992 matches
-
sora lui poartă alte haine. O privește mai atent; îi stă mult mai bine așa. Are pregătit și ghiozdanul pentru grădiniță, care seamănă cu al lui, doar că n-are pe el doi cai năzdrăvani, ci doi ursuleți leneși și somnoroși. Însă Sorina are acum în mână un ghiozdan mult mai mare și mai frumos, cu o toartă de piele și două curele care atârnă pe brațul fotoliului din sufragerie. Băiatul se uită, rând pe rând, și la mama, și la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
textul și scrieți mesajul care se desprinde din fiecare strofă. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Exlicați sensul cuvintelor: undă, navă, minaret, răchitele. Noapte de iarnă George Topârceanu (fragment) Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit(...) .......................................... Iarna!... Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune văl de promoroacă Peste pomi și peste case. Scoate-o lume ca din basme În lumini de felinareUmple noaptea de fantasme Neclintite și bizare. Din ogeagul de cărbune Face albă colonadă Și pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin zare, Nu se mișcă-n lumea mare Nici o frunză. Singur vântul, colo, iată. Adormise la răcoare Sub o salcie plecată Somnoros în sus el cată Către soare. Mai e mult! Și ca să-i fie Scurtă vremea, până pleacă, El se uită pe câmpie, Fluieră și nu mai știe Ce să facă. Dar deodată se oprește: Peste ochi își pune-o mână
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
miros atât de înțepător. Nu mă deranja atât de tare mirosul, așa că am rămas pe loc. Cum m-am așezat, am închis ochii și am ațipit. De obicei citesc o carte, dar atunci nu aveam chef. Era luni și eram somnoros. Nu am adormit, am închis doar ochii. Eram între vis și realitate. Percepeam zgomotele din jurul meu. Apoi, dintr-odată, s-a auzit în difuzoare: „Urmează stația Nakano-sakaue“. Am reacționat din reflex, am sărit de pe scaun și am coborât. Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
săptămânii; aveam și o ședință. De aceea am ajuns la muncă la 8:30. Din această cauză am fost prins chiar în mijocul atacului cu gaz sarin. Numai dacă nu s-ar fi întâmplat luni... În dimineața respectivă eram cam somnoros și cu gândul aiurea. Sâmbătă am fost liber, ca de obicei, și am lenevit. Cu o zi înainte fusese duminică și am avut treabă doar pe seară. M-am dus până la un magazin din Machida. Am hotărât cu personalul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
discernământ, era un perfecționist în tot ceea ce făcea. - Ați avut ocazia să vă întâlniți și să discutați cu Asahara Shōkō? Da. În trecut când eram mai puțini credincioși, oamenii mergeau la el cu probleme insignifiante. Ceva de genul: «Suntem mereu somnoroși.» Secta s-a mărit și astfel de întrevederi au luat sfârșit. Nu mai puteai să-l abordezi direct. Am trecut prin nenumărate inițieri. Unele dintre ele au fost dure. Inițierea numită «căldură» a fost cea mai rea. Foloseau și droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai era și acea lumină ciudată. Metalul era ruginit tot și podeaua era umedă. Împrejur plutea un fel de fum alb. Toți care au muncit acolo s-au îmbolnăvit. Se clătinau pe piciore și, la început, credeam că erau doar somnoroși. În realitate le afecta organismul. Nu eram sigur de ceea ce se întâmpla, dar am observat că Aum investea o grămadă de bani în asta și că reprezenta o prioritate. Mă întrebam dacă ne ajuta să ne apropiem de mântuire. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
deoarece am eu un prieten ceasornicar care o să-l pună la punct. Bineînțeles că nu cunoșteam pe nimeni dar îmi trecuse prin cap că puteam împușca doi iepuri dintr-un foc. în camera de la cămin, Stelică, un coleg mai mereu somnoros, își instalase deasupra patului o mică etajeră pe care își așezase cu grijă un ceas deșteptător primit de curând de acasă. Neam mirat pentru că avea și ceas de mână, întrebându-ne la ce i-o mai fi folosind, dar Vasilescu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Viață pașnică de studii. Seara, culcarea la ora nouă. Mă sculam cu soarele și citeam singur pe cerdac. Peste trei ore mă întorceam și o găseam încă adormită. O trezeam plimbîndu-mi mâna rece în lungul corpului ei fierbinte. Se alipea somnoroasă de mine, oferindu-se. Citeam sau pictam în grădină. O certam uneori că nu era exactă la nimic, lăsa să treacă timpul, întîrzia la muncă, nu se uita la ceas, vorbea o mulțime pentru nimica, dar încolo eram fericiți. Ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
greoi. Ce mizerie! Am sosit la miezul nopții. Am luat un automobil și m-am dus la prietena mea Gina. Am găsit casa întunecată și am sunat lung, de mai multe ori, până s-au aprins luminile. A apărut servitoarea somnoroasă, și când i-am spus că vreau să vorbesc cu domnișoara, m-a crezut nebun. A trebuit s-o conving. Mă temeam să nu se scoale părinții Ginei, pe care-i cunoșteam destul de puțin, dar am avut noroc. În sfârșit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dialectul hun, îi păruse oarecum atrasă de cruzii războinici ce o înconjurau și atentă la fiecare cuvânt al lor, la fiecare gest, cu fiecare clipă tot mai curioasă și mai puțin neîncrezătoare. După cină, pe când se stingeau și ultimele râsete somnoroase ale bărbaților, o lăsase liberă să se ducă unde-i plăcea cel mai mult. Ea se ridicase în picioare, dar nu se hotăra să se îndepărteze. Ștergându-și degetele unse de grăsime de tunica uzată, se dăduse puțin înapoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiecare ... Ești cuprins de- nfiorare! ERA ÎNĂLȚAREA DOMNULUI Era - Înălțarea Domnului, soarele nu asfințise, Peste tot era tăcere, pruncul pe lume venise Și pierdută de putere mama cu brațele - întinse Pruncu-și alăpta zâmbind și cu drag la piept îl strânse. Somnoros precum era, cu amorțitele lui pleoape El scâncea cu glas firav și ea îl privea de- aproape, În extaz de bucurie, lumea ca pe-un cerc o vede Iar la umbra unei gene, lacrima pe-obraz se pierde. Era în
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mod sigur, nu din motive de etichetă; la noi acasă căscaturile nu erau jenant reprimate. Știu că eu, unul, căscam cât mă ținea gura - și dormeam mai mult decât Seymour. Deși amândoi, încă din copilărie, nu făceam parte din tagma somnoroșilor. Pe la jumătatea anilor de carieră radiofonică - adică în anii când fiecare dintre noi purta în buzunar cel puțin trei legitimații de bibliotecă, asemenea unor vechi pașapoarte mult mânuite - existau puține nopți, în perioadele școlare, în care luminile din dormitorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gazdă a prânzului pe care-l serveau Împreună. Deci, În scurt timp reuși să cumpere tot ce era necesar, se bărbieri după care intră În dormitor să vadă dacă prietena mai doarme. Întradevăr nu mai dormea dar, o află destul de somnoroasă. Carla deschise mai bine ochii. Privi absentă la el câteva momente, răsuci butonul radioului potrivindu-și perna În așa fel ca să poată cerceta Încăperea dintr’un unghi cât mai favorabil și, realizând cine se află În camera ei, se mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
favorabil și, realizând cine se află În camera ei, se mai răsuci În așternut, Însfârșit, privindu-l cu o mutră destul de acră. Desigur, Tony Pavone observând acest amănunt rămase În expectativă. Nu a trebuit să aștepte prea mult și ochii somnoroși ai prietenei sale, Îl cercetară cu atenție. „La ce oră ai venit aseară...??” Tony Pavone se stăpâni cu greu să nu zâmbească auzind această eternă Întrebare ce i se amplifica În urechi suficient de iritant. Încercă s’o calmeze vorbindu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept puiul unei căprioare Tristețea genei sumbre mărunt strălucitoare Colierul sfânt de lacrimi rebele și amare Lumina scânteindă în ochii tăi albaștri Mi-aduc aminte toate cum suntem numai noi Cei tineri, cei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
laterale În Întîmpinarea noastră. Avea mîini și picioare lungi și subțiri și o crestătură În bărbia ascuțită. Era bine legat, dar gîtul Îi era prea scurt. Purta ochelari mari fumurii. Ne-a urmat cu pași șovăitori. Ori era beat, ori somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din grupul celor trei care stătuseră lîngă focul din albia rîului noaptea trecută - cel cu favoriți exagerat de lungi și răsuciți puțin În sus, picioare arcuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pâclă. Dintre livezi și dintre căsuțele albe se ridicau stâlpi vineți de fum. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi. În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării, se înălța în văzduh, răsuna pe vale și murea în întinderea câmpiilor. Călărețul cobora coasta în săltăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ieșit, era întuneric. Mergeam încet, parcă pășeam la întâmplare. Așa am mers, până ce pe cerul întunecos se deslușiră aripile înălțate și neclintite ale morilor. Și sub două speteze ardea o luminiță, care clipea din când în când ca un ochi somnoros. Spre lumina aceea m-am urcat, cu pași repezi. Un câne, în lanț, începu să latre; auzii pași dupăind pe scânduri. Simții că în prag a ieșit femeia lui Dragoș. Ridicai capul. Pot să-ți spun cu încredințare că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Unde te duci? Am să te spun lui tatu-tău și are să fie rău de tine... Fata încrunta sprâncenele fără să răspundă, se dezbrăca repede și se înghemuia într-un colț, cu ochii ațintiți în tavan. Iar maică-sa murmura somnoroasă: — Mi se pare că umbli pe drumuri rele!... Spune macar unde ai fost... Tu ai să dai de dracu... Ce-aveți cu mine? dați-mi pace! Am fost și m-am plimbat... răspundea cu o tresărire de mânie în glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mânie. Se repezea necontenit prin întunecime, parcă voia să-l deie la pământ. „Măi Colțun, măi Colțun...“ îl chema cu prietinie flăcăul; dar cânele nu voia să înțeleagă. Apărându-se cu bățul, înainta încet spre bordei. Un glas gros și somnoros se auzi dinspre șandramaua vânturătorilor: „Care-i acolo, măi?“ În același timp răzbătu prin noapte și vocea subțire a Marghioliței, chemând cânele. - Tăcu dulăul, se liniști și glasul somnoros, Lepădatu trecu repede spre bordei. — Dumneata ești, bădică? întrebă fata. Niță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-se cu bățul, înainta încet spre bordei. Un glas gros și somnoros se auzi dinspre șandramaua vânturătorilor: „Care-i acolo, măi?“ În același timp răzbătu prin noapte și vocea subțire a Marghioliței, chemând cânele. - Tăcu dulăul, se liniști și glasul somnoros, Lepădatu trecu repede spre bordei. — Dumneata ești, bădică? întrebă fata. Niță nu răspunse. Se apropie, se opri lângă dânsa, îi căuta mânile și i le cuprinse. Am înțeles eu cine poate fi... vorbi iar fata. Ce vrei? M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
are să-i lunece așa de ușor din mână. Simți numai că a fugit de lângă dânsul; auzi ușa bordeiului închizându-se și zăvorul sunând. Iar Colțun începu iar să latre cu mare mânie. —Care-i acolo, măi? răcni iar glasul cel somnoros de la șopron. Și Niță se strecură repegior pe drumul pe care venise și se lăsă la vale. „Șerpoaică fată, se gândi el. Știe cum să vorbeascăși cum să se poarte la vreme de noapte... Parc-am auzit-o râzând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vremea cea bună... O cunosc eu... Pot veni doi-trei și-ți scot cele mai bune vite, dacă n-a fi o leacă de pază... Trecând iar pe la coșere și șoproane, strigă, cu glasu-i aspru, și oamenii de pază îi răspunseră somnoroși. Tot așa de somnoroși și de înăbușit zăpăiau și dulăii - o dată, de două ori, pe urmă parcă-i apăsa în amorțire negura ploii. Târziu se opriră înaintea curții. —Doarme și călugărița singură în casa boierească... zise cu voce joasă Faliboga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cunosc eu... Pot veni doi-trei și-ți scot cele mai bune vite, dacă n-a fi o leacă de pază... Trecând iar pe la coșere și șoproane, strigă, cu glasu-i aspru, și oamenii de pază îi răspunseră somnoroși. Tot așa de somnoroși și de înăbușit zăpăiau și dulăii - o dată, de două ori, pe urmă parcă-i apăsa în amorțire negura ploii. Târziu se opriră înaintea curții. —Doarme și călugărița singură în casa boierească... zise cu voce joasă Faliboga. Contabilul e bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]