3,402 matches
-
am avut pentru el nici o fărâmă din chemarea care am avut-o pentru tatăl tău, Dora. Puteam să mă dărui lui numai închizând ochii și gândindu-mă la celălalt, la Simion. Duioșia nu a lipsit dintre noi, căci bărbatul aparent sobru și foarte pragmatic era de fapt sensibil și dornic de tandrețe. Iar umărul lui mi-a fost un neprețuit sprijin atunci când am trecut prin ce am trecut. Despărțită de cel care îi era ca un frate și fără alte prezențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mor de dor după o vizită de lucru de-a lui Dej, dar numai dacă se lăsa din nou cu spital. Și, pentru că după fiecare mărturisire țâncii de pe maidan chicoteau de nu mai puteau, m-am trezit cu doi domni sobri, la școală, care mi-au cerut să le povestesc și lor ce și cum cu fătucele în alb și dorul după vizitele de lucru. Pentru c-am amuțit, domnii cei sobri mi-au zis că-s un depravat mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu mai puteau, m-am trezit cu doi domni sobri, la școală, care mi-au cerut să le povestesc și lor ce și cum cu fătucele în alb și dorul după vizitele de lucru. Pentru c-am amuțit, domnii cei sobri mi-au zis că-s un depravat mic și nu am respect față de partid, așa că tata o să-mi croiască multe curele la cur, ca să-mi vină mintea la cap. Psihologic, mi-am și pregătit fundul pentru întâlnirea cu educatoarea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și nu am respect față de partid, așa că tata o să-mi croiască multe curele la cur, ca să-mi vină mintea la cap. Psihologic, mi-am și pregătit fundul pentru întâlnirea cu educatoarea cea mai de preț a românilor, în viziunea domnilor sobri: cureaua. Dar tata n-a folosit acest mijloc eficient de educație. M-a lovit însă în moalele capului, ca din întâmplare, cu niște vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Pierdusem o oportunitate rară. Mai târziu, aveam să fug de la o adunare la care era așteptat Ceaușescu, aruncându-mă în vâltoarea ispititoare a unui meci de fotbal. N-o să vă vină a crede, dar au venit iar doi domni foarte sobri, mi-au adus aminte de episodul cu fătucile în alb, de dorul după vizitele lui Dej și m-au întrebat dacă nu cumva cred că atitudinea aceasta a mea este fără leac. N-am apucat a răspunde, pentru că au ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
e posibil ca depravat să nu însemne ceea ce ai găsit tu în dicționarul acela. În zadar am căutat și în alte dicționare mai apoi. Toate ofereau aceeași explicație. Până și tata, care fusese informat operativ de către acești alți doi domni sobri, a reținut tot această semnificație a comportamentului meu, de vreme ce, tot ca din întâmplare, m-a întrebat dacă e adevărat ce se aude, că îmi pute din ce în ce mai tare a fuștă... Era clar că nici tatei, ca și mie, nu-i prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aveau acum și puști, ca la război, și n-ar fi mișcat din geană nici dacă i-ai fi atins cu ceară topită. Numai confidentul doamnei Valy părea mai puțin pus în priză, de obosit ce era. Și fanfara militară, sobră, cu ochii mereu la dirijor, cânta de parcă ar fi vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir, unde nu s-a auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la clubul ninetistelor, moțăind diplomatic în poala Ninetei, am luat și altfel de lecții de psihanaliză. Erau rostite acolo, uneori, cuvinte mari, chiar înfricoșătoare: viață, trecut, viitor, destin. Roata vieții, roata vieții! zicea Nineta zâmbind, după care devenea atât de sobră, încât credeai că toată supraviețuirea lumii depinde de ceea ce vedea ea în cărți. Doamne, ce deștepte erau ninetistele! Foloseau vreo 78 de cărți, am înțeles, iar eu nu știam să număr atunci nici până la zece. Târziu, am priceput că ghicitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mormânt. Intră o duduie. E clar că-i profesoară. Se miră: "Ce-ați pățit? Nu v-am găsit niciodată atât de cuminți"... Joc ultima carte. Din Ferentari unde Dumnezeu să mă mai arunce?... Mă ridic. Tot cu moaca aceea sobră de ins care n-are dubii, temeri sau probleme cu atingerea țintei: "Astăzi nu lipsește nimeni". Sala de clasă e cam goluță. E puțină stinghereală în inimile tuturor. Profesoara face ochii roată și întreabă zâmbind: "Chiar nimeni?" Sunt și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de ins care n-are dubii, temeri sau probleme cu atingerea țintei: "Astăzi nu lipsește nimeni". Sala de clasă e cam goluță. E puțină stinghereală în inimile tuturor. Profesoara face ochii roată și întreabă zâmbind: "Chiar nimeni?" Sunt și mai sobru. Scot ultimul as. Dacă nu merge, am rupt-o-n fericire: "Astăzi nu lipsește nimeni nemotivat. Boli și învoiți"... Așa mai merge, zice duduia, care începe să-și vadă de-ale ei. Nu trece mult timp și marele bronzat îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fii aruncat în out mare, chiar de ziua ta. Merg în fața blocului, în țarcul No 11, și mă tot întreb de ce n-o fi venit nea Onuț la ziua mea; mama îl invitase. L-or fi invitat din nou prietenii sobri la o voroavă mică? N-apuc să trăiesc prea mult drama exilatului de lux, când aud de la fereastra apartamentului nostru: "Z, vino repede! Avem un chef nebun de "Sara pe deal!"" Eu, bosumflat, nimic. Admir simfonia luminilor care se sting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Scufundarea mare?", "Fitness complet?", "Somn adânc?", "Gata?", "Încă?", "O luăm de la capăt?"... Dac-ar fi casap, mi-ar fi milă de bietele animale." Mama tremură... Te omoară ăștia. Ai copil de crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar nici cu tata. Treaba voastră, pare să zică. Sunteți vaccinați; voi hotărâți. Oricum o să vă pună ăia pielea pe băț... Tata îi dă înainte... "Căpitanul Falcă: băiat subțire, miroase a parfum ales, e miștocar, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
împăciuitor, către ei: "V-am spus: la Salubritate, la Spații Verzi..." Șeful, nimic nou: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Tata nu-și face de râs arborele genealogic: așterne o semnătură cu înflorituri multe, de parcă ar picta un tablou... Suntem pe picior de plecare. Sobrul: "Să nu credeți că am terminat cu voi". Tata din nou confirmă valoarea arborelui său strămoșesc: "Știu..." Pe drum, în troleibuz, pe jos, nicio vorbuliță. Ajungem în fața blocului nostru. Tata, același spirit de observație ca al străbunilor lui înțelepți: Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
calculeze diferențele de fus orar dintre America și Little Cayman, ca nu cumva să deranjeze cu apelul telefonic. Renunță la idee și formă numărul. La celălalt capăt îl aștepta același mesaj: managerul băncii din Little Cayman îi reconfirma nenorocirea. Era sobru, profesionist, ca un poștaș specializat în transportul epistolelor mortuare... Pe oameni, Z, nu depărtările, nu miile de kilometri îi despart, ci zidurile de sentimente. Hăurile spațiale dintre oameni pot fi arse repede; am auzit că ne vom putea și teleporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tot felul de gânduri prin cap, unele dintre ele fiind, poate, dintre cele mai interesante și mai puțin obișnuite: „Oare cum anume ar trebui să mă comport mai bine? S-ar cuveni doar să zâmbesc sfios, sau să mă arăt sobru și îndrăzneț, ca să dau impresia că sunt sigur pe mine?”, „Totuși, cu siguranță c-ar mai fi trebuit s-arunc măcar o privire în oglindă acasă, înainte de a veni în locul acesta straniu. Se știe doar că prima impresie este cea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asprite de muncă fizică prelungită, ne face semn să intrăm. Pătrundem în camera de zi, în mijlocul căreia tronează, cu autoritate blândă, o kotatsu (masă joasă, sub care îți vâri picioarele pentru a le încălzi; unica formă de chauffage permisă de sobra Japonie veche). Femeia vorbește în dialect, așa că nu înțelegem nimic. Dar gesturile sunt, ca pretutindeni, elocvente. Suntem primiți cu două boluri: unul plin cu daikon (ridiche-gigant) murat de culoarea șofranului, altul cu mikan (mandarine nipone extrem de dulci). Alături, într-o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din trei piese, care-și freacă fără jenă umbrela de blugii mei, într-un transparent act falic. Mă dau la o parte, scârbit, în timp ce venerabilul îmi dăruiește cu magnanimitate un zâmbet. Lângă mine, două punk-iste, cu șuvițele vopsite într-o sobră nuanță violet (părul tău auriu, Margarete...), își dau coate. Afară, în Orcus, cerberii, în fuste roșii sau galbene, străjuiesc neobosit bulevardul. Sendai, 2005, toamna. Frunzele de arțar (momiji) au însângerat deja intrările la temple, înlocuind hortensiile baroce din vară. Japonia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de grăsime, de bărbiile netede și duble. Aici, în Japonia, fibrele și tendoanele care străbat, ca o rețea organică, cele câteva kilograme de carne slabă nu pot elibera nici un fel de substanțe ale bunei dispoziții; chimia însăși capitulează în fața îndemnului sobru și semiascetic la studiu și la muncă susținută, care-i bântuie pe niponii de toate vârstele și clasele sociale. Nu-mi rămâne decât să sper că mcdonaldizarea va lovi și aici (și germenii acesteia se văd deja în cei câțiva
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bine. Iată adevărata bucurie a vieții și nu ceea ce se simte din necazurile vieții altora, care, după un proverb, ar fi bucuria cea mai frumoasă. În 2009 cineva s-a întrebat ce anume se întâmplase englezilor, națiune cunoscută ca fiind sobră: pe mai mult de opt sute de autobuze apărea scris: "There's probably no God", probabil nu există nici un Dumnezeu. Este ușor de înțeles această campanie mediatică dacă se cunosc faptele anterioare. Era vorba despre un răspuns la mesajul unei propagande
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
religiile de origine chineză, confucianismul și taoismul, formează un sistem de curente diferite. Prototipul lor nu este nici profetul, nici gurul, ci înțeleptul. Contrar religiei indiene preslăvind misticismul, mitologia debordantă și concepția ei ciclică, cultura chineză este marcată de raționalitatea sobră și de linia istorică a concepției sale. În China, spre deosebire de India, istoriografia s-a dezvoltat mult mai devreme. Nu aș fi putut desigur să mă identific cu marxismul chinez (de origine occidentală) și cu maoismul. Dar aș fi simpatizat cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a fericirii veșnice. Persoanele ce "vor să obțină ce este mai bun din toate", cele ce sunt atente la raportul preț-performanță și vor totdeauna să găsească ceva mai bun, în majoritatea cazurilor nu sunt fericite. Sunt mult mai fericiți indivizii "sobri", cei care nu fac mereu comparații, dar care se mulțumesc cu ceea ce au ales și astfel pun în practică o sobrietate discretă. Acest lucru e valabil în lucrurile mari la fel ca în cele mici: în schimbul avidității nocive este nevoie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
gura aceea cu buza de jos groasă, tipică prinților din Casa de Austria, neacoperită Încă de mustața țanțoșă pe care avea s-o arboreze mai târziu. Monarhul nostru era Îmbrăcat În catifea neagră, cu jabou plisat și apretat, cu bumbi sobri de argint - ascultând primul de decretul de austeritate Împotriva luxului Curții, pe care tocmai Îl promulgase -, ținând neglijent În mâna-i palidă și fină, cu vene albăstrui, o mănușă din piele de căprioară pe care și-o ducea uneori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
discrete broderii negre, această ultimă culoare fiind și aceea a pantofilor și ciorapilor; iar pe piept Îi lucea roșia cruce de Calatrava, care Împreună cu jaboul alb și un fin lănțug de aur erau singurele contraste ale unei Îmbrăcăminți atât de sobre. Deși Gaspar de Guzmán, al treilea conte de Olivares, nu avea să fie ridicat la rangul de duce decât peste doi ani, se afla deja În cel de-al doilea al investirii sale cu Încrederea deplină a suveranului. Ministru favorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să zâmbească amuzat și vesel, când ea îl gratulase așa pe mess. Da, “mama lui de ziarist”, asta era, ce altceva? Îi putea fi deja recunoscător lui Arm, că-l scăpase de primejdia de-a deveni un tip mult prea sobru și serios pentru vârsta lui. Da, e simpatică, și are un nu știu ce, care m-a dat gata..., se trezi iar perorând Bart. Se opri și zâmbi în singurătatea locuinței și a vieții sale. Deodată, însă, se încruntă. Stai așa, cum
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
faci să mă simt rănită și să sufăr... Pe Liviu l-ai întrebat cât de mult îi pasă de căminul vostru?... îi tăie din nou Bart vorba, după care, lăsându-i mâna, se ridică de pe scaun și făcând o figură sobră și oficioasă îi spuse că se simțea obosit și că trebuia să se întindă puțin, drept pentru care o ruga să-l ierte că nu putea să mai stea cu ea la discuție. Arm tresări văzând această reacție a lui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]