976 matches
-
Mogoșoaia; după trei ani, elaborează proiectul Băncii Chrissoveloni. Concepția lui, sintetizată în formula „simetrii spațiale”, se întemeiază pe principiile clasice de construcție, cu temperate accente de modernitate și cu asimilarea unor elemente din tradiția românească. Ea este transpusă, cu o sobrietate care impune, într-o seamă de clădiri și de ansambluri, cum sunt vilele din Eforie Nord, hotelul Rex din Mamaia (împreună cu V. Arion), biserica din Tețcani, postul de radio din Bod, Pavilionul României la Expoziția internațională din New York (în colaborare
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
vadă ceva luminos în existența umană. C. afișează o neutralitate neclintită, nu sentimentalizează, nu compătimește pe nimeni, nu pledează pentru nimic. Descrie atent, relatează detașat tot ce se „întâmplă”. Contemporanii au fost surprinși de maturitatea, de siguranța scrisului său, de sobrietatea tensionată a stilului - expresie a unei stări de dincolo de durere. Deși cu subiecte banale, aparent lipsită de o interpretare a realității, de organizarea epică în scop „literar”, proza lui C. este modernă prin puritatea privirii și a vocii naratoare, prin
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
umilință în fața ei, întrebânduse speriați din priviri ce caută augusta pe aici. Rareori e văzută în public, în afara ceremoniilor religioase. Chiar și acum, cu capul și bustul acoperite de o manta scurtă, seamănă mai degrabă cu soția unui flamin. Aceeași sobrietate modestă. Este paragonul și mo delul matroanei perfecte, ocupată doar cu treburile casei și cu țesutul hainelor carei vor înveșmânta soțul, magistratul roman. Ajunsă în fața apartamentului imperial, Livia se întoarce către femeile din suita ei. — Așteptațimă aici! le poruncește scurt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la amândouă la un loc. — Cum îndrăznești? șuieră Augustus. — Preabunule, iartă-mi cutezanța, se smiorcăie secretarul. Atinge podeaua cu fruntea. Împăratul îl privește consternat preț de câteva minute bune. Înțelege că e vorba de ceva foarte grav, altminteri Ianuarius - cu sobrietatea lui caracteristică - nu s-ar preta la un asemenea circ. Se apleacă și-l bate liniștitor pe umăr, îndemnându-l să se ridice. Îi arată din ochi taburetul scund, pe care-l ține întotdeauna la îndemână ca să-și odihnească picioarele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din lemn masiv. Se pregătește să se delecteze când, brusc, realizează că so ția lui Piso nu este de față. — Dar Plancina? întreabă șoptit. Unde e? Plancina este o femeie de o rară finețe și de o și mai rară sobrietate. Ea și Piso formează un cuplu perfect, dacă există așa ceva. Iar afecțiunea care le unește pe ele două datează din copilărie și s-a dovedit extrem de trainică până acum. I se adaugă și predilecția comună pentru literatură. — În spate, după
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le cunoască iar teama se dobândește prin educație mai mult decât este un produs al instinctului de conservare. Savura, dimpotrivă, un sentiment de siguranță, știindu-se înconjurat și protejat din toate părțile de mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
singur an, miracol pe care nu-1 putea crede nimeni. Cu atât mai stranie părea asigurarea aceasta, cu cât dictatorul financiar nu venise cu nici o reformă revoluționară cu nici o concepție mare. Era foarte greu pentru un profesor universitar de o excesivă sobrietate, pentru un om care nu era văzut nicăieri și nu vorbea aproape niciodată, era foarte greu să devină popular cu un program care nu aducea nici un element senzațional. Revoluția lui Salazar era cu atât mai greu de înțeles cu cât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
XIX, pe care o scriau și o vorbeau oamenii deprinși cu aspectul cuvântului, oameni care se trudesc întotdeauna să exprime ceea ce gândesc. Fără îndoială, proza lui Salazar a provocat la început nedumerire, așa cum provocaseră ideile lui, stilul lui de viață, sobrietatea lui, tăcerile lui, lipsa lui de luxurie, de emfază, de veselă ironie. Un om care nu făcea spirite, nu putea fi inteligent; un om care nu vorbea, nu putea fi simpatic; un dictator care cerea economii, nu putea avea geniu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Lumea se obișnuise cu "miracolele" lui Salazar; se obișnuise cu bugetele echilibrate, cu ordinea internă, cu prestigiul Portugaliei care creștea prodigios peste hotare, cu îmbunătățirea necontenită a administrației se obișnuise chiar cu felul de a fi al lui Salazar, cu sobrietatea lui, cu cinstea lui, cu puterea lui de muncă; toate acestea nu mai constituiau pentru portughezul de rând, nici o surpriză și aproape că nu mai aveau nici un merit. Erau lucruri care trebuiau să se petreacă așa. El, însă, se schimba
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
le cunoască iar teama se dobândește prin educație mai mult decât este un produs al instinctului de conservare. Savura, dimpotrivă, un sentiment de siguranță, știindu-se înconjurat și protejat din toate părțile de mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
douăzeci de aforisme, pe care le includem în relația om - lume. O subdiviziune se referă la raporturile omului superior, inteligent cu lumea, cu proștii. Idealismul, spiritul, capacitatea de a juca mai multe roluri, pentru că inteligentul are și imaginația, judecată morală, sobrietatea și disprețul cabotinismului, iată câteva coordonate ce definesc omul superior. Care, în fața lumii, nu trebuie să-și dezvăluie incertitudinile, autoexigențele, deoarece lumea va denutura, din invidie și neputință intelectuală. De aceea sunt recomandate, ca și la Baltasar Gracian în Oracolul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apres le soin de l'intérét personnel est, trop souvent, l'art de donner du désagrement a ses semblables" (Henri-Frédéric Amiel, Fragments d'un journal intime, Paris, Librairie Stock, 1931, 1, p. 228). Se explică astfel, la autorul nostru, penitența, sobrietatea, rezerva. El, un sociabil delicat, ar fi handicapat de lume, dacă s-ar expune. Această contrarietate, acest amour manqué a stârnit amărăciunea viziunii sale despre lume. Morbiditatea sa, lupta cu vicisitudinile unui organism precar au îngreunat plierea la real. În
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un orfan cultural. În Privind viața, ca un abulic, inadaptat și sceptic. Aceeași imagine o vom găsi în Adela, pseudo-jurnalul sau pseudo-romanul unui sentimental juiseur care își cenzurează senzualitatea în realitățile iubirii, dîndu-i frâu liber în spațiul imaginarului și simbolizării. Sobrietatea expresiei, repulsia față de orice formă de patetism (și retoric) ori cabotinism țin de pudoarea stilului, de delicatețea structurală a autorului. Este vorba de un realism nuanțat, care urmează o demonstrație în spirit metodic, pozitivist, beneficiind de suplețea inteligenței. Astfel, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Știm că personajele sunt sobre, decente, că resping exhibările intimității corporale. Dar conștiința lui Codrescu ia foc în momentul unei incidentale promisiuni de dezvăluire a piciorușului ori mâinii Adelei. Și textul romanului se caracterizează în primul rând prin decență stilistică. Sobrietatea își permite însă, ca Adela, mici scăpări ori neglijențe, pe unde pătrunde o ambiguitate provocatoare. Adela, frumusețe plastică (înaltă, grea, cu rotunjimi ispititoare), vrea sa atragă, dar cu mijloace subtile, difuze. Nici textul nu se deschide, nu epatează. Are repulsia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
s-o luăm numai pentru că avea un foarte frumos accent newyorkez. Avea un accent de Dyckman Street. Doamna Silsburn a emis genul acela de râs ca un clopoțel, care-i moartea oricărui om sensibil ce povestește o anecdotă, fie cu sobrietate și răceală, fie în alt fel. Evident, așteptase să termin ca să-i poată pune locotenentului aceeași întrebare obsesivă: — Cu cine găsiți că seamănă? i s-a adresat pe neașteptate. Mai ales la ochi și la gură. De cine vă amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o cauză mai bună, Subotin suportă toate ocările nevestei și toată vesela care i se sparse În cap. Nu Încercă să se dezvinovățească și nici nu făcu pe măscăriciul cum procedase altădată. În sfârșit, aș putea spune că până la urmă sobrietatea cu care Înfruntă toată furtuna de acasă dădu roade, iar Subotin, fără să dea prea multe explicații și fără să-și ia vreun angajament, reuși să Înfrângă cerbicia cruntei sale tovarășe de viață. A doua zi veni la slujbă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nimic împotrivă... si chiar dacă ai nu-mi pasă! Intrând, atinse cu umărul două frunze ale ficusului ornamental de lângă ușă, care se mișcară: primul lor semn de înviorare în primăvara aceea. Era îmbrăcată cu o rochie, bleumarin închis, ușor sobră - între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stâng până spre mijlocul încins cu un imaginar cordon alb, făcând parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tânără, observai, - împrumuta fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
colții - imaginea unei fete care făcea cu ochiul, cu dinții strânși într-un „Grrr“. Am privit-o amândoi. Deodată am văzut-o prin ochii lui. —Drăguț, a spus. Din nou părea confuz. — Da, îți dă într-adevăr o impresie de sobrietate, am zis. Ei bine, sayonara. Nu mai spusesem nicicând „Sayonara“. —Mda, ok, sayonara, mi-a răspuns încă intrigat. Și dusă am fost. Ei bine, uneori câștigi, alteori pierzi și mai erau destui ca el. Oricum, preferam bărbații evrei și italieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
neagră în colț. Pe scurt, oarecum discret, dar sper să scap azi cu ținuta asta. Chiar îmi doresc să primesc vești de la tine. Fata ta, Anna Întotdeauna îl amuza uniforma mea de serviciu. Ironia era că el încerca să submineze sobrietatea costumelor lui purtând cravate și ciorapi nostimi- reproduceri după Warhol, trandafirași roz, personaje din desene animate - iar eu tânjeam să mă îmbrac sobru, la costum. În timp ce eram online, mi-a venit o idee: o să-i citesc horoscopul ca să îmi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcând paralele și referindu-se la precedente, la sistemul bancar italian, la preferința unora pentru lichidități față de bunurile imobiliare, la erori de structurare, la hiperinflație, la sindromul încrederii în afaceri, la mari avânturi și la panică, la corporații americane, la sobrietatea arhitecturii financiare, la crahul din ’29, la sinuciderile din Salle și Wall Street... Și m-am trezit întrebându-mă dacă Alec a văzut floarea uscată din borcanul de lângă patul Selinei sau a auzit-o pișându-se și fredonând în baia tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O, știam cum gândește ea - știam bine ce caută Martina Twain. Prietenie. Prietenie: nu sex sau ipocrizie sau complicații, nu bani, doar contactul uman fără adversități. Păi, așa ceva nu mi-e de nici un folos, mi-am spus eu prima dată. Sobrietatea și reținerea de la alcool mă scoseseră din minți - mă simțeam năuc, mă simțeam de-a dreptul beat după ce luasem masa cu psihopata asta, care nu vedea în mine decât propria mea persoană. Doamne, cu cel fel de perversă am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu văd ce-ar fi rău În asta, bănuiesc, zise el pînă la urmă. Ce vreți să știți? Totul, zise Fermín. 25 Părintele Fernando Își recapitula amintirile cu un ton de omelie. Își construia frazele cu acuratețe și cu o sobrietate magistrală, Înzestrîndu-le cu o cadență care promitea o morală ce nu mai apuca să se materializeze. Din anii de profesorat se alesese cu tonul acela ferm și didactic al cuiva obișnuit să fie auzit, dar se Întreabă dacă e ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zi de naștere cu semnificație anume. Împlinește douăzeci și unu de ani, devine major. Domnul Spavin face o ultimă încercare de a-l convinge să aleagă cariera juridică, dar în final este forțat să se recunoască înfrânt. În timpul unei întâlniri pline de sobrietate la sediul său, îi ține o predică moralizatoare despre prudență, precauție și ceea ce i-ar putea aduce niște acțiuni într-o oarecare companie forestieră canadiană. Apoi îi eliberează moștenirea, in valoare de câteva sute de lire. Când își dau mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
erau evreii din Spania (sefarzi), iar mai târziu din Germania (așkenazi), răspândindu-se apoi până în Ameria și Australia. Recunoscuți în genere prin: ”...geniul lor comercial datorat unei educații ancestrale, prin adaptarea rapidă la orice situație, economie severă, pridență și ordine, sobrietate..” peste tot, prezenta evreilor a reprezentat un factor de dezvoltare făcând să înflorească în special orașele, devenite importante centre de producție meșteșugărească, comerciale și culturale, sau contribuind la întemeierea altora noi. Cât privește evoluția diasporei evreiești în teritoriile românești, caracterizată
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93398]
-
exprima că haina purtată de moldoveni era mai simplă în comparație cu cămașa populară aparținând altor țări ale lumii. Meșterii vor izbuti în mare măsură să suplinească fastul de la Sfinții Trei Ierarhi cu strictul necesar în ceea ce privește elementele decorative. ,,Cetățuia dovedește o mare sobrietate și un gust arhitectonic mai sigur, o concepție mai așezată și mai chibzuită a decorației în spiritul echilibrului tradițional și constant de până atunci al arhitecturii moldovenești”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri, Ediția a II-a, Casa
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]