18,131 matches
-
fac mărgea, Iar, după ce îi bei ca pe-o poșircă, îmi spui că-s neagră și că-s moartea ta. 7 Prieten, Doamnă Brună, rob smerit: Suntem ca trei actori de comedie; Tu hărăzită altuia, nu mie, Iar eu de soartă ție hărăzit. Și nu așa, oricum, ci pe vecie, La zidul ocnei priponiți cumplit, Dar, chiar dacă nu-i scris să-ți fiu iubit, Eu nu m-aș cere-afară-n slobozie. Și-un gând nemernicos îmi dă târcoale: Ce-ar râde hoții
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
însă prilejul să scrie o extraordinară pagină de anticipație, care anunță realitățile de la sfărșitul secolului XX, realități pe care Eliade nu le va mai apuca, dar pe care le intuiește cu surprinzătoare precizie: "|n ceea ce privește viitorul: este sigur că soarta omenirii depinde, de data aceasta, direct de armele inteligenței. Evident, un nou război " adică finala catastrofă - dacă va fi, va fi declarat de politicieni. Dar catastrofa va fi opera inteligenței oamenilor. Faptul e că inteligența, spiritul, iar nu massa, nu
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
declarat de politicieni. Dar catastrofa va fi opera inteligenței oamenilor. Faptul e că inteligența, spiritul, iar nu massa, nu proletariatul, nu mistica poporului, nu ideologiile politice, nu economia și luptele de clase etc. poate schimba definitiv istoria și poate modifica soarta omenirii. Paradisul terestru sau Atlantida vor fi exclusiv opera spiritului. Pacea mondială, dacă se va realiza vreodată, va fi de asemenea dobăndită prin coercițiunea exercitată de cei ce pot pentru că au știut mai mult decăt toți ceilalți " (9 august 1945
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
omenești...”. Valorizarea muncii, implicată în ideea artei ca muncă, se încadra în filozofia politică liberală a lui Tudor Vianu 1). ( Afirmația că numai socialismului îi este proprie prețuirea muncii este o simplă lozincă a „socialismului real”). Într-acestea, preocuparea pentru soarta muncitorului industrial modern adaugă o notă democratică specifică filozofiei sociale a lui Vianu. El a descris în mod adecvat alienarea muncitorului modern ca „o ființă al cărei centru de viață nu coincide cu centrul interesului său”. Ideea înrudirii dintre artă
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
a fi un paradis pământean și pe care oamenii pervertiți au preschimbat-o într-un infern. Căci acesta este blestemul crudului despotism: să pervertească popoarele și indivizii atunci când cu mâini brutale îi despoaie de libertatea lor firească.” Aceeași compătimire trezește soarta românilor și în 1872: „Continua schimbare a cârmuitorilor, nesiguranța prezentului și incertitudinea viitorului din toată perioada dominației grecești instituită de turci a făcut cu neputință pentru valahi orice acțiune durabilă și orice reformă utilă.” Exemplele pot continua, confirmând tragediile petrecute
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
toate plăsmuirile pămîntești, seninul acelor zile și cordialitatea acelor ședințe au luat sfîrșit. Cărțile premiate n-au apucat a fi tipărite. Apoi, în toamna anului următor, ne-am zburătăcit cu toții care încotro, după cum îi era firea și i-a fost soarta fiecăruia. Arghezi s-a retras în Mărțișorul lui (unde, în cele cîteva rînduri cînd - în și după 1949 - l-am vizitat, îl găseam din ce în ce mai calm, dar și mai posomorît); Perpessicius în munca formidabilă a editării lui Eminescu; lui Șerban Cioculescu
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
chiar de culpabilitate, simțeam de parcă aș fi fost părtaș, povara acestei triste glume a întâmplării, tot ce îmi sta în putință era să-i dau de înțeles că-mi este dragă, că o iubesc și așa, infirmă cum o certase soarta, părăsită de familie, nătângă și săracă (primea o leafă de mizerie), ajunsă în pragul bătrâneții. În lipsa mea deretica prin cameră, aerisea, spăla perdelele la geamuri și cearceafurile, făcea o oarecare ordine prin cărți (o instruisem cum să șteargă cu periuța
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
tanti Marioara; mătușe-mi îi intrase în cap că viața mea la țară și naveta îmi dăunează, nu se gândea în mod expres la sănătate sau la oboseala excesivă sau la plictiseala drumurilor sau incongruența dintre firea cu care mă pedepsise soarta și funcția de director, (fie el „adjunct”), cu întreaga cohortă de compromisuri, responsabilități și umilințe ce o însoțește ci la situația duplicitară în care viețuiam, mă suspecta că în lipsa mea de-acasă o duceam tot într-un chef, în zaiafeturi
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
cîți au ajuns la spital din cauza căldurii? Ascult zîmbind și-mi amintesc de Mărin al lui Coadă, care a murit pe cîmp, la prășit, într-o vară fierbinte din copilăria mea. S-au speriat rudele, s-au mirat oamenii ce soartă a avut bietul om, să moară cu sapa în mînă, dar nimeni n-a văzut în căldura verii, o primejdie. Cu gîndul la mirosul grîului copt, intru să mă ultra-sonorizez și să mă dia-dinamizez ( cuvintele misterioase pe care nici acum
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
de a-l vizita pe tânărul redactor al revistei "Albatros", Geo Dumitrescu. Geo Dumitrescu însuși nu se afla într-o situație cu mult mai bună decât a lui, totuși întâlnirea dintre cei doi aspiranți la glorie literară este hotărâtoare pentru soarta nesigură a băiatului din Siliștea-Gumești. Ea înseamnă accesul într-un grup de prieteni care-l ajută să-și găsească slujbe în mediul gazetăresc, înseamnă debutul în pagina literară "Popasuri" a ziarului "Timpul" la care lucra Miron Radu Paraschivescu, liderul grupului
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Paraschivescu întregului grup. Autorul Cânticelor țgănești face chiar și modificări în text, introducând muntenisme ca "dă", "pă" etc., spre neplăcerea proaspătului debutant. De momentul acestui debut oral, prozatorul leagă și previziunile politice ale lui M.R. Paraschivescu: războiul își va schimba soarta ( suntem în iarna ’41-’42), rușii vor câștiga, comunismul se va extinde și în România, "vor fi dosare", "vor cădea multe capete". În locul capetelor căzute, se vor ridica altele dintre tinerii săraci de la țară, precum al acestui Marin Preda care
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
și cititorul, dînd la iveală noi calamităț și stihii pentru uzul cotidian. Luciferică, ea își purta-n pîntece lumina științei. O știință stearpă și elegantă, paradoxică și chinuitoare - ca o religie locală. Surpînd prezentul, pulverizînd viitorul, răsturnînd firea și recalculînd soarta prizonierului său spre a fi doar un trecut în oglindă." Sub cîntările doamnei Hildegard von Bingen: răspunsuri, antifoane și imnuri, Moștenitorul deșertă carafa de benedictină în cupa chirurgului. Mai apoi o depuse moale pe cristalul mesei. Orlov se lipise de
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
-l mai rețin. Am tras cearșafurile alături, am devenit imediat amici la toartă; eram fericit, altceva parcă nici nu-mi doream decât să mă las vrăjit de perfecțiunea primei, de calda afecțiune a celeilalte: în sfârșit, eram sultanul răsfățat de soartă, mă desfătam - platonic deocamdată, îmi ziceam - cu două cadâne numai ale mele, din plin ajutat în cucerirea lor de turcaleții de la Ankara! Platonică avea să rămână relația noastră și mai târziu, fiindcă, între altele, soarele dogorea prea tare, deșertându-ne
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
de a mai auzi cuvântul "taxatoare" te înspăimântă; al doilea, Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre roșu cîrmit/ îți fulguie încă/ în trup, flăcări/ nearse, ghețuri/ neprinse, prea tineri/ fiori, nevorbitori,/ haină, la porți/ pândește soarta. (pag. 30). Poemele din aceste două cicluri sunt mai slabe decât acelea din al treilea (mai eclectic) deoarece sunt mult prea strânse în menghina unei simetrii tematice și formale. Și e păcat, pentru că autoarea are o anume voluptate a asociațiilor
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
În ’43 și ’44, va fi o cursă încrîncenată pentru armamente între: pe de o parte, forțele Axei și, pe de alta, anglo-saxoni. Războiul total, în faza sa culminantă și într-adevăr mondială, va avea loc în 1943, 1944, 1945. Soarta lumii se va decide în 1945 și 1946." În Prezent trecut..., aceeași împotrivire din Război cu toată lumea, din Nu, un spirit care-și recunoaște și asumă luciditatea acestei împotriviri: Faptul că mor milioane și milioane de oameni este suportabil. Dar
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
să se sesizeze" pînă acum, în probleme presante ca aceea pe care o supun atenției mass-media aici (în lipsa, poate, a unor funcționari ai ministerului care, chiar dacă și-a schimbat de trei ori denumirea în ultimul deceniu, răspunde în continuare de soarta instrucției școlare din România)... În Occident vor fi fiind, probabil, instituții de graniță, (non)guvernamentale, cu rol de consiliere, în sarcina cărora va fi stînd armonizarea unor cereri-oferte pe piața cărții (manuale, dicționare, cărți auxiliare, reviste și alte materiale didactice
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
dans le grotesque, la caricature". Or, sforile ce trebuie scoase la iveală și îngroșate sînt cele care, încă din 1931, mișcau mîna dreaptă și piciorul stîng ale păpușii cu tărîțe. Mai mult, sînt sforile destinului care fac din om jucăria sorții, marionetă care joacă așa cum îi comandă păpușarul invizibil, ca și cum n-ar avea decît tărîțe în cap. Un om derizoriu, trist, extrem de departe de cel exaltat de clasici ( frumos și sănătos) sau de romantici ( damnat întrucît genial), un om cu gura
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
like a red, red rose și Auld lang syne. Cultul pentru Burns a durat de-a lungul întregului secol al XIX-lea, iar "Robbie", care a murit tînăr, a rămas o figură populară printre scoțieni, oriunde i-ar fi aruncat soarta, dar mai ales prin birturi. Astfel se creează și legătura cu Dunedinul. După cum am spus mai înainte, orașul este ctitoria emigranților scoțieni de la 1848 și această grupă a fost condusă chiar de un nepot al poetului, preotul Thomas Burns. Acest
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
care descurajează opoziția atît de discutabilă a scrisului "viguros", masculin și a celui "subtil" feminin. Dacă și-ar fi dus la capăt romanul topit în acest jurnal, ar fi ieșit unul de sinteză, nu unul de analiză. Pe lîngă această "soartă" de romancier, Tia Șerbănescu e prinsă și într-o plasă de afinități literare care tot la roman duc. Nu știu cît de departe sînt, pe hartă, Sărățenii în care s-a născut Tia Șerbănescu de Țăndăreii lui Paul Georgescu, (Platonești
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
sensul pe care i-l dau eu." În același fel, termenul conservator îi desemnează inițial pe „reacționari", pe „ruginiți", pe „opuitorii reformelor", pentru ca, ulterior, să ajungă a indica o doctrină a moderației politice perfect compatibilă cu ideea de progres. Aceeași soartă o are cuvântul reacționar ce dobândește respectabilitate în scrierile politice ale lui Eminescu. Constantin Rădulescu Motru, la rându-i, îl integrează viziunii organice tipic conservatoare: „Când organismul social e viguros, atunci îndreptarea mai este cu putință. Boala poate fi alungată
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
scorojită, apoi revopsită și iarăși scorojită... Tăcere căruntă, aiuritoare. Cînd și cînd se însoțea cu un vrednic matein, recunoscut și el în lumea literelor, Radu Albala, îngrijitorul ultimei ediții semnate Ion Biberi. Trăiască visătorii! Și dreptunghiul imaginar ca un ecran. Soarta literatului transpare din destinul cărților sale, din performanțele clepsidrei, incluzînd drama ca atare și plînsul interior, diafan. Mai-sus-amintitul volum a văzut lumina zilei la Editura " Litera", culmea, " În regia autorului", ceea ce înseamnă - mai pe șleau - că dînsul a subvenționat toate
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
slăvim, Românie n-a avut nici ea temeiuri estetice, cum crede autorul articolului. În fapt, lucrurile s-au petrecut astfel: în 1965 s-a adoptat o nouă Constituție, denumirea statului schimbîndu-se în "Republica Socialistă România". Refrenul imnului ("Puternică, liberă,/ Pe soartă stăpînă,/ Trăiască Republica/ Populară Română!") devenise așadar anacronic. Și tot anacronic - mai drastic spus: stînjenitor - devenise, încă din aprilie 1964, textul strofei a 2-a: "Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor/ Cu poporul sovietic eliberator" etc. O soluție provizorie
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
care nu sînt în Caragiale, dar care par a fi din Caragiale. Jocul poetului cu cititorul său e dublu. În High-Life (sau cum se pitrece la noi), Foarță dezvăluie greșeala lui Bostandaki, un amănunt asupra căruia Caragiale păstrase tăcerea: ";...ironia soartei / i-a jucat un renghiu, ă pe întîiul a / din «infa- / tigabilă» convertindu-l într-un u mehenghiu: / groaznică malchance / pentru cronicariu' / ce-i făcut magariu: / «A-t-on jamais vu pareille insolence?!...»". În altă poezie Foarță îl pune pe elevul Ion
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ziua următoare decesului, la cimitirul Capucinilor, gardianul mănăstirii primind mila de 12 tari pentru îngroparea răposatului d. Nicolae Bălcescu - în groapa comună de la mănăstirea călugărilor capucini, unde diacronic au fost înmormântați mii de morți - într-o zi urâtă de toamnă. Soarta i-a fost la fel de vitregă până în ultimul minut, Nicolae Bălcescu - departe de lume, departe de cei dragi, de ai săi, de prieteni, de țara și poporul pe care le-a iubit cu ardență a fost aruncat în groapa comună a
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
am ars scrisoarea în a cărei pecete zîmbea sfinxul împresurat de zicerea" «Remember». Remember? - da, firește, că n-am să uit, dar cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcîndu-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate și închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viață lungă, într-un tîrziu are să-mi pară poate că toată această întîmplare trăită a fost un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cîndva de mult" (p. 53). Uitarea care transformă totul în
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]