636 matches
-
de respingere față de sofiști: Aristotel, o repetă Marta Petreu, „descrie sofismul ca pe un raționament, și anume unul aparent, un silogism fals, iar nu real, deoarece încalcă una sau mai multe din regulile inflexibile și clare ale silogisticii (...), pe care sofiștii îl folosesc fără scrupule” spre a le aduce profituri (p.12). în acord cu Aristotel, Petru Poantă notează și el (pe coperta a IV-a a cărții) că sofismele constituie versantul demonic al cunoașterii fiindcă nu urmăresc adevărul, ci coruperea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
subordonare) și se formulează cu elocință ca dilemă, ca tautologie, omonimie etc., de unde și subtilitățile imputate lui. Alomorfismul sofismului se vede în limbaj, în argumentare, în relevanță, în apel la autoritate și în atacul la persoană. Venind din perspectivă dionisiacă, sofiștii vor cuprinde în retorica greacă mai întâi asianismul și mai apoi aticismul, ei vor promova artificiul stilistic și literatura, vor conduce la sinuos și deformare și li se va atribui numele de manieriști ai antichității, iar sofistica (luminismul grec), după ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de judecare determi nativă, inducția și analogia, își MANIERISMUL LOGIC ȘI RAȚIUNILE CONFLICTUALITĂȚII așază premisele în prosilogisme ca și în episilogisme ori se ascund printr-o sintaxă stufoasă în sorite categorice sau ipotetice. Se pare că aceasta a fost misiunea sofiștilor, a manierismului, dar și cea a postmodernismului. Marta Petreu ne oferă șansa de a le revedea în toată duplicitatea, subtilitatea și vexația lor eristică adunând cu răbdare timp îndelungat mostre persuasive din opere literare ușor accesibile și îndeobște bine cunoscute
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
știm încă de la Heraclit că viața însăși presupune o tensiune internă a mai multor forțe contradictorii, iar acestea fac principiul dinamic al lumii și de aceea existența contradicției rămâne fundamentală. Sofistica a ajuns poate înaintea altora la această convingere și sofiștii au fost primii care au experimentat în dialogistică polifazia cognitivă, modurile de gândire diversificate, nu de puține ori contrarii, adesea defazate unele față de altele, într-o neîndoielnică luptă pentru dominație. Ei bine, s-ar putea spune că pentru asta era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
putea socoti manierismul logic o variantă desacralizată, varianta cea mai bine camuflată a unei religiozități cu totul aparte: religiozitatea fără Dumnezeu, religiozitatea care se adresează nu lui Dumnezeu însuși, ci absenței sale din lume”(p.200). Iată, așadar, de ce logica sofiștilor, prin bucuria de a înșela ceea ce devenea scleroză, a avut mai mult tendințe spre știința subtextului sfidând cu ele nu ontologia, ci deontologiile rațiunii doar. Vomat dintr-un pat al spitalului peste un fân de trestii, orașul gri și ademenitor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
textului biblic, ci de consistența pe care actul trăit o reflectă asupra ideilor. În definitiv, acest Predicator îi vorbește în sensul biblic, nu prin sentințele de acolo, ci prin parabole. Anecdoticul deghizează un sens, paradoxul reflectă nu un impas al sofistului și nici absurdul existenței, ci lumescul oricărei contradicții, sâmburele de gratitudine și înțelegere în locul reacției impulsive sau al amarelor ruminații filozofice. Ceea ce lipsește din celălalt este ceva esențial, și anume dragostea de viață, gratitudinea, un cât de mic sâmbure de
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
din secolul al XIX-lea, influența acestor idei a fost atît de adîncă încît nu e o exagerare a vedea în Pitagora adevărata eminență cenușie a filosofiei eline, cu mult mai obscur decît Heraclit și cu mult mai profund decît sofiștii. Dacă e să-i dăm crezare lui Aristotel, Platon nu e decît un imitator abil al lui Pitagora, un compilator al cărui talent literar a fost suficient de mare pentru a ascunde, sub avalanșa unui lexic grațios, sursa propriu-zisă a
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
negustor de gazetă, rătăcit într-un popor din vechimea sa monarhic, poate să proclame că, dacă există monarhie, e numai pentru că o îngăduie acest zgârie - hârtie. [16 februarie 1882] ["CITIT-A VREODATĂ"] Citit-a vreodată d. C. A. Rosetti resturile sofiștilor greci, eristica filozofilor din India, scrierea lui Gerard Hamilton asupra sofismelor parlamentare, cartea lui Dumont din Geneva asupra aceleiași materii? Nu știm în adevăr daca are cunoștință de lucrurile acestea, dar ceea ce știm e că un sofist politic mai perfect
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
A. Rosetti resturile sofiștilor greci, eristica filozofilor din India, scrierea lui Gerard Hamilton asupra sofismelor parlamentare, cartea lui Dumont din Geneva asupra aceleiași materii? Nu știm în adevăr daca are cunoștință de lucrurile acestea, dar ceea ce știm e că un sofist politic mai perfect decât părintele democrației române arareori se va găsi. Nu cunoaștem în adevăr apucătură, subțire sau din topor, pe care redactorul "Romînului" să n-o întrebuințeze față cu noi și trebuie o minte călită oarecum în toate subțietățile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a interesului și patima e oarbă, iar interesul uită tot, pentru a nu se vedea decât pe sine. Ne-ar duce prea departe daca am analiza și clasa după Gerard Hamilton tot ce spune d. C. A. Rosetti, care - un sofist naiv și convins poate de aceea ce zice - îndrăznește a afirma în Cameră și prin ziarul său că n-a spus niciodată neadevărul. Niciodată! Dar să ne ierte Dumnezeu și verde vorbind: d. C. A. Rosetti este incapabil de a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
alegeri de Constituantă ar însemna încolțirea tuturor ambițiunilor și trezirea acută a tuturor durerilor și nemulțumirilor. N-avem nevoie a adăuga că s-ar afla pururea cineva care să se folosească de ele și că speranța și interesul sunt acei sofiști admirabili, acei samsari intelectuali cari lesne conving pe oameni că interesele lor ar fi identice cu interesul istoric al țării. [19 decembrie 1882] ["FOI DIN GERMANIA... Foi din Germania și din Franța înregistrează cu multă seriozitate, ca un semn al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
d. Ștefan Belio, cunoscut pentru fel de fel de ultrarevizuiri de altă natură, cine cunoaște pe luceferii negri Epurescu - fundescu, născuți amândoi sub zodia ciorilor, și vede această introlucare prezidată de cel mai fără de scrupul, cel mai cinic și mai sofist dintre ei, de veneticul care plătește cu ură binefacerile patriei sale adoptive - n-ar mai fi adoptat-o! - acela își poate face o idee de situația în care se află omul cuvântător rătăcit din fatalitate în acea menajerie. Închipuiască-și cineva
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vreme îndelungă: [Atunci] viteaz și mare te or numi toți orbii, Pe când pe-adevărații viteji îi mâncă corbii Vei fi erou... Pe scaun de simți cumcă te clatini Tu ia ochii mulțimei cu stranii nouă datini Și din Apus adună sofiști cu bărbi boite Ca neamului să-i deie năravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii îmbălsămiți ca mumii Pot trece tineretul în scandelele lumii... Unul asupra altui... pe oameni să-i întărți, Celor vicleni dă milă, onori la cei deșerți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a conștiinței! Pentru ce crezi tu că au mierlit-o tinerii noștri la revoluție?... Discuția ar mai fi continuat, fiindcă Bart ținea să-i demonstreze că se înșela și că nu era deloc echidistant cum pretindea, ci doar un banal sofist care, în realitate, nu credea în nimic, în afară de binele său personal. Ar fi cântat frumos și pe aria lui Troțki, Che Guevara sau Pol Pot, dacă i s-ar fi oferit oportunitatea, clamând cu mâna pe inimă că este echidistant
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se eschiva programatic de la armonizarea profitabilă cu mediul și cu epoca. Singularitatea și, finalmente, singurătatea lui s-au datorat și acestei repulsii aproape organice față de semenii descurcăreți, adaptabili, maleabili, conformiști cu mai multă sau mai puțină grație, oportuniști groși și sofiști subțiri. „Trecem unul pe lângă altul, evitându-ne, eu și un fost coleg de facultate, de asemenea scriitor: este atât de evident că nu vrea să mă vadă încât îi îndeplinesc dorința, făcându-mă, la rându-mi, că nu-l văd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
nu intuitiv, Eugen Ionescu ajunge totuși la concluzia descendenței franceze, fapt contrazis de Alexandru Protopopescu. Este evident că sub specia logicii și nu a emoției, toată genealogia, cu B. Constant și Amiel la bază, se dărâmă. Importantă rămâne imaginea unui sofist care caută logica adevărului sufletesc. Dacă romanul tradițional se alcătuia din succesiunea unor întâmplări care relevau caracterul sau structura psihică a eroului, romanul realist-psihologic pune accent pe analiza existenței eroului prin evenimentele epice, în momentele în care el are revelația
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu este“) se află în afara oricărei logici. Cred că Aristotel se arată prea prudent în această privință, prea temător. Probabil că ajunsese îngrozit de câte ia fost dat să audă din partea unor heraclitieni de du zină sau a unor simpli sofiști. Cu toate acestea, nu se poate ignora cazul vorbirii ludice sau al celei figurate. Nici intenția speculativă a unor afirmații proprii lui Heraclit din Efes și Ze non din Elea. Cu atât mai puțin situația aporetică a gândirii. Desigur, nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 93. 94. acestui obiect iar fi refuzată prin definiție existența (ca și cum nimicul ca atare și nonexistența unui obiect ar însemna unul și același lucru). Sa înțeles totuși de multă vreme (Pla ton, cu cele discutate în Sofistul, 237 a-e, fiind un reper în această chestiune) că nonexistența simplă, absolută, nu ar pu tea fi în nici un fel exprimată. Las deoparte și faptul că exem plele date, dacă sunt scoase din context, nu ilustrează absolut nimic. Propoziția
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
un argument neo bișnuit: „Dumnezeu se poate preschimba în orice, neîn cetând să rămână precum era.“ Este o afirmație ce pune la încercare logica aristotelică. De fapt, Tertulian cultivă gândirea antino mică, însă cu totul altfel decât unii sceptici sau sofiști ai tim pului. O consideră justificată de însăși diferența radicală dintre cele divine și cele umane. Își dă seama că Marcion, când a com pus canonul biblic al învățăturii sale, a lăsat deoparte ceea ce lar fi tulburat peste măsură. „Dacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Aristotel acceptă că nu este în același fel valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații stau însă antinomiile unor sofiști din vremea sa, de regulă ludice și frivole. În unele situații, se dovedesc destul de subtile, năucitoare. De exemplu, a spune „ceva este și nu este“ pare în primă instanță un simplu joc. Însă a spune: „ceea ce nu este este, întrucât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de limbaj. Pentru om, vorbirea pare să fie elementul decisiv: ea ne face să știm ceea ce știm, ea orientează capacitatea noastră de adevăr, pentru că valoarea de adevăr pare să aparțină doar cuvintelor. Aici e capcana și pe asta contează toți sofiștii. Noroc că apare, ca un catâr încăpățânat, forța senzitivă a lucrurilor concrete, rezistența realului față de intenția cu care cuvintele vor să-l capteze ca să facă din real prizonierul vorbirii. Sigur că e greu să descrii exact situația concretă a realității
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atuncea mulțumit până când artistul se coboară la el, neciodată nu se va înalța cu artistul adevărat când acesta își ia zborul împins de geniul său, pentru a îndeplini opera sa în tot coprinsul ei. Opere, XXXVIII, pag. 150. Și renumitul sofist Gorgias zice cu spirit în această privință că tragoedia ar fi o amăgire unde amăgitul apare mai drept decât neamăgitorul și amăgitul mai înțelept decât neamăgitul. În acest mod paradox el esprimă aci într-un mod dovedit situațiunea mai înaltă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
depărtate sau proaspete, câte portrete, câte tipuri binecunoscute nu ne vin pe rând în aducere aminte! E adevărat, și noi o spunem asemenea, că sofisma nu implică totdeuna rea-credință, intenția de-a amăgi cu bună știință; există o sumă de sofiști de ingenuitate, cari nu sânt decât răi raționatori, amăgindu-se înainte de toate pe ei înșiși. Citând pe Hamilton n-am indicat decât o singură speție de sofisme; aceea care consistă în a falsifica expunerea faptelor, a denatura argumentele si opiniile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte, la executarea reformei, daca se adoptă"; acesta cunoaște bine toată puterea piedeci pe care-o cuprinde cuvîntul: mers gradat. Un altul va alega că binele e totdeuna amestecat cu răul, că nu se poate atinge binele suprem. Acesta e sofistul falselor consolațiuni. "Știm oare până unde vom fi împinși? Cunoaștem oare cugetările preconcepute ale autorilor propunerii? " zice sofistul neîncrezării. "Ce bine poate veni din partea lor? Nu-i cunoaștem ca oameni primejdioși? " zice sofistul personalităților injurioase. "În contra propunerii sânt oamenii înțelepți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mers gradat. Un altul va alega că binele e totdeuna amestecat cu răul, că nu se poate atinge binele suprem. Acesta e sofistul falselor consolațiuni. "Știm oare până unde vom fi împinși? Cunoaștem oare cugetările preconcepute ale autorilor propunerii? " zice sofistul neîncrezării. "Ce bine poate veni din partea lor? Nu-i cunoaștem ca oameni primejdioși? " zice sofistul personalităților injurioase. "În contra propunerii sânt oamenii înțelepți si virtuoși" va susține la rîndu 1 său sofistul personalităților adulatorii. În fine: "La ce să propunem această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]