630 matches
-
paginile, exprimându-și părerile asupra politicii, economiei, oferind sfaturi de cultură și educație în toate domeniile, încât celor trecuți spre masterate străine și masteranzilor în științe li se vedea inutilitatea creierelor afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Depinde ce volum are, îți răspundeam eu, ca un atotcunoscător, până când veneau profesorii și ne umpleau nimicnicia existenței cu teoreme și postulate, privindu-ne cu acei ochi indiferenți ca la vederea unei gângănii sau a unei zdrențe oarecare. Atunci deveneam socratici: Știam că nu știm nimic. Îți mai aduci aminte teza la fizică? Atunci am fost maeștrii prostiei, dacă nu cumva ai uitat, pentru că de la început te-am suspectat, Gustav, de o încetineală a minții, inexplicabilă, mai ales că locuiai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcut totuși până acum un asemenea examen. Profesorul Nae Ionescu a răspuns anticipat oricăror bănuieli, publicând stenograma cursurilor sale. Dar continuă să refuze publicarea lor în volum.“ În continuare, discipolul explică rostul restrângerii la această publicare de uz intern: „Tip socratic, Nae Ionescu nu crede într-o filozofie făcută de departe, prin cărți. Cursurile sale sunt litografiate numai pentru folosul acelora care l-au auzit, care au stat de vorbă cu el: sunt scheme mnemonice pentru orientarea într-o lungă conversație
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bine făcut, încurajând competiția, performanța încă de pe băncile școlii, cu o atenție deosebită pentru cei cu posibilități ieșite din comun. Pentru Savel, nici atributul de știință nici cel de artă ale politicii nu sunt operaționale dacă nu sunt edificate moral, socratic, hristic, fapt care trimite la cultivarea conștiinței. A fi Om, înseamnă să fii fratele semenului tău în stare să mulțumești tu celui care ți-a oferit prilejul să-i faci un bine. Savel este convins că nimeni și nimic nu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
lui (toți îl luau la-nceput drept student și-l interpelau pe hol: „Dă, bă, o țigare...“), cu un păr numai inele și o față de actor de roluri secundare la Hollywood, dar cu ochi frumoși, feminini, Sincu era un spirit socratic, un geniu oral. N-a scris aproape nimic, ba a mai avut și neplăcerea ca unul dintre foarte puținele lui texte tipărite să apară semnat („aici o în grozitoare greșeală de tipar...“) Alexandru Lincu... Dar prezența lui era hipnotică și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
militar, iar Înainte de război Îi văzuse În acțiune pe majoritatea marilor avocați ai epocii edwardiene și știa cum să intimideze un martor nesigur. Argumentele filosofice puteau să ia la el amploarea chinuitoare a unui interogatoriu Încrucișat, mai mult judiciar decât socratic, și de atunci am evitat logicul. Se știe că toți copiii sunt orbi când e vorba de părinții lor și mai Înclinați ca niciodată să nu vadă latura copilărească din ei - condiționarea inevitabilă a trecutului. La Început Încercăm cu toții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
trecut degeaba pe pământ. Mai important este să nu faci decât asta, pentru ca, într-un final, să realizezi câtă dreptate ai avut și cât ai câștigat neocolind nici o capcană căreia i-ai căzut în brațe. Numai astfel poți pătrunde naivitatea socratică și promisiunile bătrâneții. Neființa este un concept inventat de omul fără vise, de omul naturii, care consimte la un scepticism aproape barbar și lipsit de nuanță. Nu poți recurge la opusul ființei ca să denumești o stare de fapt sinonimă cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
democratic tramvai", cum a declarat critica. Tano sare cu labele pe ea. Apăi află matali, cucoană dragă, că nouă ni-a fost tare dor de Măria-Ta, îi spune eruditul meu de cîine, ca din cronică. Îl mîngîie pe fruntea socratică, dar rămîne supărată: Mă simt ca un cîine, Tano. Ca un cîine. E supărată că plopul crescut în colțul blocului s-a uscat și a căzut din picioare, cum mor copacii. N-am fost acolo, dar pîrîitul lemnos al căderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca manifestare a liberului arbitru. Socrate vrea să desființeze ierarhizarea socială impusă de religia puterii și să probeze democrația gândirii. Omul e o ființă gânditoare și trebuie să se manifeste mai ales prin această facultate a sa specifică. Relativismul metodei socratice devine cel mai periculos atentat la absolutismul instanței dictatoriale; Socrate strică desigur moravurile pentru că Îi Învață pe tineri să gândească, Îi Învață că ei sunt liberi, Îi Învață că necesitatea Înțeleasă nu poate fi mai presus de liberul lor arbitru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nici oamenii (ca deținători ai puterii) nu au cum să se opună facultății gânditoare a indivizilor. Religia lui Socrate a fost cel mai Înalt gest de orgoliu pe care l-a comis ontogenetic filogeneza. Toate revoluțiile Încearcă să refacă religia socratică, trădând-o. Astfel, În istorie, se mai elimină din când În când câte o sosie a lui Socrate. Dar nu toți au forța să moară pentru o idee, acceptând să piardă liberul arbitru natural. De aici Începe dictatura, care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea, în timp ce bărbaților le stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător spre ceilalți, dar nu-i răspunseră decât priviri nedumerite. Totul, continuă Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
factor intern le zdruncina noile convingeri. Cu toate acestea, pentru ca metoda să fie într-adevăr terapeutică, trebuie să îi aduceți pe pacienți în punctul în care încep să se încurce în rezolvarea sarcinii, iar apoi, folosind cu grijă o abordare socratică, să-i încurajați să-și dezvolte și mai mult abilitățile de restructurare cognitivă. Dacă medicul le oferă o rezolvare simplă și clară în momentul în care încep să aibă dificultăți, ei nu vor reuși să-și dezvolte noi abilități de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de propria educație. Prin dimensiunea sa socială, metoda activă implică învățarea prin cooperare, respectarea principiilor de muncă în grup și dezvoltarea lingvistică și cognitivă. Predominanța metodei active în noul model curricular nu exclude utilizarea celor tradiționale - metoda dogmatică sau metoda socratică - a căror contribuție la activitățile de structurare a cunoștințelor este de necontestat. între acestea, exercițiul are un statut privilegiat, de metodă prin care se ajunge la formarea deprinderilor. Valorii formative a acestei metode cansacrate i se adaugă multiplele valențe combinatorii
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
tehnici pentru descoperire, • căutarea de comparații, clasificări, generalizări, configurații, • aplicarea apoi în alte diferite situații, • îmbogățirea lecturii pe temă sau interdisciplinară în lărgirea înțelegerii, • recursul la prezentări multimedia, • prezentarea liberă de către elevi a rezultatelor sau cu ajutorul media, • recursul la dialogul socratic în clasă sau afară, • redactarea rezultatelor folosind variate limbaje, • organizarea informațiilor și a rezultatelor în structuri tematice, codificate, pentru organizarea acumulărilor și refolosire a lor în alte contexte ulterior (portofolii), • formularea de întrebări, reflecții, ipoteze asupra procesului și rezultatelor învățării
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
suprem, în timp ce convorbirile cu soția (Ea 2) se desfășoară într-un cadru de un raționalism camilpetrescian, nu mai puțin seducător. Aici replicile sunt remarcabile prin tensiunea controversei pe o temă dragostea în care credeam că s-a spus totul. Dialogurile socratice despre iubire (suferință, trădare, ruptură și moarte) merită să fie citite cu toată atenția pentru că (iată, poate, o definiție a talentului literar) autorul știe "să citească gîndurile", să stimuleze structurile intelectuale amorfe din mintea cititorului. Inserția fantasticului în real vîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
morale, ci frământări metafizice legate de destinul uman. Existența durerii dovedește că aceasta are o anumită funcție În planul existenței umane. Această funcție este raportată la Supra-Eul colectiv, la instanța de cenzură supremă care, ca și În cazul „daimon”-ului socratic, mă oprește să Întreprind ceva, o acțiune anume. Durerea este semnalul și prețul cenzurii actelor noastre: Per aspera ad astrae!. Din punct de vedere metafizic, durerea este, În mod paradoxal, condiția transcendenței. Suferința este purificatoare. Prin durere, prin suferință, eu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ceilalți oameni fiind asemena lui, orice formă de comunicare, fie formală, fie subiectiv-emoțională, devine falsă sau chiar imposibilă, anulându-se sau sfârșind prin a genera stări de tensiune, suspiciune, conflicte interpersonale. Problematica omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este interogația la care se poate da un răspuns. Angoasa
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
principiile valorilor morale. Socrate spunea că „daimonionul” său interior este cel „care-l oprea de a acționa În anumite situații”. Greșim de fiecare dată atunci când „ne luăm permisiunea” de face ceva, fără a ține seama de „interdicții”. Glasul „daimonionului” interior socratic este „legea morală din mine” kantiană. Este oare permisiunea libertate, iar interdicția o pierdere a acesteia? Nu. Acționând sau făcând ceea ce-mi este permis eu sunt liber, Întrucât sunt În deplin acord cu conștiința mea morală. Încălcând Însă interdicțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
slabă. Rezultă de aici faptul că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile” al persoanei umane, cel care mă Îndeamnă „a face” sau cel care mă oprește „să nu fac”. Aceasta este lecția morală a daimonionului socratic și a datoriei morale kantiene. Din cele prezentate mai sus rezultă că actul uman (actus humanusă este tot ceea ce face omul din punct de vedere voluntar sau involuntar, conștient sau inconștient, intenționat sau neintenționat. Din punct de vedere moral, orice
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cărții de eseuri, de pildă, conține o infirmare explicită a opiniei scriitoarei că Tacit și Suetoniu ar fi fost ultimii mari istorici latini, o interpretare mai nuanțată a unității eseului critic despre Thomas Mann, ca și o descoperire a fundamentului socratic din Memoriile lui Hadrian. Parcursul lecturilor critice a fost inaugurat, cum ne puteam aștepta, prin comentariile alăturate versiunilor românești ale marilor texte. Nu e mai puțin adevărat că postfața lui Nicolae Balotă la Piatra filozofală, prefața lui Mihai Gramatopol la
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
accentuează emfaza. Tocmai această retorică a insistenței grandioase însă atrage atenția asupra altei posibilități de lectură, căci ea subminează solemnitatea imprimată confesiunii lirice printr-o doză consistentă de ironie, subterană sau străvezie. Ironia și cele trei fețe ale sale (ironia socratică metodologică, ironia romantică gnoseologică, respectiv ironia radicală ontologică) au constituit, cum se știe, unul dintre subiectele predilecte de meditație ale eseistului Mihai Ursachi. Ne interesează, aici, considerațiile acestuia despre temeiul ontologic al ironiei, care ar justifica pe deplin, în opinia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fântână, responsabilul morii din sat, însă operațiunea eșuează prin trădare. Învingător în cele din urmă iese Vasile al Moașii, om dur, simbol al violenței politice care pătrunde în viața tradițională a satului. Satul autentic, satul adunărilor liniștite și al dialogurilor socratice, pe scurt - civilizația moromețiană nu mai poate supraviețui. Simbolul acestei civilizații în asfințit, Ilie Moromete, are, după un moment de revitalizare (dragostea pentru Fica), o agonie lentă, lipsită de măreție. Fără cai, el este purtat în roabă de nepotul Sande
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Doctorul Munteanu ratează în dragoste și profesiune pentru că vrea carieră socială. Este un risipitor. Voind să slujească adevărul, el acceptă compromisul. Eșecul lui este existențial, dar nici o cauză nu îl poate explica până la capăt. Prietenul său, doctorul Sârbu, este personajul socratic al cărții, un doctor Munteanu mai puțin orgolios și mai intransigent moral. Viciul lui este viciul reflecției. Constanța, tânăra pe care o părăsește Munteanu pentru a se recăsători profitabil cu fiica unui demnitar comunist, reprezintă eșecul prin ricoșeu. Este tipul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]