendulări între vizibile și invizibile, oscilare, de altfel, favorizată de lumina Greciei (o hesiodică atmosferă a câmpurilor cu ierburi aromind în soare, între dangătul clopotelor de înmormântare și sărutările îndrăgostiților - Toate laolaltă de-a-valma - între senzualitatea sublimată - Amurg - și atingerea de istorie - Generația noastră - , între învolburările zeilor olimpieni și surâsul iertător al Fecioarei). Poezia lui Vasilis Vitsaxis, cuprinzătoare prin echilibru și perpetua balansare
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
creangă. În bătaia vântului Ca întâia oară m-am întrebat Ce gigant mânios suflă oare? Încotro pleacă norii, întins? Încotro zburătoare? Cum bunicul nu mai era, N-am aflat Ce se-ntâmplă cu focul care s-a stins... Margarete surorile soarelui, Macii sfetnici îmbujorați, Câte înmiresmate covoare De pomișor și de mușețel Le-am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
A mătușii. Toate laolaltă de-a valma Ca un stup cu zumzet de-albine. Sunete preschimbate-n culori Mirosuri trecute în temeri Lucruri care au devenit chipuri Clipe în gust transformate. Toate laolaltă de-a valma și toate În plin soare ca și în amurg La fel de străine. Santorini Insulă-a Greciei! Mi-aduc aminte Morile-arginte Din tinerețe Rotind semețe Mâini înainte -n sărat-fierbinte Vânt dând binețe Cu albe vele Sub multe stele De cer senin Nave-ale terrei Lângă cratérul Din Santorin
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
eșuează, în care realul se lasă mistuit de gol, cuvîntul poetic își ia avînt, își arogă libertatea, o libertate solară ce-l echivalează cu sine într-o teurgie estetică: „Prea important Cuvîntul prea izvodit din sine/ prea neînvățat cu nimeni” (Soare). Sina Dănciulescu se dovedește a fi o poetă de remarcabil har în interiorizarea sa labirintică în jocul său de respingere-atracție cu golul provocator, al cărei nume se cade scos neapărat într-un mai viu relief. Mai pe gîndul nostru spus
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
și să-mi redevin cît de cît simpatică. Joia stau, pînă pe la prînz, ore în șir cu ochii într-un punct fix. Și deodată, încep să funcționez normal, să-mi încarc plămînii cu aer bun, să văd că afară e soare sau ceață, să ascult muzică, să cînt, să dansez, să-mi sun prietenii, să mă gîndesc la ei. Încep de fapt să car iarăși pietroiul, ca Sisif, de fiecare dată plină de același entuziasm, ignorînd, parcă, parcurgerea aceluiași traseu, peisaj
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
al individului): “Era o mare satisfacție să dai la lopată, să cari cu roabele, să contribui și tu cu ceva.” (p. 85) Atașamenul cvasi-erotic al automatizatorului față de travaliul fizic amintește de marile desfășurări afrodisiace ale poeziei proletcultiste, în care, sub soarele roșu al stalinismului, între mistrie și uvrier sau între țărancă și tractor se năștea o fulgerătoare dragoste profesională. Mai “neprincipială”, nevasta lui Plătică, Eugenia (operatoare chimistă) se ocupă cu gestionarea alcoolului la domiciliu, în așa fel încît bărbatul să profite
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
zile, chiar din primele clipe de cînd s-a înființat globul pămîntesc și celelalte planete.” (p. 120) Formulată într-un agramatism egal doar cu imbecilitatea dascălilor-metodiști care l-au dictat elevilor, ideea cosmogoniei naționaliste (în care românii se nasc odată cu sorii și planeții), ca și cea a genezei politice a globului pămîntesc (la fel de ușor “înființat” ca o organizație de Partid), par scoase dintr-un Abecedar pentru oligofreni. Împinsă dincolo chiar de limitele naționaliste ale megalomaniei ceaușiste (Traian și Decebal, clișee ale
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
alții, l-a răpus pe cel care, se spunea în capitala imperiului, voia să reinstaureze forma de guvernământ monarhică. Evenimentul a căpătat dimensiuni cosmice: scurtă vreme mai târziu a fost zărită timp de șapte zile pe cer o cometă, iar soarele, transmite Plutarh, un an întreg a strălucit mai palid, semn că zeilor nu le-a fost indiferent evenimentul. Căderea dramatică a lui Caesar a devenit un motiv artistic prezent permanent, până și în epoca internetului, în cultura europeană. Imediat după
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
scenaristică și pentru nimic nu aș fi ratat întîlnirea cu scriitorul a cărui operă stătea la baza a două dintre filmele mele preferate: Sailor și Lula și Lost Highway. Coborînd grăbit în holul hotelului l-am recunoscut, rezemat în bătaia soarelui care prevestea o vară călduroasă. Avea același aer diferit ca cel al personajelor și scrierilor sale. Un mare scriitor american contemporan, pierdut undeva la poalele Feleacului. Atunci am rostit întrebarea pe care probabil nu aș fi avut curajul să o
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
a lui Ion Dimieru, datorită rolurilor dificile care au scos în prim-plan un extraordinar potențial vocal și actoricesc. Pe aceleași coordonate ale interpretării, conducerea muzicală a spectacolului a beneficiat de un lider al tinerei generații de dirijori români: Tiberiu Soare a reușit performanțe într-un timp scurt, în poate prea puține repetiții cu formația instrumentală. Din fericire, toți membrii Ansamblului Profil - instrumentiști remarcabili - s-au pliat rapid intențiilor dirijorale, transmise cu eficiență, cu mintea limpede și sintetică și gesturile precise
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
într-un timp scurt, în poate prea puține repetiții cu formația instrumentală. Din fericire, toți membrii Ansamblului Profil - instrumentiști remarcabili - s-au pliat rapid intențiilor dirijorale, transmise cu eficiență, cu mintea limpede și sintetică și gesturile precise ale lui Tiberiu Soare. Cunoscând impecabil cele două partituri, el a știut exact ce să ceară, cât și cum să repete pentru a obține efectul maxim de la Ion Bogdan Ștefănescu, Emil Vișenescu, Sorin Lupașcu, Dumitru Cristian Suciu, Diana Moș, Marian Movileanu, Laura Buruiană, Alexandru
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
de la Teatrul Național din București. Nu știu cum își concepe dl Pița montarea, dar știu că piesa lui B. Șt. Delavrancea nu se numește Ștefan cel Mare, după cum ne informează autoarea comentariului (în care se cuprind și opiniile actorului), ci Apus de soare. Costel Constantin e de părere că piesa e o „melodramă romantică” (adică un fel de Ruy Blas, nu e așa?) în care Delavrancea „nu respectă adevărul istoric”. Actorul a ajuns la concluzia cu pricina nu răsfoind ediția critică Delavrancea în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
politicienilor vremii sale, autori de discursuri sforăitoare. Lăsînd la o parte cît de sforăitoare sînt discursurile politice ale lui Ștefan din piesa lui Delavrancea, ar trebui să fim mai prudenți în astfel de caracterizări. De la ultimul spectacol cu Apus de soare - cu George Calboreanu în rolul principal - de la Național, n-au trecut 40 de ani, cum spune actorul, citîndu-l pe directorul său, Dinu Săraru, ci 46 bătuți pe muche. Perspectiva lui Costel Constantin asupra domnitorului modovean e, așa-zicînd, hamletiană: „Nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
Hume. În ochii mei el este singurul filozof care nu-i depășit; este astăzi la fel de proaspăt și de limpede ca pe vremea lui. Coney Island se potrivește cu filozofia lui David Hume. Deoarece nu suntem siguri de nimic, nici măcar că soarele va răsări mâine-dimineață, jocul rămâne adevărata esență a strădaniei umane, poate chiar lucrul-în-sine. Dumnezeu este jucător, iar cosmosul un teren de joc. Ani la rând am căutat baza eticii, dar mi-am pierdut speranța de a o găsi. Deodată, a
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
bucată de carne uscată de vită, pe care le cumpărase de la personalul spitalului. Pe urmă s-a așezat la fereastră și a urmărit înserarea. Era un asfințit dramatic. Mase de nori joși, cenușii se îngrămădiseră la linia orizontului, dar cînd soarele a dat să cadă dincolo de muchia pămîntului, a dibuit o crestătură în nori prin care a trimis, drept în sus, o țișnire de lumină de culoarea jarului încins. S-a deșteptat la un ceas din toiul nopții. Salonul era cufundat
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
ci e și o pierdere națională”14. La mormântul poetului, Iacob Mureșianu, prietenul și colaboratorul său, declamă o odă funebră în care se menționează pentru prima dată caracterul profetic al celei mai bune părți din lirica sa: „Profet măreț sub soare de vița Romei veche/ Erede 15 al virtuții poporului faimos,/ În farmec de viață cu ani n-avu pereche/ Resonul 16 lirei tale, poete glorios!/ O nație în doliu îți cântă reînvierea/ Când corpul tău se pleacă țărânei în mormânt
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
bălăcesc la ștrand, în difuzoare se aude Louis Armstrong cu Skookiah ș.a.m.d. Din punctul de vedere al scriiturii, între strategia clasică a lui Delavrancea, care puncta cu tunete și fulgere discursul lui Ștefan cel Mare în Apus de soare, și metoda lui Constantin Popescu nu e nici o diferență. Și aici natura simpatizează cu drama personajelor: „E frig și noaptea se întinde ca o clisă peste tăcerea strânsă, adulmecând rosturile, răutățile și neîmplinirile zgârcite.”, „Vântul bate parcă mai încet...”, „E
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
din fereastră nu-i nimic/ mai tîrziu probabil duminică înainte de prînz iată/ aluatul crește cu toate surprizele dimineții/ nu mai sînt singură prin vecini se dezlănțuie/ clămpănitul tocătorului e-o căsăpeală măruntă/ apoi vin imnurile radioului cresc din beton/ odată cu soarele mugind în fereastră// azi scrie în horoscop spălatul rufelor ceapă/ și scurtă plimbare la cimitir cu fluturii” (Dimineața). Priveliștea cosmică apare trasată doar din cîteva tușe, precum ar proceda un pictor japonez: „Aceste pietre/ deasupra lor un strat de frunze
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
se plimbă cu o bufniță uriașă pe umeri/ un copil încalecă smeul și ajuns în văzduh trage norii de urechi/ un copil îndreaptă săgeata spre o farfurie sburătoare/ un copil pe coama casei își scoate limba să i-o îndulcească soarele/ un copil scrie cu creta pe garduri cum o cheamă pe iubita vîntului de seară/ un copil deschide un tranzistor și ademenește cu melodiile sale tîmpitele de ciori/ un copil înoată voinicește printr-o piatră extrem de lungă/ un copil strivește
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
cultura. Aruncând o privire globală, înainte de a intra în „detalii”, Ioana Pârvulescu salută și caracterizează, plină de entuziasm, lumea interbelicilor, „care nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normală, o lume a tuturor posibilităților și un loc sub soare ca oricare altul.” Ideea de lume normală va reveni ca un leit-motiv, ea fiind o adevărată axă a cărții. A existat, cum spunea autoarea, o „viață în roz” a prosperității, a oamenilor surâzători, dar, prin contrast, și o „viață în
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
23 de ani ascuns într-un pod, niciodată pe deplin reabilitat - revendică un adevăr istoric propriu, în răspăr cu cel oficial, dar fără nici o întemeiere. Pandantul lui Vizirescu e Paul Lupașcu, cel care, asemeni unui personaj din recenta Alee a Soarelui a est-germanului Thomas Brussig, avea mania, pe vremea cealaltă, a petițiilor („Ia să scriu eu niște memorii. Poate se schimbă ceva.”), numai că de semnat le semna cu alte nume - nu inventate, ci luate din cartea de telefon, cu tot cu adresă
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
Constantin Țoiu La întoarcere, de pe maidanul cu ciulini încins de soarele lui iulie, îl văzuseră de departe pe Mitică venind de la gară cu căruciorul tras numai de bătrâna măgăriță Magdalena. Apropiindu-se de casa nou văruită, auziseră și glasul autoritar al coanei Lenuța, care își cicălea de zor bărbatul ei mai
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
în intimitatea detaliilor, cu rafinament, cu sadism, cu perversitate. Puțini sînt scriitorii care reușesc să le atribuie fiziologiilor umane în descriere o mai mare precizie științifică și o mai acută reverberație poetică. Hans Joachim Schädlich ne face să vedem superbia soarelui oglindit în mocirlă. Iată de ce vă propun acest text, fără îndoială șocant, prin care vreau să ilustrez și o afirmație a lui Amos Oz, care mi-a plăcut mult: "Nimic din această lume nu e sub demnitatea literaturii". (N. I.) Dacă
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
pe lângă el, fără să-l vadă. Parcă jignit de acest lucru, măgarul scosese zbierătul acela ofensat - ce faci, domnule, treci pă lângă mine, așa, te faci că nu mă vezi?... Întorcându-se și ducând palma streașină la ochi, sub strășnicia soarelui - rar dacă punea pe cap ceva - privi îndărăt cu atenție. își dădu seama numaidecât că era Ghiță, după ciucurele albastru de lână pe care coana Lenuța i-l legase la gât; al Magdalenei, care era mă-sa, - plecată cu Mitică
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]