707 matches
-
unele mici diferențieri (vezi Wexley, Yukl, 1984; Luthans, 1985; Steers, 1988; Steers, Black, 1994 ș.a.). Se pare că una dintre cauzele generale și majore ale conflictelor de la nivelul intraorganizațional o reprezintă însăși diviziunea muncii. Dat fiind faptul că indivizii sunt socializați în grupurile lor de apartenență, având norme, valori proprii, cu timpul, perceperea altora tinde să se altereze. „Alții” vor fi percepuți ca mai puțin valoroși, mai puțin competenți, printre altele, și datorită tendinței de supraevaluare prezentă la oricare om. Pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un spirit al relațiilor. Dacă pentru un bărbat a merge la restaurant sau la un fast-food rămâne o activitate prin care își satisface nevoia de foame, pentru o femeie, același lucru înseamnă și o ocazie de a relaționa, de a socializa. Cu alte cuvinte, conștiința de sine a unei femei se definește prin sentimentele și calitatea relațiilor ei. 2.2. Bărbatul vrea soluții, femeia vrea înțelegere De multe ori, greșelile de comunicare sunt realizate inconștient, pentru că încercăm să ne facem apreciați
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
între părinți și copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social, ele au la bază statuarea comunicării în care se realizează un model, un patern de conduită. În cadrul acestor relații părinții încearcă și de multe ori mulți dintre ei reușesc să socializeze copiii, contribuie la modificarea și perfecționarea stilului de interrelaționare din copilărie; ambele părți ale ecuației au nevoie de deprinderi, abilități sociale pentru facilitatea intercomunicării. Există desigur studii privind forma și mărimea familiilor, există studii privind familiile dezorganizate, influența divorțului asupra
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
ar fi imposibilă din cauza imprevizibilității comportamentelor. Prin urmare, se Înțelege de la sine că Învățarea acestor roluri nu poate fi lăsată la bunul plac al indivizilor: colectivul Îi Încadrează, Îi formează, Îi controlează, Îi recompensează și Îi pedepsește, pe scurt, Îi socializează și Îi integrează. Desigur, acest lucru presupune ca toți membrii să se supună constrângerii normelor: ele se aplică și celor cărora li se impune socializarea, și celor care o impun. Fără dominație, nu există solidaritate. Nenumăratele categorii sociale care alcătuiesc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dintre solidaritate și anomie. Societatea post-statul-providență este o societate a responsabilității personale: se cere mult de la individ, care trebuie să fie autonom și performant. Pentru aceasta, ponderea instituțiilor trebuie să se diminueze, până la punctul În care societatea nu-și mai socializează sau Își integrează cu dificultate membrii. Excluderea trimite la paradoxul individualizării. În societatea salarială, parcursul individual era cumva Înscris În apartenența la o anumită clasă socială; astăzi, și tânărul șomer Înscris la cursuri de recalificare, și ocupantul unei funcții Înalte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de scopurile pe care ni le alegem, ci de capacitatea noastră de a ni le alege. Dimpotrivă, comunitarienii descriu un eu „Încastrat” (Sandel, 1982), ceea ce corespunde unei viziuni asupra omului care, luându-și identitatea de la comunitatea În care a fost socializat, este cel mai adesea incapabil să se rupă de valorile și trecutul care se presupune că Îl constituie. Michael Dansel descrie cu ironie un eu complet liber (individul liberal prin excelență) care, neavând În comun cu ceilalți decât drepturile egale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
formarea unui consens”. Putem deduce de aici că norma recunoașterii partenerilor la discuție o implică pe aceea a recunoașterii tuturor oamenilor ca persoane. Sunt stabilite astfel condițiile unei baze finale a eticii. Apel descrie individul ca pe un homo sapiens socializat cu succes prin competența sa de comunicare. În opinia lui, ar fi imposibilă evitarea „jocului de limbaj transcendental În interiorul căruia bănuim, În afară de existența câtorva reguli de logică și a unei lumi reale, prezența a ceva ce seamănă cu niște reguli
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ani o dată, dădea un respiro, atât pentru organizatori, cât și pentru melomani? Muzica trebuie lăsată și ea să respire, să se așeze, ca să penetreze dincolo de statistici cu „evenimente“ și „manifestări“. La urma urmelor, de ce mergem la concerte, doar așa, ca să socializăm sau să apreciem cum se cheltuiesc banii obținuți cu atâta greutate? Nu am vrea să se creadă că simplele noastre impresii de concert sunt o „campanie de denigrare“ sau un „afront“ adus muncii tenace și nu lipsite de multiple bătăi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
reprezintă gradul de dezvoltare socială. Inglehart (1990), Inglehart, Halman, Welzel (2003) și Inglehart & Norris (2004) arată că în societățile puternic industrializate gradul de religiozitate este mai scăzut decât în cele sărace, slab dezvoltate. Explicația principală rezidă în faptul că persoanele socializate într-un mediul social nesigur și care trăiesc permanent într-un astfel de mediu, fiind supuși unor riscuri multiple precum sărăcie, boala, șomajul etc. au nevoie de norme rigide, predictibile care să le organizeze viața, să le dea siguranță și
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
perioada lor formativă, adică în timpul copilăriei și adolescenței lor (efectul de cohortă). Conform studiilor realizate, cohortele care au intrat în viața adultă într-o perioadă de declin religios vor fi înclinate să practice mai puțin decât cele care au fost socializate într-o perioadă caracterizată de practică religioasă crescută (Tilley, 2003; Hout, Greeley, 1987). Pe de altă parte, oamenii sunt influențați și își modifică atitudinile și comportamentele în funcție de evenimentele sociale majore pe care le trăiesc de-a lungul vieții (efectul de
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
a petrecut și cu afilierea religioasă. În contextul unei societăți care nu încuraja religia, probabil că declararea afilierii a scăzut destul de mult. Pe de altă parte, secularizarea nu a afectat în mod similar toate segmentele de populație. Cohortele mai vârstnice, socializate înaintea instaurării comunismului, au probabil un nivel de practică și de afiliere superior cohortelor tinere, socializate într-un mediu invadat de ateism. De asemenea, grupurile cu nivel educațional mai scăzut, cu venituri mai reduse sau femeile au păstrat un nivel
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
declararea afilierii a scăzut destul de mult. Pe de altă parte, secularizarea nu a afectat în mod similar toate segmentele de populație. Cohortele mai vârstnice, socializate înaintea instaurării comunismului, au probabil un nivel de practică și de afiliere superior cohortelor tinere, socializate într-un mediu invadat de ateism. De asemenea, grupurile cu nivel educațional mai scăzut, cu venituri mai reduse sau femeile au păstrat un nivel al practicii religioase mai crescut, fiind mai înclinate spre implicare religioasă. Prăbușirea regimului comunist și ridicarea
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
înclinate spre implicare religioasă. Prăbușirea regimului comunist și ridicarea interdicțiilor impuse fenomenului religios au condus probabil la creșterea practicii publice și a afilierii. Fenomenul a afectat în egală măsură toate segmentele societății, indiferent de perioada în care individul a fost socializat. Rezumând cele prezentate anterior se pot elabora câteva ipoteze cu privire la nivelul, dinamica și factorii care influențează comportamentul de tip religios: (1) Este de așteptat ca nivelul de practică religioasă publică în România să fie similar cu al celorlalte țări ex-comuniste
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
afilierii în funcție de cohortă relevă însă rezultate interesante. La începutul anilor 90 gradul de afiliere al cohortelor născute înainte de al doilea Război Mondial și al celor postbelice diferea foarte mult, așa cu indică datele din Figura 2.4. În timp ce pentru vârstnicii socializați înainte de instaurarea comunismului afilierea religioasă constituia norma, în cohortele mai tinere, în special în cele socializate în ultimii ani ai socialismului, non-afilierea începea să prindă tot mai mult. Datele din 1993 arată că aproape 20% dintre cei născuți după 1974
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
născute înainte de al doilea Război Mondial și al celor postbelice diferea foarte mult, așa cu indică datele din Figura 2.4. În timp ce pentru vârstnicii socializați înainte de instaurarea comunismului afilierea religioasă constituia norma, în cohortele mai tinere, în special în cele socializate în ultimii ani ai socialismului, non-afilierea începea să prindă tot mai mult. Datele din 1993 arată că aproape 20% dintre cei născuți după 1974 declară că nu aparțin nici unei religii. Diferențele majore sunt date de mediul diferit în care au
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
ultimii ani ai socialismului, non-afilierea începea să prindă tot mai mult. Datele din 1993 arată că aproape 20% dintre cei născuți după 1974 declară că nu aparțin nici unei religii. Diferențele majore sunt date de mediul diferit în care au fost socializați tinerii și vârstnicii. Generațiile tinere purtau amprenta educației ateiste promovate în școală și mass-media, în timp ce persoanele născute înainte de 1945 păstrau valorile dobândite în uram socializării într-o societate cu un grad de religiozitate crescut. Comparația între nivelul de afiliere al
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
religios în special la generațiile tinere. După ridicarea restricțiilor impuse de regimul comuniste profilul afilierii a devenit similar pentru toate grupele de vârstă, nivelul non-afilierii situându-se undeva în jur de 2% indiferent de perioada în care individul a fost socializat. Datele susțin atât ipoteza efectului de cohortă, socializarea diferită influențând nivelul de afiliere la începutul anilor 90, cât și ipoteza efectului de perioadă, gradul de afiliere modificându-se după căderea regimului comunist. Figura 2.3 Variația ponderii celor care declară
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
în rândul celor din prima categorie practica era mult mai frecventă în ambele momente de timp, un procent între 40% și 50% din totalul generației mergând la biserică cel puțin o dată pe lună în 1993. În contrast, cei din generațiile socializate în timpul comunismului frecventau mult mai rar biserica în 1993, doar 20% făcând acest lucru lunar. Liberalizarea religioasă din deceniul anterior și-a pus puternic amprenta asupra practicii religioase a tuturor categoriilor de vârstă. În rândul cohortelor tinere practica religioasă publică
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
altă parte, diferențele destul de reduse care există între cohorte indică faptul că represiunea comunistă a afectat într-adevăr doar manifestarea în spațiul public a religiei, spațiul privat rămânând profund marcat de religie. Și mai semnificativ este faptul că generațiile tinere socializate într-un mediu orientat spre ateism cel puțin la nivel declarativ, au un nivel de practică privată religioasă crescută, arătând că ateismul nu a dat prea multe roade atunci când este vorba de ceea ce se ascunde în spațiul privat. V. FACTORI
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
persoane care obișnuiesc să se roage. Creșterile au afectat în special comportamentul religios al cohortelor tinere care au crescut sub influența politicii ateiste promovate de regimul comunist și care prezentau un nivel de comportament religios mai scăzut decât al cohortelor socializate într-un mediul favorabil religiei și comportamentului religios. Datele analizate susțin atât ipoteza efectului de cohortă, demonstrând existența unor diferențe induse de socializarea într-un mediu diferit, cât și pe cea a efectului de perioadă, liberalizarea religioasă ce a avut
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
joacă un rol important în orientările de valoare ale individului și deci și în ceea ce privește gradul de religiozitate. Persoanele socializate în perioade caracterizate de insecuritate economică și socială vor fi mai înclinate către păstrarea ordinii și către subordonarea față de autoritate. Cei socializați în perioade de bunăstare economică și socială, cum este cazul cohortelor născute după cel de-al doilea Război Mondial în Europa de Vest și America de Nord sunt mai înclinați spre independență și autoafirmare, valori Postmaterialiste care nu fac totdeauna casă bună cu religiozitatea
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
în vârstă. Rezultatul susține teoria efectului vârstei asupra credinței religioase, adică a faptului că pe măsură ce înaintează în vârstă oamenii se întorc tot mai mult spre religie. Comparativ, în 2000 se constată o creștere importantă a religiozității mai ales la cohortele socializate în perioada comunistă. Pentru cohorta cea mai tânără, născută după 1974, variația între media religiozității în 1993 și 1999 este de aproximativ 20 de puncte, în timp ce pentru celelalte cohorte variația este cam de 10 puncte. Trebuie menționat faptul că pentru
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
la concluzia că implicarea societății civile în viața socială nu e de dorit. Similar, outputul pozitiv repetat din partea unei instituții precum parlamentul va spori încrederea în această instituție și va întări în timp suportul pentru democrație, chiar dacă persoana a fost socializată într-un regim totalitar. Iată cum cele două elemente, orientările valorice și activitatea instituțională se întăresc sau se subminează reciproc. În ceea ce privește încrederea în biserică, studiile au relevat influența exercitată de anumite orientări valorice asupra încrederii în biserică. În primul rând
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
bisericii și arată că persoanele cu orientare ideologică de dreapta, spre conservatorism, tind să fie mai suportive față de biserică, favorizând instituțiile care apără ordinea tradițională. Inglehart (1997) leagă încrederea sporită în instituția religioasă de orientarea valorică materialistă, arătând că persoanele socializate în condiții de insecuritate existențială sau care trăiesc în condiții ce implica riscuri sociale crescute, așa cum este cazul celor orientați valoric către materialism, vor fi mai înclinați să susțină figuri sau instituții autoritare care să îi protejeze. Pe de altă
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
și de integrată ca și celelalte trei nuclee?) Astfel, acțiunea de a vedea o înșiruire de evenimente reproduse ca fiind o secvență, ca și etichetarea ei ca „a bea” (mai degrabă decît, să spunem, „a-ți potoli setea” sau „a socializa”), este, pentru Barthes, tipul de interpretare și de proiectare pe care o fac cititorii în procesul narativ. Este ceea ce el va include mai tîrziu în codul său proaieretic (Barthes, 1970). A atribui un nume reprezintă o activitate-cheie de prelucrare mentală
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]