1,120 matches
-
negre de bronz. Doi preoți care îi așteptau la capătul holului, îi poftiră pe cei patru, fără nici un cuvânt, într-o cameră de oaspeți. Pereții erau pictați cu fresce, iar pe podeaua acoperită de covoare groase erau rânduite niște scaune somptuoase cu mânere aurite. Cei patru așteptau bătaia clopotului. Acesta era semnalul prin care erau înștiințați să intre în sala de întrevederi. — Eu o să merg înainte, repetă Velasco atent. Vă rog să mă urmați unul după altul în șir indian: senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimic mai prejos decât orice oraș din Europa. Ziduri lungi și negre împresoară cartierele în care se află casele nobililor daimyō sau ale războinicilor și mai multe rânduri de șanțuri negre înconjoară falnicul castel care te scrutează amenințător. Spre deosebire de palatul somptuos din Madrid, castelul Edo era pe dinăuntru o înșiruire de încețoșate fusuma aurii și de înșelătoare coridoare întunecate strălucind negru. După ce am străbătut câteva coridoare întortocheate ca într-un mușuroi de furnici, l-am văzut pentru prima dată pe bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și totuși nimic. Sunt în același timp hilare și grave. Obiectele se sustrag acelor forme sub care le vedem în mod obișnuit. Descrierea unei camere, în prima pagină din Pâlnia și Stamate, este exemplară în această privință. „În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a «lucrului în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și totuși nimic. Sunt în același timp hilare și grave. Obiectele se sustrag acelor forme sub care le vedem în mod obișnuit. Descrierea unei camere, în prima pagină din Pâlnia și Stamate, este exemplară în această privință. „În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a «lucrului în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pentru gestul acela de devotament, Hippolita încuviință și îi puse o mână pe braț. Dinspre villa încă mai veneau strigăte sălbatice și o serie de bufnituri. Prin ferestrele și ușile rămase întredeschise, Hippolita și Clemantius văzură strălucind în interiorul clădirii flăcări. Somptuoasa reședință a Patrinianilor era violată, prădată, incendiată. Opere de o valoare inestimabilă, adunate de generații., erau sortite distrugerii. — Domina, trebuie să intrăm! insistă intendentul. O clipă mai târziu, primele flăcări începură să se ridice deasupra acoperișului villa-ei, în dreptul sălii triclinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei unități. Acum, însă, Sebastianus intuia că venise, poate, momentul său. Se auzi, în schimb, întrebat câtă încredere consideră că poate avea în burgunzi. — Sunt luptători desăvârșiți, Eminentissime, iar sub comanda lui Chilperic vor face lucruri minunate. Ușurat de armura somptuoasă, Etius încuviință. — Și de Sangiban ce îmi zici? La Aureliana ar fi putut face un atac prin ieșire, dar în schimb a rămas la adăpost cu ai săi în cazărmi; pe urmă, azi la râu nu a ajuns la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceea a războinicilor săi hiung-nu. Și de această dată, ochi săi îi părură lui Balamber două sulițe, capabile să străpungă orice lucru pe care și-ar fi oprit privirea. După cum avea obiceiul, nici măcar în ziua aceea regele nu îmbrăcase veșminte somptuoase: sub splendida armură din plăci, fabricată cu siguranță în Orient, Balamber ghici o tunică dalmatica, ă simplă, cu mâneci lungi, dar cu tiv și broderie cu specific hun. înconjurat fiind de mai multe persoane, își dădu seama de prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
foamei, Îl cuprinse fiori de nesiguranță,de teamă...! Mai avea o singură speranță. Se va adresa direct Generalului Andruță Ceaușescu, Comandantul școlii de criminli securiști dela Pădurea Băneasa, fratele Dictatorului Nicolae Ceaușescu. Înainte de arestare, amenajase pentru fiica sa Claudia o somptuoasă vilă În cartierul Kisselef, undeva pe Strada Docenților, Între timp chiar Împretenindu-se cu Emil Gârleanu bărbatul ei, invitându-l adese ori la marile restaurante Încercând să-l facă să Înțeleagă... Are nevoie de ajutorul familiei sale Imperiale...! Pierdere de timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asemenea și una luminoasă. Era În cea mai mare parte luminoasă. Când trăsese cu arma, Sammler, el Însuși aproape un cadavru, izbucnise la viață. Degerând În pădurea Zamoșt, visase des să stea lângă un foc. Ei bine, asta era mai somptuos decât un foc. Inima i se simțea căptușită cu satin orbitor, extatic. Să ucizi omul șisă-l ucizi fără milă, căci era scutit de milă. Se văzuse un fulger, o pată de alb Înflăcărat. Când trăsese din nou fusese mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mi-e rău? Nu, Emil. Dar cred că o să Închid ochii. Lui Sammler Îi era rău de furie Împotriva lui Eisen. Negrul? Negrul era un grandoman. Dar avea o oarecare - o oarecare alură de prinț. Îmbrăcămintea, ochelarii de soare, culorile somptuoase, gesturile barbare, dar maiestuoase. Probabil că era un spirit cuprins de nebunie. Dar o nebunie cu o idee de noblețe. Și cât de bine Îl Înțelegea Sammler - câte ar fi făcut să Împiedice acele crunte lovituri! Cât de roșu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a se respecta luna sfântă. Circumcizia a prilejuit întotdeauna, în ținutul al-Andalus, sărbători în cursul cărora oamenii uitau cu totul de actul religios pe care-l celebrau. Doar se mai pomenește încă și în zilele noastre de ceremonia cea mai somptuoasă dintre toate, aceea pe care a organizat-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se hotărî în sfârșit să oprească festivitățile. Decretă că ultima zi de Paradă avea să fie de 22 moharram 883, care cădea pe 25 aprilie din anul creștin 1478, adăugând totuși că distracțiile de la urmă vor fi încă și mai somptuoase decât cele din săptămânile precedente. În ziua aceea, pe Sabika, femeile din cartierele de rând se amestecaseră, cu sau fără văl, cu bărbații de toate condițiile. Copiii din oraș, printre care și maică-mea, ieșiseră îmbrăcați cu straie noi încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau ca să-și cumpere straie noi; Întreruperea Postului, când până și cei mai săraci făceau chiolhan cu nu mai puțin de zece feluri diferite de mâncare; Așura, zi consacrată pomenirii morților, dar în cursul căreia se făcea schimb de daruri somptuoase. La toate aceste sărbători se adăugau Paștele, Assir, începutul toamnei, și mai cu seamă faimoasa sărbătoare de Mihrajan. Pentru acest din urmă eveniment, exista datina de a se aprinde focuri mari din paie; se spunea în glumă că aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a-i vedea pe djinni cățărându-se pe mine în somn. O săptămână mai târziu, ne-am întâlnit iarăși cu Bălțata în piața pătrată, aflată atât de aproape de casa noastră. Vizita ne-a dus de data asta la o locuință somptuoasă, situată nu departe de palatul sultanului. Încăperea în care am fost primiți era mare și înaltă, cu un tavan zugrăvit în azuriu și aur. Înăuntru erau mai multe femei, toate grase și înfășurate în văluri, care n-au părut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să schimbe cu ei, adică în realitate cu Prințesa și cu acolitele sale, mângâieri amoroase. Dacă femeia acceptă să participe la acest joc, din prostie sau pentru că-i place, este poftită să facă parte din confrerie și este organizat un somptuos banchet în cinstea ei, la care toate femeile dănțuiesc împreună în sunetele unei orchestre de negri. Abia la vârsta de șaisprezece sau șaptesprezece ani am aflat povestea Prințesei cu demoni. Doar atunci am ghicit ce anume le făcuse pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la ușă. Am răspuns fără să deschid. Era un servitor trimis de unchiu-meu pentru a-mi aduce aminte că eram așteptați la palat. Trebuia să asist, îmbrăcat de gală, la prezentarea scrisorilor. La curtea din Tombuctu, ritualul este precis și somptuos. Când un ambasador obține o întrevedere cu stăpânul orașului, trebuie să îngenuncheze în fața lui, cu chipul atingând podeaua, să adune cu mâna un pic de țărână și să și-o presare pe cap și pe umeri. Supușii principelui trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șovăi, poetul meu se afla prin preajmă ca să declame: „Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept“. E adevărat că-și dăltuia vorbele în aurul meu. Ziua în care au început lucrările a fost una dintre cele mai somptuoase din viața mea. În amurg, înconjurat de un roi de lingușitori, m-am dus să așez la temelie, în cele patru colțuri ale viitoarei construcții, talismane de preț și șuvițe de păr de copil, cu grijă tăiate de pe capul fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mile de Fès, pe drumul spre Sefru, sigur că orice pericol era de acum depășit, m-am apropiat de Hiba, cocoțată pe cal într-o litieră învelită în mătăsuri. — Nici un fasiot n-a mai asistat vreodată la o asemenea retragere somptuoasă, am lansat eu mulțumit. Ea se arătă îngrijorată. — Nu se cuvine să sfidezi hotărârile Soartei. Nu trebuie să nesocotești vitregia ei. Am dat din umeri, nicidecum impresionat. — N-am jurat eu că te readuc la tribul tău? Vei fi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
n-aș fi pus la cale plecarea. Cu toate astea, în primele zile, detenția a fost mai puțin aspră decât mă temeam. În februarie, am putut chiar primi un dar de la Abbad, care, date fiind condițiile, mi s-a părut somptuos: o manta din lână și o prăjitură cu curmale, însoțite de o scrisoare prin care îmi vestea în cuvinte abia deghizate cucerirea Rhodosului de către Soliman: Marea i-a dus pe ai noștri în vârful stâncii, iar pământul a fremătat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar nici măcar o clipă n-am văzut nici cea mai mică legătură între el și prietenul meu cel mai bun, ruda mea cea mai apropiată, fratele meu aproape. Am fost nevoiți să așteptăm până seara ca să rămânem singuri în cortul somptuos pe care escorta sa îl ridicase pentru el. Excelența Sa Iscoditorul purta un turban înalt și greu din mătase albă, împodobit cu un rubin mare și cu o pană de păun. Dar curând și l-a scos, cu un gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
antrenamentul, răspunse Manteus liniștit. Iar pe el aduceți-l la mine. Străbătură curtea interioară, care fusese transformată în arenă pentru antrenamente și era mărginită de un șir de coloane din marmură, mândria acelei vile, ce fusese una dintre cele mai somptuoase din Augusta, înainte să devină sediu pentru Ludi. Ajungând în capul scărilor, Valerius se opri, privind dincolo de zid, spre colina ce se zărea în depărtare. Fusese acolo într-o noapte cu lună plină, când vântul risipise cenușa Velundei. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pot să ucid. Proculus nu-i răspunse. — M-ai auzit, maestre? — Te-am auzit. 31 Banchetul dat de Vitellius în cinstea legaților Valens și Caecina în vila ce-i fusese pusă la dispoziție de rectorul din Ticinum fu atât de somptuos, încât magistrații orașului rămaseră muți de uimire, iar cei avari înghețară de spaimă. A doua zi ploua, iar împăratul vizită taberele, îi lăudă pe soldați, cărora le oferi bani și vin, și nu-i băgă în seamă pe auxiliari. Porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]