28,739 matches
-
vedetă asaltata de o armată de fotoreporteri. În spatele său se văd valurile Atlanticului și câțiva zgârie-nori. Dacă studiem fotografia cu atenție, începe să ne înduioșeze ardoarea cu care incearca românul să se prezinte că un locuitor al metropolei americane. Așa cum soldații sovietici se fotografiau cu mânecă suflecata, ca să li se vadă ceasul de la mână, Gabriel Plesea face tot posibilul ca să i se vadă New York-ul din spate. Strădania să este atat de mare, încât doi dintre zgârie-nori pot fi confundați cu
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
păpușilor ce se rotesc la schimbarea orelor, în vechile turnuri medievale cu ceas. Spre deosebire de aceste păpuși mecanice care șunt pure alegorii, personajele lui Günter Grass șunt oameni de rînd implicați fiecare în felul lui într-un eveniment istoric memorabil: un soldat german care în 1900 participa la înnăbusirea asa-umitei "răscoale a boxerilor" din Chină, un vechi activist de stînga 68-ist, care devenit conferențiar cîțiva ani mai tîrziu, și ține studenților prelegeri plicticoase despre subiecte interesante (despre Paul Celan de pildă
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
peste ani, doar vise în culori. Scrise fără paradă de stil, cu nervul celui care nu se încurcă în detalii, memoriile prind, nu de puține ori, figuri extraodinare, precum a contesei Benckendorff, pe care respectul mai presus de ideologie al soldaților sovietici care-i cad la picioare (ce scenă!) n-o scutește de o bătrânețe mizeră, în care ea își păstrează, totuși, o demnitate superbă și inutilă. Prin comparație, ipocrizia lui Petru Groza, care se miră că bătrâna rudă a Romanovilor
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
life story care e departe de still life-ul poveștilor de până atunci. Relieful accidentat al acestui traseu destinal în care asemeni unui detectiv pătrunde infatigabilul funcționar îl aduce în fața unor noi personaje fiecare cu story-ul lui. Existența întortocheată a fostului soldat în războiul Malvinelor, lăsând o amprentă indelebilă în amintirea unui camarad pe care l-a ajutat să supraviețuiască, dar și femeilor din viața lui, până și cerșetorilor în lumea cărora se integrează își dezvăluie un fond de afectivitate și trăire
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
felul în care ne justificăm eșecul prematur”. Dobândind și un nou sentiment al timpului, narațiunea se concentrează în jurul acestuia, încetinit în apropierea tulburărilor decembriste. Jurnalul de campanie, cu inițierile de la Hațeg și infernul din Bărăgan, cu plictisul din Caracal, timpul soldatului novice din prima parte a romanului se transformă odată cu zilele Revoluției într-unul al individului de pe margine ce rememorează istoria amănunțit, in slow motion. Dislocat din timpul uniformizant, eul multiplu autorizează biografia să certifice o nouă identitate istorică. Se vede
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
cu care scobeam lutul Noiembrie și-a așternut genunchiul, cuvintelor respirate în strungăreața sânului, pe chipul frunzei, rătăcind haihui, peste care așezam tâmpla degetelor și cotul la nunta voastră au dansat bemolii, sărutului, sărutului dintâi. închipuindu-mă o fărâmă de soldat, pe care trupul l-a abandonat în tranșeea cu deliruri de coapse Peste mușcele a căzut amurgul, și incest de mirări. în turlă clopotul se frânge, pe nervii toamnei picură diezii, Miros a tine noapte limbută, cu luna agățată în
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
Sarkozy a impus o lege care să pedepsească lipsa de respect față de „Marseillaise”, decretată imn național în 1879, la 107 ani după ce Rouget de Lisle a compus o parte a textului și muzica, în scopul de a-i încuraja pe soldații Armatei Rinului care îi înfruntau la Strasbourg pe cei ai lui Leopold II, Împăratul Sfântului Imperiu Romano-Germanic și frate al Mariei Antoaneta. Adversar al lui Robespierre, Lisle a fost arestat de iacobini, eliberat, arestat din nou pentru datorii în timpul lui
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
și Muntenia se angajaseră în armata rusă: la sfârșitul războiului, erau 12.000″, ceea ce înseamnă că peste 1% din populația bărbătească se înrolase la ruși". Iluziile românilor aveau să fie înșelate, deoarece eliberatorii" ruși nu erau apărătorii creștinătății, ci doar soldații unui alt imperiu, mai vorace chiar decât îngrozitorii turci, un episod de un tragism aparte petrecut în Moldova în iarna anului 1788 fiind împărtășit de contele francez Louis Langeron, general în armata rusă la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Un
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
scriitorul anglo-indian a ajuns pe lista neagră a musulmanilor radicali. În august 1988 se încheia, după aproape opt ani de absurdă și sângeroasă confruntare, războiul dintre Irak și Iran, în ruina aproape totală a ambelor state. Peste un milion de soldați și civili au căzut victimă măcelului care s-a dovedit, și în final, nu doar pe parcurs, fără niciun sens: granițele au rămas așa cum fuseseră și pe 22 septembrie 1980, când aviația irakiană bombardase intens Iranul. Una din motivațiile irakienilor
Cât valorează un scriitor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2517_a_3842]
-
fiorul de dreptate,/ Care v-a dus spre somnul cel din urmă?” etc. (Umbra roșie). Și mai tare combate pentru România (e cu Goga și mai că vociferează ca el), voind luptă pînă la capăt (poezia a circulat și printre soldații de pe front, după semnarea armistițiului însă): „Noi vrem război, de-o fi să dăm tot ce iubim!/ Și dacă astăzi visul ce se curmă,/ O, suferință, va fi cel din urmă,/ Cu țara noastră să ne prăpădim!” etc. (Jertfa cea
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
Maxone. Comentăm: „-La noi la facultate nu venea nimeni, nu aveau cu ce bani. -Ba, tata a fost o dată. Știi în ce ne adusese ce ne adusese? -În ce? -Într-o paporniță. -Da’ eu, ce geamantan aveam! Unul din lemn, de soldat”. E de gândit la necesitatea banalității înalte, fără de care nu se poate consolida o cultură, așa cum nu poate literatura fără scriitorii numai buni, nu și mari. În toate felurile e delectabilă diletantura. E o plăcere să nu te fixezi într-
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
și distrugerea partidelor democratice. Succesul loviturii i-a încurcat cu siguranță planurile lui Stalin. El se aștepta ca germanii să înnăbușe lovitura așa cum înnăbușiseră Răscoala de la Varșovia în timp ce Armata Roșie aștepta pe bancul opus al Vistulei. Din cei 7000 de soldați români cărora li se ordonase să se întoarcă pentru a proteja Bucureștiul, 6000 fuseseră capturați de către ruși. Când Generalul Kravchenko a mărșăluit într-un București eliberat, Regele reinstaurase Constituția din 1923, și numise un guvern dârz să îi doboare pe
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
se mai ocupe și de ei, pentru că nu-i poate ajuta să revină în societate. Dezastrul a fost prea mare, după război a urmat criza, țara a fost ruinată de efortul militar, ca să mai vină și cinci milioane de foști soldați să întrebe noi ce facem acum? Nici statul nu mai știa ce să facă cu ei. Generația pierdută... Da, e expresia inventată de Gertrude Stein pentru Hemingway și ceilalți americani la Paris. Generația asta pierdută, inclusiv în America, își trage
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
Război Mondial. Războiul despre care povestea tatăl meu nu mai seamănă cu ce știu eu azi că a fost. Instrumentele de analiză, de înțelegere s-au modernizat. Istoricii au început să se intereseze de viața cotidiană, de proveniența socială a soldaților... La petite histoire, Școala Analelor... Da, Școala Analelor a înnoit o istorie care era pronunțat evenimențială. Esențială pentru cartea mea a fost abordarea lui Bruno Cabanes, care spune că războiul nu se încheie brusc, ca să-i urmeze pacea, ca și cum ai
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
Stalin, pe care îl învățau și copiii la școală și doamna Ana îi traducea lui Igor și Igor se uita cu uimire la Fotache, după care o sorbea iar din ochi pe doamna Ana. Apoi a cîntat ceva cu un soldat sovietic care a ajuns în timpul războiului în munții Carpați, la noi și aici este rănit și un țăran român îl ia acasă și îl pune pe picioare și după ce acesta se face bine, țăranul îi spune că trebuie să se
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
se face bine, țăranul îi spune că trebuie să se întoarcă acasă, la copii și la nevasta lui, căci așa îi spusese țăranului, că are o nevastă frumoasă ca o zambilă și doi copii frumoși ca doi luceferi. Numai că soldatul iese în fața porții, hotărît să o ia înspre Răsărit, dar aici are o ezitare și o ia cu pași șovăielnici spre Vest, să își ajungă din urmă tovarășii de armă, ca să meargă cu frontul pînă la capăt, la victoria finală
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
încurcă ea cu Dumnezeu și cu biserica. Să încerce altceva, mai ateist. Aici Fotache îl contrazise pe Țepordei și îi spuse că în seara trecută el le cîntase Anei și lui Igor niște cîntece în care Dumnezeu îl salvase pe soldatul rus scoțîndu-i în cale pe un brav țăran român care l-a adăpostit și l-a doftoricit și l-a redat frontului. Și că ei nu avuseseră nici o reacție împotrivă, că dacă așa e cîntecul, așa se cîntă. Că ei
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
pensie, a declarat purtătorul de cuvânt al IGPR, Christian Ciocan. Numirea lui Pârască a fost decisă după ce fostul șef Nicolae Dobrin, propus pentru trecerea într-o funcție inferioară în urma mai multor nereguli constatate la IPG Giurgiu, printre care și incidentul soldat cu moartea baschetbalistului american Hardy Chauncey, a ieșit la pensie. Comisarul - șef Teofil Pârască are 46 de ani și lucrează din 1990 în IGPR, potrivit lui Ciocan. Comisarul de poliție Teofil Pârască a fost împuternicit în funcția de adjunct al șefului
Teofil Parască este noul şef al IPJ Giurgiu () [Corola-journal/Journalistic/24291_a_25616]
-
de ce merită el atenția unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi contemporani aflăm încă din primele pagini ale cărții: „a fost un haiduc ucrainean; idol al underground-ului sovietic; cerșetor, apoi valet al unui miliardar din Manhattan; scriitor la modă parizian; soldat pierdut pe undeva, prin Balcani; și acum, în imensa harababură postcomunistă, bătrân șef charismatic al unui partid al tinerilor desperados” (p. 31). După ce a scris un amplu articol despre el, în primul număr al revistei XXI, Carrère și-a dat
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
toate lucrurile se amestecă triste, nebune, lehuze. Se-ndeasă unele-n altele, luciu peste lemn, lemn peste coarne, încât numai au loc, și densitatea ridică temple de granit. Din spinare, aburi de lună fierbinte mi se revarsă printr-un martir schingiuit. Soldații sar din paturi și se reped la arme. Mirosul morții se scurge verde, din coasă. Mă zgârii de ramuri cu spini, mă zdrobesc de frunze de pelin. Un șuvoi mă-nghite, n-am timp, trag de clipe ca de armăsari
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
cu zi, cu toții avem persoane dragi pe care nu am putea să le vedem îndurând atrocitățile dinPiața Universității. Acest filmuleț mi-a adus aminte de o poveste de la Mineriada de la Costești. Unul dintre mineri își ruga ortacii să nu lovească soldații chemați în ajutorul jandarmilor, pentru că și fiul său este acolo. Minerii au înțeles mesajul pentru că fiecare avea sau avuseseră copiii în armată. Din nefericire, în focul confruntărilor, tatăl și fiul au ajuns față în față. Prinși la mijloc, tatăl și-
Un filmuleţ emoţionant pentru jandarmii şi protestatarii din Piaţa Universităţii - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/23831_a_25156]
-
care îl știe toată lumea, e ca și cum, compară Murivale (Vasile Mureșan), eroul, Eminescu ar mai fi murit încă o dată. Dincolo de peripețiile care impresionează, chiar dacă ușor patetice, ale unui artist premiat pe la concursuri și deghizat, de nevoie, ba în muncitor, ba în soldat, mica istorisire cu trei secvențe care încep diferit și se termină cam la fel pune, subtil, o problemă. Aceea din versul din Eminescu: căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? S-ar spune că e o instituție
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
dau cumetrele în compartimentul de tren („vreo cincizeci de ani, da’ era cam bețiv!”, „cam bolnav”, în următoarea variantă) încape o întreagă scală a înțelegerii-asimilării. Am putea rămâne cu singura concluzie că, măcar pentru cetățeanul Mureșan Vasile, poet (în timpul liber), soldat, muncitor, scriitorul face obiectul unui cult. Iar scriitura e o formă de manifestare căreia-i datorăm o anumită pietate. Recitatul în public, cu poetul pe catafalc, are, în sine, aflăm din episodul consumat la secția de miliție (din prima relatare
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
miliție (din prima relatare), ceva indecent. De altfel, poezia neomodernistă se potrivește prea puțin cu oratoria. În varianta a doua, somat să recite, totuși, ceva de Nichita Stănescu, nu de alt poet, Murivale (aici, recrut) alege poezia Poetul, ca și soldatul. Dar lucrurile ar rămâne, liniștite, aici, dacă nu s-ar adăuga acea privire din exterior care se dovedește a fi, de fapt, foarte din interior. În ultima tranșă de proză se arată cum Murivale, cel cuprins de pioșenia profanului față de
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
în ambele sensuri pe Calea 13 Septembrie, strada Petre Ispirescu, strada Mărgeanului, strada Buzoieni, strada Amurgului, strada Cârlibaba, strada Salviei, strada Bachus, Prelungirea Ferentarilor, Zețarilor, cu întoarcere pe Prelungirea Ferentarilor, strada Bachus, strada Salviei, strada Amurgului, strada Caporal Preda, strada Soldat Croitoru, strada Buzoieni, strada Mărgeanului, strada Petre Ispirescu, Calea 13 Septembrie, Bulevardul Libertății, Splaiul Independenței, Piața Unirii. Linia N122 va funcționa pe traseul actual, între Piața Unirii și intersecția Bulevardul Ghencea cu strada Brașov, apoi pe un traseu modificat în
RATB modifică traseele de noapte. Vezi noile rute () [Corola-journal/Journalistic/23947_a_25272]