720 matches
-
juca în finala de la Roland Garros. SIMONA HALEP. Simona Halep, născută în zodia Balanță, va avea de înfruntat sâmbătă, 7 iunie, o zi grea. Iată ce spune zodiacul: SIMONA HALEP. Balanță, 7 iunie: Deși ești una din zodiile cele mai sociabile și mai comunicative, azi parcă nu-ți mai găsești cuvintele pentru a te face înțeles. Te afli într-un anturaj numeros cu care nu prea ai multe în comun, fiind ori persoane complet necunoscute, ori oameni cu care nu ai
SIMONA HALEP. Ce au rezervat astrele pentru Halep la finala de la Roland Garros by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/74079_a_75404]
-
care se oferă, superlativ și nedeterminat, o alegere totală: "personal calificat în orice domeniu", "locuri de muncă pentru toate meseriile". în profilurile pe care le schițează ofertele de muncă, au apărut însă și cîteva nuanțe noi: se cere distincție - "colaboratori sociabili, distinși" - și mai ales inteligență: "angajăm persoane dinamice și inteligente". Ultima trăsătură e subliniată într-un anunț de natură să ne liniștească și să ne dea speranțe: "Selectăm intelectuali, profituri serioase, suplimentare, pentru persoane inteligente."
Triumful inteligenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17393_a_18718]
-
care plăcea atât de mult lui Saferian. Toți, afară de Gonzalv Ionescu, om casnic și auster, și Gulimănescu, pe care îl controla nevasta, acceptau aceste prelungiri boeme, chiar Pomponescu și Dan Bogdan. Deși îl detesta pe Ioanide, Pomponescu era din fire sociabil și prețuia senzația de tensiune morală și intelectuală, cultivând o ușoară mizantropie. Musafirii lui Saferian erau niște inamici care aveau nevoie unul de altul. În fine, Gaittany, somat de limbile ceasului, se ridică și, salutând cu afectație toată asistența asemenea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe jos, împreună cu viitorul său director de cabinet, care făcea repetițiile eventualei sale misiuni, la șosea. Avea obiceiul să se plimbe din când în când astfel, înainte de a lua masa în oraș, totdeauna cu cineva, Pomponescu având până și melancolia sociabilă și decentă. Pe când mergeau alături la pas, zări la oarecare distanță un bărbat cu trei copii în dimensiuni crescendo, o fetiță ca de patru ani și doi băieți, respectiv de vreo șase ani și nouă ani. Copiii se țineau de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Când trecu în căruță, i se păru că vede de cealaltă parte a apei, rezemat de parapet, pe Doru împreună cu câțiva oameni, flăcăi după toate aparențele, toți cu cizme. Nu mi-am închipuit ca acest băiat să fie așa de sociabil", gândi el. G. Călinescu În altă zi, fiind duminică, Ioanide fu poftit la masă în vale de pietrar. Doru ceru îngăduința de a pleca mai de dimineață, voind, spunea el, să se bucure de răcoarea din zori. În sat, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era reîncălzită și, dacă și așa rămânea neatinsă, era înlocuită cu alimente mai ușoare. Arhitectul ridica automat mâna în timpul lucrului și mânca fără a privi ce mănâncă, laconic și chiar ursuz și mut, până ce ieșea din extazul lui și redevenea sociabil. Indolenta așteptă puțin în sufragerie, mai strigă o dată: "Nu vii la masă?", apoi începu să mănânce singură. Arhitectul, cu totul preocupat, nu dădu nici o atenție faptului și nu remarcă deocamdată schimbările de mecanism din existența sa casnică. Dar pe la orele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
XXIII ............................................................... 119 XXIV ............................................................... 143 XXV ............................................................... 184 XXVI ............................................................... 221 XXVII ............................................................... 254 XXVIII ............................................................... 289 XXIX ............................................................... 305 XXX ............................................................... 328 Referințe istorico-literare ....................................................... 351 XIX Pomponescu înregistră defecțiunea Indolentei cu o adâncă afectare, disimulată sub un zâmbet amar și o mizantropie afabilă. Cum avea melancolia sociabilă, fu văzut mai des prin oraș, plimbîndu-se la pas cu grupul său. Odată îl însoți chiar și Gaittany, până la un colț de stradă, unde, scuzîndu-se, luă mașina care-l aștepta. Pomponescu era mai peripatetic, îi plăcea să umble ceva mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pretindea că se poate scrie un portret complet al câinelui său, căruia îi admitea chiar o concepție despre viață. Provocat de Saferian, de față fiind Gaittany et compania, să se explice, Ioanide se exprimă astfel: - Ștolț al meu, ca animal sociabil, nu trăiește în speța lui canină. Câinii nu-l interesează decât fiziologic și în anotimpul de criză. Cu ei nu se poate înțelege, nu are registru moral, se învîrtește ca un prost în jurul lor. Ștolț nu devine el însuși decât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
geam deloc, renunțând la orice viziune a lumii exterioare, stând de ordinar în așa chip încît să aibă înaintea sa pereții, tavanul, spații, în sfârșit, închise. Este iarăși clar că, deși venea la masă și în linii generale se purta sociabil, încerca neplăcere când era surprins în birou și dădea curs cu dificultate chemărilor. Ar fi preferat să fie lăsat singur. O dovadă a silei sale de oameni fu un amănunt constatat de madam Pomponescu. Printr-o greșeală regretabilă, se servi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stinsă. - Ce mai face Ioanide? Tot așa paradoxal? . - La fel, însă nu mai umblă după femei. De când i-a muritfata, s-a schivnicit (convorbeau Pomponescu și Smărăndache). . - Parcă aud că dă recepții luxoase, e monden. . - Într-adevăr. E un stareț sociabil, care admite lume în parloar. . - Cum e salonul lui? . - Imens, luminat de trei candelabre de cristal și cu unenorm șemineu sculptat în fund. . - Totdeauna a avut el mania asta a decorului, care l-a împiedicat să se realizeze. (Pomponescu, după cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acele așa de puține. Depănând firul amintirilor, trebuie să socotesc că foarte mulți ani din viața mea am stat izolat de lume și îndeosebi de mediul artistic al capitalei. Împrejurările au hotărât așa, pentru că eu, într-o măsură oarecare, sunt sociabil, când găsesc oameni care să-mi fie pe plac, muncitori și serioși, pe aceia îi caut eu. Din 1921-1922 până în 1935, când mă stabilesc în capitală, trăiesc în izolarea de la Huși. Din 1948 până în prezent, a trebuit să duc o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Schinetea sau de la București. Unul dintre finii lui preciza: Totdeauna găseai înțelegere, ajutor și un sfat înțelept, dacă te adresai domnului mareșal”. La prima vedere apărea o discordanță între cei doi stăpâni ai moșiei: mareșalul -sobru, cu trăsături severe, puțin sociabil, nu prea glumea; Olgaveselă, foarte sociabilă cu toată lumea. În realitate era o strânsă concordanță. Rudele, oaspeții familiei Prezan, după cum am precizat mai înainte, au remarcat armonia cuplului. Constantin Prezan își idolatriza soția. A avut o grijă deosebită, atât față de ea
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
finii lui preciza: Totdeauna găseai înțelegere, ajutor și un sfat înțelept, dacă te adresai domnului mareșal”. La prima vedere apărea o discordanță între cei doi stăpâni ai moșiei: mareșalul -sobru, cu trăsături severe, puțin sociabil, nu prea glumea; Olgaveselă, foarte sociabilă cu toată lumea. În realitate era o strânsă concordanță. Rudele, oaspeții familiei Prezan, după cum am precizat mai înainte, au remarcat armonia cuplului. Constantin Prezan își idolatriza soția. A avut o grijă deosebită, atât față de ea, cât și față de fiica adoptivă ,,Olghița
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
unui politician. Adevărul e că este licențiată. Presupun că, dacă ar fi devenit secretară, ar fi fost una foarte abilă. În liceu, cred că doar o singură fată dintr-o clasă gândea atât de sănătos ca ea. Este o persoană sociabilă și nu-i place să meargă nici până la cofetărie neînsoțită. Nici nu poate fi vorba să locuiască singură. Slujba de la JR nu a fost prea interesantă. A învățat multe despre oameni, dar nu i s-a prea potrivit. Fiind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de aceea, chiar dacă voiam să vorbesc, nu am putut. Am închis în mine multe lucruri dureroase. Nu am avut un confident. Din fire, nu sunt genul de persoană care să vorbească despre vrute și nevrute cu oamenii. Nu că nu aș fi sociabilă. Am prieteni. În trecut, ascultam cu răbdare problemele celorlalți, dar nu prea mă destăinuaim. Așa sunt eu. Am impresia că după atac sunt mai vulnerabilă. Cum sunt un pic tristă, plâng cu lacrimi de crocodil, apoi îmi revin imediat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un lucru foarte important, dar, în același timp, un lucru care m-a făcut să paralizez de teamă. Aceste sentimente au fost mai pregnante după ce am publicat volumul. Kawai: Un lucru înspăimântător. Din această cauză încerc să nu fiu prea sociabil în viața cotidiană (râde). Altfel lucrurile se pot complica. Să trăiești cu „răul“ în sân Acest interviu a avut loc la Tokio, în octombrie 1997 Murakami: Când m-am gândit să scriu Underground, interesul social s-a îndreptat către cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
comerciale. În curând, tata se îndrăgosti de o baiaderă, dansatoare în templul Lingam pe nume Bugam Dasi. Rolul ei consta din executarea dansurilor ritualice în fața marii statui a zeului și din a se ocupa de serviciul sanctuarului. Era o fată sociabilă, cu tenul măsliniu, cu sânii în formă de lămâie, cu ochii mari turcmeni și sprâncenele subțiri aproape împreunându-se, între care își punea o aluniță artificială roșie. Mi-o reprezint destul de bine pe baiaderă, mama mea, în sari de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Târgu-Mureș unde stătea el. Mergeam cu ai mei, ei ca să vadă orașul și să se plimbe, iar io în mare parte ca să citesc din biblioteca lui unchi-miu Winnetou. Unchi-miu nu se poate spune că era un individ foarte sociabil. Nu avea copii și nici prieteni. Justificarea lui era că, trăind atâta printre străini, nu-i fusese ușor, iar asta-l transformase într-un individ mai „ciuhurete“, cum zicea cu regret taică-miu. Cu cele cinci volume din Winnetou duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ale sale și ale altora, avea totală Încredere În el. * Nu rămăsesem, de fapt, În legătură cu „mentorul” nici după primirea faimoasei cărți poștale, nici după debutul editorial prefațat de el. Nu făceam parte din cortegiul „oniricilor” care Îl Înconjurau, nici prea sociabil nu eram, nici timp, după cele 12 ore de silnică inginerie zilnică, nu aveam. Când l-am revăzut, mi-a reproșat absența, părea jignit. Mi se mai Întâmplase, nu o dată, ca timiditatea, retractilitatea mea să fie citite anapoda. Am Îngăimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
forță de „vătuire” care, În loc de a le face invizibile, cum s-ar fi putut crede, potența, dimpotrivă, fiecare cuvânt și gest ale extraordinarei prezențe. Extraordinară tocmai prin inefabilul și irezistibilul conjunct dintre cerebralitatea intensă, precisă, sublimată și feminitatea adorabilă, simplă, sociabilă, „servind” Încăperea și dominând-o fără efort. Liviu a fost, dacă nu mă Înșel, cândva, la o cină În apartamentul nostru din Sfântul Ion Nou din București. De mai multe ori ne-a vizitat, Însă, În apartamentul din New York, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ai petrecut o seară purtându-te prietenos cu noul meu prieten. Și sunt motive suficiente pentru ca acest lucru să nu se repete niciodată. Ce nu o să se repete niciodată? întrebă Maria intrând în bucătărie. Această scuză groaznică pentru o seară sociabilă, am mințit eu curgător. Nu o să se mai întâmple, promit. De acum încolo ne întoarcem la formulă de două, doar tu și eu. Gata cu jocurile. Maria își dădu ochii peste cap. —Slavă Domnului! Mă îmbrățișă cu căldură. — Vorbim săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să fi un bun: meseriaș sau inginer, profesor, doctor, actor, etc.; - În relațiile cu ceilalți, să nu faci rău nimănui și să-i ajuți pe toți, care au nevoie de ajutorul tău. Să-i accepți pe ceilalți și să fi sociabil și prietenos. - Să ai un statut social respectabil. - Dacă ai șansa vieții de a învăța la școală (dacă are cine să te întrețină în timpul studiilor), să înveți cu sârguință și cu perseverență, să citești și cărțile scrise de înaintași și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
normală cu cei din jur făcea să treacă brusc de la ieșiri violente la o apatie totală, când nimeni și nimic nu-l mai putea stimula. Nici măcar copilul sau soția care asistase neputincioasă la transformarea bărbatului iubit, un băiat vesel și sociabil, într-un individ complet străin. Iar această instabilitatea emoțională l-a măcinat până în ziua când și-a tăiat venele cu un bisturiu uitat de infirmieră pe noptiera patului său. Cum revenise Marius la ea? Marcat, evident. Cât de mult? Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
polemizează cu revista "Viața" a lui Vlahuță, apărând ideile socialismului. 1894-1895 Cezar Vraja publică numeroase articole cu conținut poli-tic-social în "Lumea nouă" din București, organ al Partidului so-cial-democrat. Câteva articole apărute în suplimentul literar al "Lumii noi" sunt semnate: Un sociabil. 1895 G. Ibrăileanu publică articolele regretatului prieten Raicu Iones-cu-Rion: Scrieri literare, cu o prefață de Sofia Nădejde și câteva cuvinte de Cezar Vraja. 1896 În editura "Samitca" din Craiova apare Bel-Ami, roman de Guy de Maupassant, tradus de Cezar Vraja
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
l'intérét personnel est, trop souvent, l'art de donner du désagrement a ses semblables" (Henri-Frédéric Amiel, Fragments d'un journal intime, Paris, Librairie Stock, 1931, 1, p. 228). Se explică astfel, la autorul nostru, penitența, sobrietatea, rezerva. El, un sociabil delicat, ar fi handicapat de lume, dacă s-ar expune. Această contrarietate, acest amour manqué a stârnit amărăciunea viziunii sale despre lume. Morbiditatea sa, lupta cu vicisitudinile unui organism precar au îngreunat plierea la real. În fond, ajungem pe două
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]