717 matches
-
de mediator, era și el în centrul atenției împreună cu soția, fiind porecliți Frantul și Franțiha. Doamna Ledoulx mai savură încă o fondantă privind, ca din întâmplare, spre locul lui Dante Negro. Dar el nu mai era acolo. Pictorul venea spre sofaua lui Kutuzov. Se opri o vreme în apropierea grupului zgomotos din jurul generalului, examinând cu interes imaginea acelui Apollo plinuț pictat pe cortina de chembrică. Când îl descoperi atât de aproape de locul ei, Toinette avu o înfiorare cu totul aparte. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fel de fel de schițe, pensule, borcănele cu vopsele, crete și creioane din cărbune... Într-unul din colțuri erau un podium mic și mai multe spaliere. În celălalt colț faldul unei draperii ascundea un loc de odihnă pentru oaspeți. O sofa, un taburel, câteva perne și o măsuță. În timp ce Luciano aranja covoarele pe spaliere și pe podium, pregătind cadrul în care urma să fie centrat prințul, Dante Negro îi arătă câteva dintre desenele și picturile lui, vorbindu-i, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi reușit să vă reprezinte cu mult mai bine decât a făcut-o nordicul Gölnworth. Am văzut bruioanele lui. Toate au ceva artificial, ceva convențional. Nimic viu. Nimic autentic. Nimic semni... Pe ușa atelierului apăru atunci ceea ce Babic, retras pe sofaua din colț, catalogă pe loc drept o monstruozitate. Personajul, cu părul alb tuns și ciufulit à la Titus, își făcu intrarea ca pe o scenă. Părea extrem de mândru de bastonul și de hainele lui originale. Strânse pe talie, dar exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
despre nevinovăția ta. Și apoi, nu dumneata ai hotărât asupra termenilor finali ai tratatului, ci marele vizir Laz-Ahmed pașa. El a pus la cale ce și cum cot la cot cu generalul Kutuzov. Nu-i așa, dragul meu?” Așezat pe sofa, cu narghileaua lângă el, Galib râse cuminte, fără zgomot, sugând prelung fumul parfumat. Cunoscându-i preferințele pentru un anumit amestec de ierburi afrodiziace, dragomanul socoti că de acum era de prisos să mai continue discuția. Trebuia să se retragă. „Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu Seven-Up. Patefonul, pe care îl împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți se odihneau în cele două colțuri ale sofalei acoperite cu pluș roșu. O furculiță ieșea din borcanul cu măsline, deschis și așezat pe o tavă de tablă pusă pe patul pliant, strâns și acoperit. Santa luă în mână fotografia de pe cămin, care reprezenta o bătrână cu expresie dușmănoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să cazi lată la pământ, fato. N-am chef să-i prezint bătrânului ăluia drăguț o bețivancă. — Îmi torn doar puțin, dragă. Am nervi astă-seară. Doamna Reilly își turnă în pahar o cantitate bună de whisky și se așeză pe sofa, strivind una din pungile cu cartofi crocanți. — O, Cerule, ce-am mai făcut acum? — Ai făcut praf cartofii, spuse Santa puțin cam supărată. — Vai! Au rămas numa’ niște firmituri, spuse doamna Reilly, trăgând punga de sub ea. Privi celofanul turtit. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am cumpărat și eu un șirag chiar ieri de la un puști. Au mătănii frumoase. O doamnă pe care o cunosc a câștigat motorul de barcă pe care l-au avut maicile la loterie anu’ trecut. Doamna Reilly stătea țeapănă pe sofa, privind lung în paharul din mână, de parcă tocmai descoperise plutind în el un gândac. — Irene, strigă Santa. Ce faci, fetițo? Uite, salută-l pe domnu’ Robichaux. Doamna Reilly privi în sus și îl recunoscu pe bătrânul pe care îl arestase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vag. — N-a fost deloc vina dumitale, doamnă Reilly. Polițiștii ăștia! O adunătură de comuniș’! — Nu așa tare, îl puse în gardă doamna Reilly. În clădirea asta, pereți-s cam subțiri. Își mută cotul și răsturnă paharul gol de pe brațul sofalei. O, Doamne, Santa! Ar fi poate mai bine să-i spui lu’ Angelo să plece. Eu pot să iau un taxi. Spune-i că poate pleca pe ușa din dos. E mai ușor pentru el. Înțelegi? — Înțeleg la ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius, mai spuse Santa. Acuma gata. Să fim toți prieteni. — E-n regulă, se supuse domnul Robichaux. Luă mâna alb-albăstruie a lui Angelo și-o scutură fără vlagă. Ce drăguț! se bucură doamna Reilly. Vino și așează-te aici pe sofa, Claude, și Santa poate da drumu’ la patefon. În timp ce Santa punea o placă, Angelo, trăgându-și nasul cu un aer puțin zăpăcit, se așeză pe scaunul de bucătărie în fața doamnei Reilly și a domnului Robichaux. — Nu-i așa că-i frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
publicitate pe care i-o făcuse ziarul. * Darlene își tăie fotografia din ziar și o puse pe masa din bucătărie. Ce mai premieră! Dar cel puțin avusese parte de un pic de publicitate. Ridică costumul de Harlett O’Hara de pe sofa și îl atârnă în dulap, în timp ce papagalul o privea, cârâind încet, de pe tija lui. Când auzise că omul acela e polițist, Jones profitase probabil de ocazie și-l dusese la caseta de sub bar. Acum rămăseseră amândoi fără slujbă. Lana Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să câștige un gologan. Darlene privea cercelul de aur pe care papagalul îl adusese acasă. Lana avusese dreptate afirmând că nebunul acela mătăhălos era ca sărutul morții. Ce rău se purta cu mama lui! Sărmana doamnă! Darlene se așeză pe sofa ca să reflecteze la posibilitățile de a-și găsi o slujbă. Papagalul cârâi și fâlfâi din aripi până când îi puse în cioc cercelul de aur, jucăria lui preferată. Apoi sună telefonul și când răspunse auzi glasul unui bărbat: „Ascultă, ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai țipătoare culoare a fructului de avocado pe care Logan o văzuse vreodată, iar În bucătărie de-abia Încăpeau toți trei, asta dacă cât nu se mișcau prea mult. Sufrageria era ocupată de un televizor cu ecran lat și o sofa imensă de culoarea lămâii verzi. Nu se zărea nici urmă de băiatul de cinci ani care dispăruse. — Unde e? Întrebă Logan, căutând prin dulapuri, de unde scotea conserve de fasole, supă și ton. Darren se uită și În dreapta și În stânga, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
importanți, urmărindu-i pe singuratici cum trec În pas grăbit și invidiind securitatea fericită a grupurilor formate pe școli. Suntem afurisita de burghezie, asta este! i se plânse el Într-o zi lui Kerry, Întins cât era de lung pe sofa și consumând, cu precizie contemplativă, o Întreagă familie de fatimas. — Păi, de ce nu? Am venit la Princeton tocmai ca să putem avea acest sentiment față de colegiile mai mici - să ne simțim superiori, mai elegant Îmbrăcați, mai Încrezători, să facem figură bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar se temea de el, fiindcă era un erudit. Kerry, care știa să-i vadă, dincolo de flecăreala poetică, adâncimile solide, aproape respectabile, ale ființei, se amuza imens și-l punea să recite poezie cu orele, În timp ce el stătea Întins pe sofaua lui Amory, cu ochii Închiși, ascultând: „Dar adormită e sau trează? Gâtul ei De-aproape sărutat, ai are-o urmă purpurie Acolo unde sângele Îndurerat e-mpiedicat să iasă; Blând, blond, trup Înțepat mai palid cu o pată.“ — Grozav, spunea Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care o considerau „o copilă drăguță, vrednică de ținut sub observație“. Dar Isabelle le Înșira numele cu o veselie falsă, care l-ar fi descumpănit și pe un nobil vienez. Atât de mare este puterea vocilor tinere, de contralto, pe sofale care se lasă sub greutatea omului. El a Întrebat-o dacă-l credea Înfumurat. Ea a răspuns că era o diferență Între Înfumurare și siguranță de sine. Adora siguranța de sine la bărbați. — Froggy Îți este prieten bun? s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
groom de culoare și un tablou cu chei; că fiecare bloc avea opt etaje și nenumărate apartamente de trei sau patru camere. A fost bucuros să intre În atmosfera veselă a apartamentului lui Phoebe și să se prăbușească pe o sofa, În timp ce fetele scotoceau după mâncare. — Phoebe e nemaipomenită, i-a mărturisit Sloane sotto voce. — Eu nu stau decât o jumătate de oră, a anunțat ferm Amory. Se Întreba dacă avusese un ton Înțepat. — Pe dracu’! Stai, a protestat Sloane. Acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Gillespie n-a reușit să Înțeleagă de ce Amory a zâmbit Încântat tot timpul prânzul. Și-a Închipuit, probabil, că e unul dintre optimiștii ăia găunoși. DUPĂ CINCI SĂPTĂMÂNI Ne-am Întors În biblioteca din casa Connage. ROSALIND, singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători; Îi poți da ușor un an În plus. Intră mama ei, Înfășurată Într-un mantou de operă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ROSALIND (luându-i blând mâna): Știi că te iubesc, nu? AMORY: Da. ROSALIND: Știi că te voi iubi Întotdeauna... AMORY: Nu vorbi așa; mă sperii. Sună de parcă nu vom fi niciodată Împreună. (Ea varsă câteva lacrimi și, ridicându-se de pe sofa, se mută pe fotoliu) Toată după-amiaza am avut sentimentul că lucrurile merg spre rău. Aproape că mi-am pierdut mințile la birou - n-am izbutit să transcriu nici un rând... Trebuie să-mi spui tot ce ai pe suflet. ROSALIND: Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urma calea cea mai grea - calea cea mai dură. Căsătoria cu tine ar fi un eșec, iar eu nu eșuez niciodată. Dacă nu termini cu plimbarea asta Încolo și-ncoace, am să țip! (Amory se lasă să cadă disperat pe sofa.) AMORY: Vino și sărută-mă. ROSALIND: Nu. AMORY: Nu vrei să mă săruți? ROSALIND: În seara asta vreau să mă iubești calm și detașat. AMORY: Începutul sfârșitului. ROSALIND (are o revelație bruscă): Amory, tu ești tânăr, eu sunt tânără. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
casă de proprietar și de prietenii lui. S-a repezit la ochii proprietarului, ca o wolverină adevărată - doar că fără succes -, și a reușit să scape. A alergat șase străzi, a găsit-o pe Delores cu un bărbat străin pe sofa, în poziția 69 și cu luminile aprinse, și, copleșit de repulsie, a fugit speriat afară. A încercat să alerge la casa wolverinelor, dar bărbatul cu colecția de monede și prietenii lui l-au urmărit cu mașina și l-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ghica : „își făcea cheful cu ciubuc și cu cafea, după obiceiul oriental”. Sau la Vasile Alecsandri : Acum Stambulul râde, și bea și clocotește De-un chef, ce până-n ziuă, crescând, se prelungește. Dar cheful cel mai mare îl gustă pe sofa Doi gemeni de beție : Murad și Mustafa. Câteva fragmente din notele de călătorie în Maroc, scrise în 1853 de Vasile Alecsandri, ne pot da mai multe informații privind înțelesul în limba română (și turcă) a termenului chief la mijlocul secolului al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mereu „într-un nor de fum ca un zeu olimpic”. Eugen Lovinescu a descris portretul făcut de tânărul Iacob tatălui său, boierul Costache Negruzzi : Când ochii ți se deprindeau [de atâta fum], zăreai în fund, șezând grecește [= turcește] pe o sofa, un om bine închegat, stând de vorbă cu Kogălniceanu. Alături, feciorul [ciubucciu] aștepta în picioare. Când boierul [C. Negruzzi] bătea din palme, feciorul umplea un nou ciubuc, îl punea în gură trăgând câteva fumuri de încercare, apoi îl trecea stăpânului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
străini prin Țările Române. Este simptomatică reacția de stinghereală manifestată de un diplomat danez, Clausewitz, care în 1824, trecând prin București spre Istanbul, i-a făcut o vizită de curtoazie domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Domnitorul stătea „așezat pe sofa cu picioarele încrucișate”, fiind înconjurat de boierii dregători și de nevestele lor. „Vodă Ghica primi pe străini cu multă amabilitate, îi pofti pe italienește să șadă și dădu ordine să li se aducă dulcețuri, cafele și lulele [= ciubuce]. Danezului îi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]