4,201 matches
-
mai devreme de luna a noua. Copile, hai să decojim memorii, până la miez poți scrijeli cu unghia, până la sâmbure vierme într-o burtă de măr, nimic mai bun decât să-ți sapi galerii prin propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume, calendarul plin de semne, unele negre, altele roșii. Vezi, în sobă arde foc? Patul este așternut? Țoalele sunt curate? Cine se hodinește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-ți sapi galerii prin propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume, calendarul plin de semne, unele negre, altele roșii. Vezi, în sobă arde foc? Patul este așternut? Țoalele sunt curate? Cine se hodinește în fotografie? Apa este proaspătă? Calendarul, în ce an suntem? Hai, fă un efort, în ce an suntem? Le vezi? Ai făcut parte din toate acestea, îți aparțin, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se topesc în același tipar al așteptărilor, poveștile frumoase se rostesc singure. Dai prima pagină, intri într-o lume uniformă, umbrele răzlețe se descompun aproape identic. În locul lor, lumina îmbracă, repetabil, aceleași tipare. Tabloul, frumos înrămat, întregește definitiv memoria. Pe sobă, în casa bunicilor, iarna, păsări multicolore ciripesc în cor despre o poveste scrisă în cer: Ce o să le spun despre mine? Știți, eu am fugit de la balamuc cu un pedofil, am spânzurat paznicul de calorifer, am pășit pe inima șotronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe o furtună până la capăt! Genia, sufletele care nu-și mor moartea se pot locui fără să-și deschidă. Te rog să mă ierți! O absență justifica altă absență. Noaptea, fitilul ardea uleiul rânced de pe fundul paharului, ceața mânca zăpezile, soba ronțăia inima stejarului, luna trăgea o dungă pe cer, semn de ultimă trecere. Noaptea, uleiul mirosea a aripi arse, zăpada a rochie de mireasă, cenușa a muguri de cruce. Munții proptele pentru o burtă de cer plină cu stele coapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
porție. Un scaun a rămas stingher: tată-său a uitat-o pe mamă-sa deasupra mormântului cu pântecele desfăcut, acolo s-a născut cel de-al patrulea copil și tot acolo l-a lăsat. Petru avea 6 ani când, pe sobă, la lumina opaițului, seară de seară, cu mămuța repeta Tatăl nostru. Nu înțeleg, bunico, cum putem spune amândoi aceeași rugăciune către același tată? Este tatăl tău sau tatăl meu, al cui este? Toată biserica repetă la fel. De ce al nostru? Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fluiera Înce tișor pentru că-i era tare milă de Zoli, și-n felul ăsta al ei Își oprea lacrimile. Ochii mici și albaștri i se roteau mai repede și străluceau mai tare, iar ea luneca șuierînd șoptit Între masă și sobă și dintr-o cameră Într alta. Mi se Învîrteau și mie ochii peste tot, cel din dreapta mai cu spor, cel slab din stînga mai domol, după ceea ce putea fi mai de luat În seamă, și nimic nu li se părea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-o citiți și voi. Atunci, a vorbit din nou Vasile În numele grupului, o să venim altă dată cînd n-o să fii consemnat. N-au mai venit. În acea seară, În internat, Îmi venea să mă dau cu capul de toate sobele de teracotă. Ce-mi trebuise mie să mă Îmbățoșez Într-un rol pe care Îl jucasem cum nu se poate mai prost?... Sancțiunea ar fi expirat, iar În săptămînile următoare aș fi putut ieși cu ei pentru cîteva ore, aflînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu-mi trebuia lumină. Iar n-au tuns copacii de o parte și de alta a potecii, trebuia să-mi croiesc drum printre crengile ude. Dar n-am să las absolut nimic să-mi strice vacanța ! În casă, focul din sobă dădea suficientă lumină, cât să nu trebuiască sa aprind lampa cu gaz așezată pe masă, la vedere. Asta e ! Măcar e cald ! Nu lumină, nu aparat de radio și, cu atât mai bine, nu televizor. Dacă e singur cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eroilor, domnule profesor. ― Și, pentru ca mâine să ne putem pregăti cum se cuvine pentru eveniment, contravizita o vom face mai devreme... Un apus de soare cu strălucire de jar poleia ferestrele Iașilor, dându-ți senzația că te afli la gura sobei, privind cărbunii Încinși În serile de povești din iernile copilăriei... Tata Toader, cu mama Maranda, erau de multă vreme gata pentru Întâlnirea din acea seară. Și, ca așteptarea să li se pară mai scurtă, au ieșit pe cerdac. ― Ia hai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până acasă ai să Îngheți de tot... Saraca Maranda. Te așteaptă acasă și tu...” ― Acuma n ai să spui că nu ai intrat - l-a incitat Petrică. ― Cât de frig, cât de rușine, am intrat. ―Și te-ai așezat lângă sobă clănțănind din dinți până - În sfârșit - ți-ai revenit? ― Nici pomeneală, fiindcă bătrâna Dochița nu era o femeie oarecare. Ea era moașa satului și un pic de doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-le și așternându-le unele lângă altele pe dușumele, extrem de încântat. Ia mâinile de pe scârboșeniile alea!... se răsti el supărat la copil și, sărind de pe scaun, adună la repezeală toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate, verzi, roșii, albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se bocească cu lacrimi amare. Surprinsă de ieșirea soțului ei, Mariana se înroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pe scaun, adună la repezeală toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate, verzi, roșii, albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se bocească cu lacrimi amare. Surprinsă de ieșirea soțului ei, Mariana se înroși, rostind câteva cuvinte drept scuză, în timp ce Grigore, la fel de surprins și el, se foi pe scaun și tuși stânjenit. Ia lasă, ginere, că n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
palme la poponeț, ca să-l potolească. Ieșind afară din casă, Virgil se pomeni luat pe sus de vântul năprasnic și înghețat, care-i tăie pentru câteva clipe răsuflarea. Ninsoarea care se pornise peste noapte părea idilică privită doar de lângă gura sobei. Cu o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară. -He-he, domn Virgil, ai văzut?... chicoti bătrânul, îndesându-și bine pe scăfârlie căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din cauza iernii grele, se gândise să i-o aducă lui Virgil și altor colegi. Nici la Stalingrad și nici la Cotul Donului n-am tras o iarnă așa afurusită ca asta, dracu s-o ia! comentă funcționarul, dezmorțindu-se lângă sobă, bând ceai fierbinte și fumând țigară de la țigară. Asta, fraților, o fi răzbunarea lui Satan sau a lui Stalin!... Ha-ha-ha! râse Nelu Mazurcă. O nimeriși, frate-meu!... Da să nu mai spui și la alții, că se lasă cu cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
este același om, nu mai este calm și cumpănit. Gura lui mică și roșie, făcută parcă doar pentru a surâde ironic, e cuprinsă de un rictus ciudat. Aprinde cu un aer absent o pipă aparent uitată într-o firidă de lângă soba care începe să se răcească. Se ridică și umple cu lemne gura sobei, în care jarul abia mai mijește. Se vede că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
roșie, făcută parcă doar pentru a surâde ironic, e cuprinsă de un rictus ciudat. Aprinde cu un aer absent o pipă aparent uitată într-o firidă de lângă soba care începe să se răcească. Se ridică și umple cu lemne gura sobei, în care jarul abia mai mijește. Se vede că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la un moment dat diferiți. Erau bărbați, doar bărbați singuri, bărboși, flămânzi, rău mirositori. Veneau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așa se poate deplasa acum. Omătul a depășit jumătate de metru dar nu mai ninge și s-a făcut frumos. E o zi minunată ! Medicul pare un adolescent abia ieșit de pe băncile școlii. Își leapădă șuba, își încălzește mâinile la sobă. Schimbă câteva cuvinte cu Ciprian, care iese din încăpere. Să vă ascult, doamnă, mi-a spus Dragoș că nu vă simți bine. Suferiți de ceva ? Am avut o intervenție neurochirurgicală acum un an și atunci mi s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cei doi tineri n-au ținut seama de împotrivirea părinților, s-au cununat și s-au stabilit în casa bunicii Rozaliei de pe Strada Cetății și apoi au devenit proprietarii acesteia cu acte în toată regula. Și se mândreau că au sobă în perete și că încălzesc două camere cu un singur foc și că nu suflă în pumni ca cei de la bloc. În plus, copiii se pot juca în siguranță în curtea spațioasă și prin grădină, chiar dacă gardu-i într-o rână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Arde creanga, arde luna, arde troscul sub picior, Unde mi-am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să fie bolnav, l-a întrebat: -Ce s-a întâmplat cu tine mamă? Ce ai? Te ai îmbolnăvit și tu, nu era de ajuns că bolesc eu? Norocel n-a răspuns, și-a văzut mai departe de treabă, a ticsit soba cu lemne, și ce i-a rămas, le-a clădit frumos lângă vatră pentru a fi la îndemână. Văzând că băiatul nu răspunde la întrebarea ei, mama a repetat: -Ce ai, Norocel, băiatul mamei, ai răcit atât de tare, încât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
afla o laiță acoperită pe jumătate cu un lăicer, un pat peste care se vedea așternută o saltea cu paie peste care era întins de asemenea un lăicer și unde se mai aflau o pernă și un ogheal. Urma o sobă în a cărui hogeag era încastrată ocnița cu scăcița, solnița o cutie de chibrituri și o lumânare. În spatele sobei se vedea un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
paie peste care era întins de asemenea un lăicer și unde se mai aflau o pernă și un ogheal. Urma o sobă în a cărui hogeag era încastrată ocnița cu scăcița, solnița o cutie de chibrituri și o lumânare. În spatele sobei se vedea un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din lemn și lângă el o căniță, iar în fața sobei câteva vreascuri pregătite pentru foc și vătraiul. Când a ridicat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
scăcița, solnița o cutie de chibrituri și o lumânare. În spatele sobei se vedea un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din lemn și lângă el o căniță, iar în fața sobei câteva vreascuri pregătite pentru foc și vătraiul. Când a ridicat mâna de pe nuci, mi-am îndreptat și eu atenția spre el, gândind că trebuie să-i spun că mă grăbesc să ajung acasă, pentru a nu avea discuții neplăcute cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Alternative, București, 1999. Popescu, Raluca, „Familia tânără în societatea românească”, Calitatea vieții, nr. 1, 2003. Popper, Karl, Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. I-II, Editura Humanitas, București, 1993. Popper, Karl; Lorenz, Konrad, Viitorul este deschis. O discuție la gura sobei, Editura Trei, București, 1997. Preda, Cristian, Liberalismul, Editura Humanitas, București, 2003. Preda, Marian, „Grupuri sociale ignorate/excluse de politicile sociale”, în Cătălin Zamfir, Politici sociale în România, Editura Expert, București, 1999. Preda, Marian, Politica socială românească între sărăcie și globalizare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ți-e de vreun folos? a întrebat ea. Da, mamă, am spus. Sunt convins de asta. Apoi tata m-a luat de mână și m-a condus prin bucătărie în camera bunicului. Acolo se afla motivul vizitei mele acasă. Pe soba din bucătărie stătea o cratiță care scotea aburi, iar inconfundabilele mirosuri de piper, dafin, cuișoare și ceapă, într-o uniune intimă, se răspândeau în întreaga casă. Mama nu uitase ce doream cel mai tare să mănânc. VIGNETA în camera bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]