1,495 matches
-
natura limbii este psihică, cauzele schimbărilor lingvistice fiind de natură psihică și, în anumite limite, fiziologică; dezvoltarea limbii este condiționată de legi psihice. Limba există nu numai în sufletul indivizilor dar și în colectivitate ș i de aceea lingvistica trebuie socotita știință psihologicosocială 61. Apărut postum, în 1916, „Cours de linguistique generale” a făcut cunoscut numele lui de Saussure în lumea întreagă și a exercitat o profundă influență asupra lingvisticii secolului al XX lea deoarece, direct sau indirect, toate marile direcții
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
impune întot-deauna, se face cunoscut și astfel putem stabili și criterii dacă dorim, deși Paul Feyerabend susține că nu există nici un fel de criterii raționale de alegere între teorii. Th. Kuhn și Imre Lakatos sunt mai preocupați de evaluarea activităților socotite științifice și mai puțin a teoriilor. De asemenea, alți filosofi contemporani sunt mai preocupați de alegerea dintre teorii și nu atît de verificarea gradului lor de scientificitate. Orice om de știință poate să creadă că teoria X este mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
aL ajuta pe acest drum. Transformările civilizației europene din secolele al XX-lea și al XXI-lea au modificat profund condițiile bolnavilor, ceea ce a influențat comportamentul spiritual al acestora. Progresele medicinii, devenite capabile să trateze un mare număr de boli socotite letale, au permis în multe situații speranțe de vindecare, organizarea Științifică a curelor, iar în cazurile incurabile prelungirea timpului de evoluție a bolii sau alinarea suferinței. În privința problemelor puse de suferință, „pozițiile unilaterale Și raționamentele logice riguroase ajuns în impas
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
aL ajuta pe acest drum. Transformările civilizației europene din secolele al XX-lea și al XXI-lea au modificat profund condițiile bolnavilor, ceea ce a influențat comportamentul spiritual al acestora. Progresele medicinii, devenite capabile să trateze un mare număr de boli socotite letale, au permis în multe situații speranțe de vindecare, organizarea Științifică a curelor, iar în cazurile incurabile prelungirea timpului de evoluție a bolii sau alinarea suferinței. În privința problemelor puse de suferință, „pozițiile unilaterale Și raționamentele logice riguroase ajuns în impas
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
-i poate ajuta pe acești părinți disperați și pe copiii lor, care au avut mult mai puțin noroc decât alți copii? Spre deosebire de psihologia generală, care încearcă să descifreze enigmele psihicului în complexitatea formelor sale de manifestare, focalizându-se pe subiecții socotiți normali, psihologia specială se ocupă de minoritatea subiecților cu nevoi speciale. Dacă până la revoluția franceză, individul care se deosebea fizic sau psihic de marea masă a contemporanilor săi era considerat un rebut, o rușine a societății și era fie eliminat
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
reprezintă pronunțarea greșită a unui sunet în accepțiunea regulilor unui anumit timp și loc. Pelticia manifestată sub forma unui sigmatism interdental este considerată pronunțare dislalică pentru vorbitorii de limbă română, dar acceptată drept corectă în mediul englezesc. Și grasierea era socotită semn de noblețe în spațiul nord dunărean, dar nu mai este considerată la fel astăzi. "Datele din literatura de specialitate cu privire la frecvența dislaliilor diferă de la autor la autor, nu numai de specificul limbii, dar și în funcție de exigența celui care diagnostichează
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
1984, p. 227. 40 Alexandru Zub, De la istorie critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p.195. 41 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 155. 17 trebuie socotită ca o reacție la lipsa de metodă și de rigoare documentară a istoriografiei de factură romantică. Noua școală punea accent pe următoarele elemente: tipărirea de izvoare și analiza critică a acestora, obiectivitate în relatarea faptelor istorice, rigoare în reconstituirea lor
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
imposibilă, în care sublinia cu argumente sub raport etnic, socialeconomic și istoric, imposibilitatea menținerii graniței româno ungare. Lapedatu a considerat cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste ca fiind o situație vremelnică, precizând în articolul său: ,,granița româno-ungară de la Viena trebuie socotită ca o graniță de oportunitate politică și războinică, așadar temporară. Fire optimistă, omul politic bazându-se pe forța dreptății, considera că România întregită se va reface 55. Cedarea fără luptă a teritoriului național a fost considerată o soluție dezonorantă pentru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
1984, p. 227. 40 Alexandru Zub, De la istorie critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p.195. 41 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 155. 17 trebuie socotită ca o reacție la lipsa de metodă și de rigoare documentară a istoriografiei de factură romantică. Noua școală punea accent pe următoarele elemente: tipărirea de izvoare și analiza critică a acestora, obiectivitate în relatarea faptelor istorice, rigoare în reconstituirea lor
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
graniță imposibilă, în care sublinia cu argumente sub raport etnic, socialeconomic și istoric, imposibilitatea menținerii graniței româno-ungare. Lapedatu a considerat cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste ca fiind o situație vremelnică, precizând în articolul său: ,,granița româno-ungară de la Viena trebuie socotită ca o graniță de oportunitate politică și războinică, așadar temporară. Fire optimistă, omul politic bazându-se pe forța dreptății, considera că România întregită se va reface 55. Cedarea fără luptă a teritoriului național a fost considerată o soluție dezonorantă pentru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
să salveze pe fata de Împărat. În cadrul regimului diurn simbolic se găsesc două scheme dinamice una „diairetică” din grecescul diairesis care Înseamnă diviziune și una ascensională, eliberatoare, expiatorie. Diviziunea mai poate fi Înțeleasă și ca o separație de starea anterioară, socotită impură sau malefică. Schemă ascensională nu va funcționa În cadrul poemei, fiindcă la nivelul operațional eroina nu va dori să se verticalizeze, nu va dori salvarea din teluric, din Întunecos, nu va dori părăsirea atanorului, nu-și va găsi adevărata salvare
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
interesante, care reflectă resursele conceptuale de care au beneficiat.“65 Dincolo de aceste deosebiri - apreciază Sellars - ambii au dezvoltat o filozofie transcendentală care se detașează, în egală măsură, de raționalismul dogmatic și de empirismul naiv.66 Cititorul unei cărți de filozofie socotite importante se așteaptă ca autorul să critice teorii consacrate și să propună o nouă teorie. În cazul Tractatus-ului, o asemenea așteptare va fi înșelătoare. Există, ce-i drept, o față mai vizibilă a cărții, care poate sugera că ea ar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nou. În cântărirea argumentelor aduse în favoarea tezei continuității sau discontinuității dezvoltării gândirii filozofice a lui Wittgenstein va trebui să ținem seama, desigur, de ceea ce a spus el în această privință. Dincolo de referirile sale eliptice și uneori aluzive, hotărâtoare vor trebui socotite concluziile la care ne va conduce compararea unor teme și motive cardinale ale scrierii de tinerețe și ale însemnărilor mai târzii. Este ceea ce se va încerca în cele ce urmează. Vor trebui însă menționate, mai întâi, câteva din considerațiile cele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
noțiune. Iar filozofii, cercetătorii și alți oameni cu preocupări „teoretice“ vor încerca să o precizeze, formulând definiții sau alte stipulări. În lecțiile și însemnările lui, Wittgenstein atrăgea în mod insistent atenția asupra acestei tendințe. Astfel, referindu-se la o problemă socotită importantă, atât de juriști cât și de moraliști, cea a esenței pedepsei, Wittgenstein amintește câteva puncte de vedere: pedeapsa este un act de răzbunare, rolul pedepsei este intimidarea pentru sporirea siguranței comunității, izolarea infractorilor sau corectarea comportării lor. Toate aceste
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
indivizilor. Cu timpul a devenit mai sceptic. Individului nu ar trebui să i se ceară mai mult decât să-și facă datoria pe care i-o dictează propria lui conștiință și să-i ajute pe cei apropiați. Chiar și faptele socotite bune, aprecia el, sunt până la urmă menite, nu atât să schimbe starea de lucruri, cât să ne ajute să câștigăm pacea și liniștea sufletească. Prietenului său Drury îi va spune: „Sunt convins că îți vei găsi în cele din urmă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
excepție Simion Mehedinți a subliniat nevoia de reformare a omului prin valorizarea sensului moral al existenței, având ca sprijin autoritatea științifică: „Dând primat valorilor etice - pe care le-a III. Etică și educație Etic, estetic și religios În actul educațional socotit a fi «cea mai Înaltă culme a traiului pământesc» - Simion Mehedinți - a afirmat mereu - și a fost un consecvent exemplu pentru - considerarea «omului de omenie» ca scop al educației. ”, ne spune Carmen Cozma , Într-o analiză aprofundată asupra dimensiunii morale
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
își selectează exemplele, de la arta olăritului la cea a obiectelor de uz casnic (donițele) sau a portului popular, evidențiindu-se cu precădere, fotele. El menționează o valorificare similară de către Art Nouveau în ultimul deceniu, a artei populare sau a artelor socotite minore, precum tapiseria, broderia, dantelăria, aplicația de stofă, sticlăria, gofrajul de piele în Franța, Belgia și Olanda, fapt care constituie o recomandare pentru artiștii români. Există în anturajul reginei Maria preocupări pentru arta decorativă afine sensibilității acesteia, precum și interesul pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Art Nouveau-ului presupune în anumite circumstanțe și abilități "meșteșugărești". Dintre poeți, Arghezi își va trasa poetica așezând talentul sub semnul meșteșugului și nu al inspirației, al construcției meticuloase vizând o similitudine cu manualitatea artizanatului. Secesionismul vienez aduce și reabilitarea artelor socotite meșteșugărești, Klimt însuși va integra picturii sale elemente care țineau de orfevrerie, îmbrăcându-și personajele în metale prețioase. Theodor Enescu îl citează pe Albert Aurier, apropiindu-l de decorativismul Art Nouveau așa cum este acesta ilustrat la sfârșitul secolului XIX. Fără
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mișcării, Diaghilev. Apariția revistei era anticipată de două evenimente, expoziția acuareliștilor englezi și germani, în 1987, expoziție care deschide publicului rus un orizont artistic european impregnat de sensibilitatea simbolistă, și, în 1898, expoziția artiștilor ruși și finlandezi în muzeul Stieglitz, socotită a fi prima expoziție mirisskustnică, expoziție la care participă și simbolistul Vrubel. Ca și în cazul altor reviste secesioniste, Mir Iskusstva scoate în evidență caracterul eclectic al mișcării artistice și atitudinea de frondă față de academism, prin care în epocă erau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
istorici ai științei, probabil că cei mai mulți dintre cei care mai citesc această carte sunt oameni cu preocupări filozofice și teologice. Ceea ce nu trebuie să ne surprindă. S-a observat că există deosebiri notabile în ceea ce privește tratamentul de care au parte lucrări socotite clasice în cultura științifică și în cea umanistă. Ceea ce mi se pare însă important de subliniat, din capul locului, este că autorul a gândit și scris Originea speciilor drept o contribuție la cunoaștere, în sensul strict al termenului. Darwin s-
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
justifice ca rațional faptul împlinit; raționalizarea abstractă, pe de altă parte, care închide existența în Idee și Universul în Sistem, pentru a le suprima în cele din urmă pe amîndouă. De aceea, critica pertinentă a acestei raționalizări vine din partea gîndirii socotite iraționale a lui Kierkegaard. În realitate, tradiția antiraționalistă oferă cel mai adesea critica rațională a delirului raționalizator. Unda Luminilor a fost urmată de unda romantică. Ele se înfruntă, se întrepătrund, se transformă reciproc în cursul veacului al XIX-lea. La
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
etichetează pe Blake drept nebun, trebuie să procedeze întocmai și în cazul tuturor celorlalți vizionari (1924, p. 211), o aserțiune care pare a fi ecoul unei afirmații blakeene din [The Laocoön], potrivit căreia "există State în care toți Vizionarii sunt socotiți Nebuni" (E: 274). La rându-i, Hoxie Neale Fairchild subliniază că Blake "era cu siguranță un nevrotic a cărui minte, în bine sau în râu, devia mult de la normă; dar el nu și-a pierdut niciodată controlul facultăților și comportamentul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
încă puțin, și cercul acelui șarpe simbolic ce reprezintă poporul nostru se va închide. Cînd cercul se va închide, toate statele Europei vor fi strînse în el ca într-un clește..." Pentru realizarea acestei izbînzi extraordinare, toate mijloacele sînt, bineînțeles, socotite legitime. Și, într-adevăr, sînt folosite toate, primele fiind spionajul și delațiunea. Un alt personaj al lui Eugène Sue, iezuit de rang înalt, nu ezită să-și dezvăluie trufia, "extraordinara bucurie" pe care o resimte pentru că aparține acestei "poliții negre
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mult de evoluția gîndirii științifice, dobîndesc, dacă le introducem în istoria culturală a veacului, o semnificație deosebit de importantă. De fapt, putem vedea aici o dublă mărturie. Mai întîi, e vorba de teama de inevitabila confrantare între două sisteme de valori socotite ireconciliabile, ce vor fi curînd reprezentate de două biserici, cea a învățaților și cea a preoților, revendicîndu-și și una, și cealaltă o aceeași infailibilitate. Apoi, e vorba de un refuz al civilizației, acuzată că pune în cauză principiul indivizibilității "modelului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
căuta... Bineînțeles, majoritatea persoanelor de acolo este trecută fără greșeli și putea să fi fost ce spune caietul, dar cele câteva erori pe care le-am depistat eu mă fac să mă îndoiesc de acuratețea documentelor emanate de la această insituție socotită... infailibilă! Dorin Popa: Poți să-mi spui ce persoane care apar în caietul găsit în biroul fostului prim-secretar al județului Iași, Maria Ghițulică, pe 22 dec. 1989, nu puteau fi colaboratori ai Securității, în accepția ta? Liviu Antonesei: Păi
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]