1,274 matches
-
de cealaltă, notele grave, de „eleghii căielnice și trăghicești”, pe teme ale soartei omenești, dar și ale conștiinței unui destin istoric. Dincolo de - și chiar prin - ludicul literar al „spectacolului” de măști alegorice (dobitoace, păsări, „himere” hibride, grotești), se comunică o solitudine morală adâncă, a Inorogului, într-o lume și o istorie văzute, „ieroglific”, cu o luciditate amară, fără iluzii. Peste mai bine de un veac după moartea învățatului prinț moldovean, tipograful și scriitorul Anton Pann, născut la Sliven, în Bulgaria, se
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
constelația simbolică a muntelui (un fel de centru paradisiac al universului). Formula definitorie pentru prima etapă lirică rămâne aceea enunțată de poetul însuși, „stampe lirice”, în care muntele, turnurile, bruma sunt simboluri ale înaltului și purității glaciale, ale verticalității și solitudinii. După „fractura” (Ilie Constantin) proletcultistă, se revine la registrul contemplativ, solemnitatea rituală a rostirii, tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
într-o incursiune, defel gratuită, în zonele existențiale profunde. Între prozele cu ecouri oniric-borgesiene sunt inserate, ca niște file din caietul naratorului, câteva poeme ceremonios livrești, scrise într-un limbaj poetic modern, care transmit cu sensibilitate acută o stare de solitudine melancolică. Autoarea își modifică sensibil modalitatea de expresie odată cu volumul următor de proză scurtă, Somnul după naștere (1984); ea optează acum pentru o formulă a micului realism de observație socială și psihologică. Teme eterne - dragostea, nefericirea, inadaptarea, singurătatea - sunt rescrise
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
mentală Muncă Stimulare Detaliu Ritual Secret, mister Obsesii Răspunsuri, alegeri, obiective Plăcere, dorință, iubire, divinitate Manipulare, loialitate, siguranță Perfecțiune, ordine, standarde Mistere, moarte, viziuni, fapte Tendințe Risc, cantitate mare de muncă Entuziasm, contact Confort, companie Se supune ordinelor, emite judecăți Solitudine, izolare Nevoie emoțională Excitare Să fie îndrăgostit Să se simtă necesar Să aibă dreptate Să se simtă protejat Frică psihică Neputință Izolare Confuzie Corupție Dispariție Virtute Bunăvoință Bună-cuviință Credință Corectitudine Înțelepciune Slăbiciune emoțională Depresie Instabilitate Obsesie Neliniște Frică Sistemul energetic
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
comunicare directă sau prin mecanismele informaționale de ajustare, învățare și autocontrol (dialogul, efectul placebo, psihoterapii speciale, terapii prin bio-feedback, socioterapii, inclusiv ergoterapia). Psihoterapii simple Există o serie de psihoterapii simple: a)Terapia prin repaus. b)Terapia prin izolare. După Vauvenargues “solitudinea este pentru spirit, ceea ce este dieta pentru corp”. Ph. Pinel a folosit izolarea bolnavilor de cei care manifestau o “afecțiune imprudentă”, pentru a le schimba “atmosfera morală”. Charcot vorbea de ruperea “cercului magic”; preconiza izolarea istericului de mediul care-i
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
să se refugieze în glisor și să facă uz de armamentul greu montat pe fuselaj pentru a scăpa din încercuire. Muriseră atunci mai bine de treizeci de zeți. Amintirile de pe Z nu erau însă legate numai de violență și de solitudinea impusă de secretul în care trebuia cercetată planeta, într-o zi găsise un câmp întins, plin de sculpturi imense. Erau reprezentări de toate felurile, dar majoritatea aveau în prim-plan o creatură greoaie și bondoacă despre care Rim și-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
instrumentul puterii. Acela care vorbește îl reduce pe celălalt la tăcere, cel puțin provizoriu, și factorul de supunere nu este cuvîntul, ci ascultarea lui. Și dacă toată lumea vorbește în același timp, cum să te faci înțeles? Deci nu cuvîntul, ci solitudinea lui într-un anume context dictează. De aici și diversele ritualuri, protocoale, delegații și puneri în scenă destinate să înalțe un cuvînt, să discearnă pentru a consacra, instaurînd în jur liniștea legitimă (a altora). Cine tace, consimte. Arta de-i
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
absolut magistrale. Mila nesfârșită și literalmente „topirea inimii” care ne invadează la lectura acestei bucăți sunt efectul lipsei totale de „sentimentalism” și al unei excepționale potențări artistice a sentimentului. Fetița aceasta amintește irezistibil de toate fetițele torturate, într-o sfâșietoare solitudine a durerii, pe care le întâlnim în Dostoievski și, de asemenea, și de fetița care a încercat să fure un covrig, în cvasi-necunoscuta capodoperă a lui Caragiale, În vreme de război. Sunt nenumărate la Marin Preda asemenea sobre și percutante
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
iertare pentru urâta expresie!) fiind un testimoniu pur politic: Preludii. Partidul țărănesc și cazul Stere. Această carte, de o superbă altitudine a privirii, scrisă ca de pe un piedestal al istoriei, într-un stil de o forță implacabilă izvorâtă din amara solitudine a ostracizatului, e pur și simplu una dintre rarele capodopere ale literaturii noastre în genul memorialistic. E o carte vindicativă, dar mai ales justițiară; e plină de pasiune, dar mai ales de patos, de un patos grav, apelând la posteritate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
finalitate a operei, dar de a doua instanță; prima e în mod esențial expresia, care e pentru sine. Autorul se adresează altora, dar, în primul rând, răspunde unei somații interne, nevoii de a-și spori și proiecta propria ființă în solitudinea ei. Creația individuală e posibilă numai în societate, recte în stadiul de civilizație, pentru că numai civilizatul e apt de solitudine. În comunitățile gregare doar magul e singur; civilizația, presupunând conștiința individuală, dă fiecăruia această șansă. Iar creația individuală poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
adresează altora, dar, în primul rând, răspunde unei somații interne, nevoii de a-și spori și proiecta propria ființă în solitudinea ei. Creația individuală e posibilă numai în societate, recte în stadiul de civilizație, pentru că numai civilizatul e apt de solitudine. În comunitățile gregare doar magul e singur; civilizația, presupunând conștiința individuală, dă fiecăruia această șansă. Iar creația individuală poate fi deliberat sustrasă receptării, precum acele sculpturi din unghiurile cele mai ascunse și inaccesibile ale catedralelor. Ele sunt nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui, ar putea răni prea mult demnitatea cuiva. (Oamenii din popor ilustrează această situație prin bine cunoscutul proverb: „Să nu pomenești de funie În casa spânzuratului”.) Μ Când nu ai nimic de ascuns, devii curajos. Μ A te refugia În solitudine nu Înseamnă neapărat și că poți să fii foarte aproape de tine Însuți sau că ai ce să-ți spui. Μ Omul singuratic se prăbușește, până la urmă, strivit de propria-i mentalitate tristă despre semeni, oameni sau despre lume. Μ Norocul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu numai de a-și depăși propriile limite, dar și de a se transforma și reeduca, de a-și forma noi structuri de personalitate. Altfel spus, este vorba de acele drumuri interioare pe care omul merge În perioadele sale de solitudine, deliberat alese pentru a-și urmări dezvoltarea psihică și eliberarea din determinismul său biologic, Îngust și egoist. Desigur, această introversiune, respectiv retragere temporară a tuturor energiilor psihice spre viața interioară, nu trebuie să Însemne ruperea (sau renunțarea) de lumea exterioară
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Putem Îndrăzni totuși să ni-l imaginăm cântând o melodie inimitabilă, o melodie a celor mai intime și imprevizibile mișcări ale vieții sale interioare. Spre deosebire de muzica sa din concert, care este În esență o creație a altuia, cea născută În solitudine este o muzică a impetuoaselor emoții și a sentimentelor personale care, prin unicitatea lor, devin inimitabile și nerepetabile (ceea ce el a simțit și exprimat În intimitate noi nu vom putea ști niciodată pe deplin, deoarece trăirea unei emoții sau a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
războaiele daco-romane etc.), reluate și în dramaturgie (Tragicul Domn Ion al Cămilelor, Eu, Meșterul Manole, Forum Traiani, Ion Ursu din Albac). Versurile și proza editate postum constituie o adevărată surpriză. Literatura „ascunsă” modifică imaginea scriitorului M. Bunăoară, romanul Nemuritorul în solitudine și durerea (1995), conceput între 1961 și 1964, este „un gen original de antiroman” (Romul Munteanu), în care tema detenției, a experienței carcerale se înscrie într-o dimensiune metafizică și fabuloasă, elocventă estetic. Este o triplă proiecție, cristalizată în trei
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
un gen original de antiroman” (Romul Munteanu), în care tema detenției, a experienței carcerale se înscrie într-o dimensiune metafizică și fabuloasă, elocventă estetic. Este o triplă proiecție, cristalizată în trei secvențe - Sisif uitând, Pod la Drobeta și Nemuritorul în solitudine și durerea. Tot ca antiroman este construită și altă scriere, Cărămida cu mâner, publicată fragmentar în „Astra”. SCRIERI: Cu barda-n porți de veac, Brașov, 1941; Eu, Meșterul Manole, București, 1957; Poeme, București, 1968; Caprichos, București, 1970; Schițe iconografice, București
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
Astra”. SCRIERI: Cu barda-n porți de veac, Brașov, 1941; Eu, Meșterul Manole, București, 1957; Poeme, București, 1968; Caprichos, București, 1970; Schițe iconografice, București, 1973; Guernica, București, 1974; Zeu orb cu flori, București, 1982; Exclusiv tauri, Brașov, 1991; Nemuritorul în solitudine și durerea, postfață Olga Lascu și Adrian Hamzea, Brașov, 1995; Pygmalion și alte poeme, Brașov, 1996; Forum Traiani, îngr. Olga Lascu, pref. Miruna Runcan, Brașov, 1998. Repere bibliografice: D. Florea-Rariște, „Eu, Meșterul Manole”, ST, 1957, 6; Voicu Bugariu, „Caprichos”, AST
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
generației sale, frângerea carierei lui înscriindu-se între exemplele tragice ale atacului împotriva intelectualității române. SCRIERI: Dante și spiritul latin, București, 1919; Un pittore romeno all’Academia di S. Luca. Giorgio Tattarescu, Roma, 1923; Romanticii italieni și românii, București, 1924; Solitudine romena, București, 1924; V. Alecsandri și Italia, București, 1927; L’Italia in cerca della latinità dei Romeni, București, 1927; Un prieten uitat: G.V. Ruscalla, București, 1927; V. Alecsandri e l’Italia, Roma, 1929; Un student român la Pisa și Paris
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
a doua, sprijinindu-se pe câteva „simboluri potrivite”, pentru a sugera că „inițierea” în existență poate sminti sufletul, scufundându-l în experiență. Subtilul discurs epic vorbește despre singurătate și resemnare, despre orgoliul asumării acestora, luând uneori înfățișarea unui poem al solitudinii acceptate. Volumele Două părți cal și una vizitiu (1991) și Jocuri și zile (2000) cuprind nuvele și povestiri cu un personaj feminin comun. Eroina se confruntă cu răul, mai ales social, și pare să-l înfrângă prin înțelegere și detașare
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
Eliade, E. Lovinescu ș.a. Cele două serii sunt susținute cu fonduri de G. M. Samarineanu, el însuși poet și romancier. Începând din 1926 sunt prezenți cu proză scurtă Cezar Petrescu (Admiratorii naturii, Natura, natura!, Domnul Sgârcea, Taina, Sfârșit de vacanță, Solitudine, Duduia Gaița), Gib I. Mihăescu (Vin nou), Ion Dragu (Culegătorul de fluturi, Resemnare, Păianjenul roșu) ș.a. Colaborează cu versuri Ioan I. Ciorănescu (Fântâna), căruia postum îi apar poeziile Felinarul, Scrisoare de ftizic, Păr blond, George A. Petre (Ciripire de primăvară
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
ca Ramură de măslin, Definiție sau Anul acesta cireșele), Aripa secretă nu e o scriere oarecare de vreme ce situația micii diariste constituie pentru poetă prilejul unei identificări explicite. Toate temele definitorii pentru M. - condiția poetului, tumultul istoriei, moartea, cruzimea și violența, solitudinea insurmontabilă etc. - se întâlnesc în aceste versuri sub forma notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele afaceri ale istoriei./ Pumnul băgat în gură/ și imposibilitatea de a mai fi altfel liber/ decât atunci când ești gata să-ți
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
fundamentală de eliberare din real își corespund, configurând axa în jurul căreia se organizează întreaga rețea de motive și teme. Repulsia în fața unei lumi dominate de „tâmpita burghezime”, conștiința adversităților de tot soiul („Am fost paria-n mijlocul țării mele”) și solitudinea, când mândră, când dureroasă, a geniului converg în mitul liric al damnării, al sorții potrivnice, căreia poetul i se sustrage prin proiecția demonică sau demiurgică a eului, prin înălțarea în zonele ideale ale artei, prin integrarea într-o natură vitalistă
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din Noaptea de noiembrie, este impregnată de cruzime demistificatoare; în
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
contactele cu oamenii, surse de tulburare, și se concentrează asupra liniștii sufletului. Caracteristica sufletului perfect este absența grijilor (to amerimnon), în timp ce sufletul nelegiuit este strivit de ele. Eliberat de neliniștea generată de bogății, separat de cercul persoanelor inutile, retras în solitudine, desprins de lucrurile sensibilie și chiar de senzații, sufletul poate atinge starea de contemplare a inteligibilelor. Mai ales aceste ultime teme sunt o dovadă a notabilei influențe a lui Evagrie Ponticul. Discursul despre asceză are multe puncte în comun cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 512. Opera e bogată în detalii spectaculoase și furnizează o imagine interesantă a culturii acelei epoci. A fost compusă probabil între 512 și 518. A mai scris și Viața lui Isaia, un călugăr originar din Egipt care, în căutarea solitudinii de la care îl făceau să se abată faima lui și solicitările creștinilor care i se adresau tot timpul, se refugiase în Palestina, în pustia de lângă Gaza. Aici l-a cunoscut Zaharia care i-a povestit viața bazându-se pe propriile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]