1,605 matches
-
rog frumos, să mă ierți! - Pentru ce? - Lasă, îți spun în pauză. Am așezat cuvântul ,,muncă” pe desenul cu pricina și i-am rugat să facă un text cu aceste cuvinte puse pe fiecare lucrare. Țârrr! Țârrr! Țârrr!se aude soneria. Ca niște rachete țâșnesc pe ușă afară. - Doamna, e pauzăăăăăăăăăăăăă! - Bine, bine! Am auzit. Merg să-mi beau cafeaua. Mi-ați promis că nu faceți rele. Orele următoare au trecut ca doua clipe. Cu ghiozdanele mai mult târâte, elevii se
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
un calvar înfiorător. Escaladarea mea a fost mai cumplită decât urcușul pe creasta unui munte aflat într-un cutremur de gradul opt pe scara Richter. După ce m-am agățat cu nădejde de sânii doamnei și m-am liniștit, am auzit soneria țârâind nervoasă ca o ambulanță în misiune. Frumoasa doamnă a sărit ca arsă și a descuiat ușa. Va urma Referință Bibliografică: Fragment 1 din nuvela OMUL DIN VIS / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1367, Anul IV, 28
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
specială pentru televizor. S-a gândit s-o așeze pe balcon, dar nici așa nu a funcționat. S-a chinuit câteva ore și a renunțat. Necajită, a luat o carte din bibliotecă și a început să citească. S-a auzit soneria. Prin vizor a văzut două figuri de bărbați pe care nu le cunoștea. A întrebat cine sunt. Aceștia au spus că sunt niște vecini din blocul de vis-a-vis care au văzut-o pe balcon cât s-a chinuit să monteze
CUNOŞTINŢE (CAPITOL DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352646_a_353975]
-
legate de locuri, persoane și conversații, încercând cu maxim de efort să sistematizeze și să dea o nouă orânduială tuturor gândurilor, în funcție de lista de priorități întocmită mintal. Înainte de ivirea zorilor, l-a atenționat lampa de control instalată pe birou alături de sonerie să meargă în secție. „Este ceva deosebit de grav ori poate că la Iustin s-a întâmplat ceva”, își zise el și zvâcni de pe fotoliu ca fiind catapultat direct pe ușa ce o deschise cu mare grabă. - S-a trezit cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
tasată și înghețată. În zăpadă era glisiera metalică. - A, da! Am auzit un zgomot metalic... Da, de la impactul cu ea... Dar ce importanță mai are? Am murit cu ea în gând..., șopti Iustin aproape neauzit și adormi. Eugen acționă butonul soneriei și asistenta își făcu apariția aproape imediat. Prin semne și cuvinte șoptite i-a dat instrucțiuni și a ieșit afară să inspire aer proaspăt. Simțea o nevoie acută să se învioreze. Nu avea spațiul necesar și nici timp să-și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
sosise. Silviu se așeză lângă Cecilia și după ce îl examină puțin pe Nicolae care era proaspăt bărberit și îmbrăcat cu o cămașă curată, începu să converseze cu Rodica pe care o cunoștea de mulți ani. Peste câteva minute se auzi soneria, Nicolae îl rugă pe Sandu să se ducă să deschidă iar acesta se duse cu pași mari bărbătești, făcând să trosnească parchetul pe care călca. Sandu deschise ușa și preț de câteva clipe îl privi pe Eusebiu, ce era un
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (8) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352717_a_354046]
-
le rezolva, chiar uneori se tachinau mai mult sau mai puțin fățiș, provocându-se astfel reciproc într-un fel de concurs în care în realitate nu era niciun învins. Un zgomot prelung țâșni ca un strigăt de sirenă strangulată. Era soneria. Profesorul Condurache se ridică de pe scaun și cu pași fermi se îndreptă către intrare. - Bună ziua, se auzi o voce subțirică, cunoscută. Emanuela intră în living aruncând priviri curioase în dreapta și în stânga. Profesorul se uită galeș la ea, zâmbind, ceea ce o
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
la sediul unității și că nu mai are probleme de serviciu.... Ce să cred acum? Ajută-ne să ne întâlnim și să ne simțim bine împreună la revelion!", murmura Adriana, rugându-se cu teamă. Când tocmai terminase ruga, a auzit soneria. Dintr-un salt ajunse la ușă. Se îmbrățișară lung și el o simți că tremură. - Ce-i cu tine, Adi? Ți-e frig, cumva? - Nu, nu am nimic... Mi-a fost teamă că nu mai vii... - Vai de mine! Cum
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
se opriră în fața unei uși din spatele căreia se auzea muzică și multe voci de femei și bărbați, dar nu se înțelegea nimic din ce se vorbea. El acoperi subtil plăcuța prinsă pe ușă cu numele locatarului, ca și când nu ajungea la soneria pe care a acționat-o lung, fără întrerupere. Când ușa se deschise larg la perete nu se mai auzi nicio voce și se făcu întuneric în acel apartament. Doar acordurile unei melodii de dans pătrundeau până pe hol și câteva sclipiri
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
sec, pentru că nu știam exact unde era central; nu fusesem niciodată mai departe de Gara de Nord, iar în privința viitorului nu știam nici atât. Mi-am clătinat numai capul în semn de aprobare și când să-mi deschid gura încă o dată, am auzit soneria de la ușa de la intrare. -Repede i-ați paltonul să te ascund. Au venit părinții și nu am voie să primesc copii din cartier în casă. Într-o secundă m-a aruncat într-un dormitor, între soba mare de teracotă și
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirica de Al.Florin ȚENE CEASUL Dimineață se crăpase că o piersica coapta. Zeama ei de lumină se prelingea peste față și mâinile neacoperite. Plapuma căzuse de pe mine în momentul când întindeam brațul să opresc soneria ceasului care sfâșia, cu sunetul lui, liniștea. Însă ceasul nu era nicăieri. „Probabil rămăsese în urmă” - mi-am zis. Somnoros, cum eram, m-am speriat de trosnetele ce se auzeau venind deafară. Am sărit din pat și am privit pe
CEASUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357183_a_358512]
-
omorât un medic, coleg cu el, care îi era dator o sumă mare de bani. Nu după mult timp bănuitul și-a ridicat o vilă deosebită. Cu ce bani se întrebau oamenii? * Trezit, parcă dintr-o altă lume paralelă, de soneria interfonului, Florin se sculă de la computer și s-a dus la ușă. -Bine ai venit Constantine! Ce făceai? -Lucram la roman! -Să te faci comod și hai în sufragerie. După ce și-a pus geaca în cuier, intrară în cameră unde
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
concern ale cărui succese îl plasau la burse cam pe același plan cu ceva mai puțin cunoscutul Gazprom. Domnul Costel este directorul general al acestuia, chiar dacă poartă bască trasă meseriaș pe frunte și se scobește cu unghia între măsele. O sonerie se agită isteric și Costel tresări mușcându-se de deget. Avea și de ce! Pe peretele din fața sa se lumină marele ecran privat prin care patronul dădea ordine. Într-adevăr, pe ecran, în decorul mirific al unei insule din Pacific, apăru
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
prezinte patronului. Norocul consta în multitudinea ofertelor prezentate de internet. Pe ea nu o interesau prețurile produselor, ci calitatea lor și designul. Să arate cât mai plăcut ochiului, să fure la cântar prin aspect, cum ar spune românul hâtru. Auzi soneria și se precipitată spre ușă, să deschidă cât mai repede. Știa că la ora aceea nu putea fi decât Radu. În grabă s-a lovit cu piciorul de birou și simți o săgetare care o străfulgeră prin mușchii până-n călcâie
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
Odată ce închise ușa în urma sa, curiozitatea Adrianei era întinsă la maximum. Ce putea conține acest colet? După formă bănuia să fie tot vreun tablou, dar oare ce conține acel tablou? Nici nu apucă să-l desfacă, că sună din nou soneria. Era de data aceasta Radu. Încă era sulul în mână când îi deschise. Nu avusese timp să-l ascundă undeva ca pe celălalt, dacă nu dorea ca Radu să-l vadă. Acum era prea târziu. - Ce, ți-ai comandat vreo
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
cerc, bine închis, fără posibilitatea de a scăpa. Emanuela deschide ochii mari, îngroziți de spaimă, transpirată și cu cearșaful, care trebuia să se afle așezat pe pat, strâns la piept. A avut un coșmar. Telefonul de pe noptieră suna insistent, iar soneria acestuia se transformase, probabil, în acele groaznice sirene din visul ei. A întins mâna tremurând și a ridicat receptorul, timp în care a sorbit puțină apă din paharul de pe noptieră pentru a-și reveni. - Alo, da?! - Bună dimineața, doamna Emanuela
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
s-a adresat cu vocea gâtuită de emoție: - Noi, adică eu și fiul meu, aici de față, am venit, doamnă Lucica, să petrecem împreună această sfântă sărbătoare, dar vrem, cu această ocazie, să vă facem... Sunetul strident și lung al soneriei l-a întrerupt. Toate privirile s-au îndreptat spre ușă. Lucica, oftând scurt a ușurare, s-a repezit să o deschidă, făcând loc unui grup de vreo șapte copii de nouă-zece ani să intre unul câte unul, în timp ce colindau, împreună cu
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
îi învăluia trupul. Îi inducea o stare de mister și relaxare. Noaptea se instalase, nu și-a dat seama când a ațipit. A trezit-o pendula.. Ora 22, nici urmă de Frank. Băutura din sticlă scădea simțitor. O furase somnul ... Soneria de la ușă țipa strident. Musafirul nerăbdător uitase degetul apăsat pe buton. -Imediat..imediat! soneria se încăpățâna, să sune ca o sirenă.. -La naiba, mi-ai spart timpanul, deschise grăbită. În sfârș ... Vorbele au rămas nerostite..arătarea proțăpită la ușa ei
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
nu și-a dat seama când a ațipit. A trezit-o pendula.. Ora 22, nici urmă de Frank. Băutura din sticlă scădea simțitor. O furase somnul ... Soneria de la ușă țipa strident. Musafirul nerăbdător uitase degetul apăsat pe buton. -Imediat..imediat! soneria se încăpățâna, să sune ca o sirenă.. -La naiba, mi-ai spart timpanul, deschise grăbită. În sfârș ... Vorbele au rămas nerostite..arătarea proțăpită la ușa ei, era o statuie albă ori omul de zăpadă din curtea casei a prins viață
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
da, fără probleme! Mioara găsi pe servantă un bilet de la Nina. Bine ai venit, te pup, mama! Ca o telegramă, zâmbi Mioara, dar era bucuroasa pentru cuvintele găsite. Suna telefonul, se îndreptă spre măsuță dar în același timp suna și soneria. Spuse, sun eu mai târziu - și se îndreptă către ușă. Un tânăr în uniformă roșu cu alb era ascuns în spatele unui frumos buchet de trandafiri albi și doar unul singur roșu. Mioara semnă fără să întrebe nimic. Pe biletul ce
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
de fier forjat ale locuinței lui Teo erau încuiate. Mioara a smțit o strângere de inimă,iar discuții interminabile, amenințări și cuvinte dezagreabile. În atâția ani de căsnicie se săturase de ele, chiar nu le mai suporta. Apăsă avocatul pe sonerie, după câteva minute Sergiu ieși val-vârtej din casă. In urma lui apăru și Teo cu o geantă mare burdujită. Și, cum nu se putea să scape așa cu una cu două, ascultă încântata perorația lui... - Cred că ești covinsă că
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
din ochi. Mârâituri dușmănoase li se ridicau unora din gâtlej. Îmi făceam curaj, căutându-mi drum spre intrare, încercând să creez impresia că le ignoram prezența. În dreptul ușii de acces în casa scărilor mă oprisem derutat, acolo existase cândva o sonerie din ebonită lucioasă, în locul ei rămăseseră doar două fire spânzurând în afară. Lemnul ușii, din stejar masiv, era înnegrit de intemperii și adânc scobit de gheare. Dar ușa era întredeschisă. O împinsesem precaut, cu speranța că, odată intrat, voi scăpa
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
domnule comandant, din păcate, omul este întotdeauna, veriga slabă a oricărui sistem. Vă las cu bine și meditați profund dar să și acționați rapid, la ce v-am spus. După plecarea secretarului, sistemele rămaseră tot decuplate iar comandantul acționă o sonerie mascată sub birou. O ușă se deschise și prin ea intră șeful direcției pază și protecție al instituției. Fost luptător în comandouri. Comandantul îi dădu lista cu participanții la cercetare și spuse: - Acest dosar trebuie închis definitiv în cel mai
INCREDIBILELE ATACURI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358668_a_359997]
-
nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Explorarea peșterei Sebastian Condurache închise cartea matematicianului Dan Barbilian:[1] Curs de algebră axiomatică, pregătindu-se să meargă la culcare, când liniștea din living room fu spartă de țipătul strident al soneriei din holul de la intrare. Aprinse lumina din fața casei să vadă cine poate fi la poarta metalică. Întotdeauna o închidea cu cheia când intra în curte. - Da! Cine-i acolo? Întrebă el nervos că este deranjat la o asemenea oră din
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
unul neavizat să creadă că-mi ponegresc țara, da’ ăsta e crudul adevăr... Suntem săraci și bolnavi. -Ai cheie sau sunăm să ne deschidă ? -Am, da’ e o idée să sunăm...Îi avertizăm într-un fel... Elena apasă prelung pe sonerie. Se aude “Imediat” și Radu deschide intrând în joc... -Nu puteați să mai stați... De parc-ați fost la Paris... -Să știi că da...Să nu nu mai recunosc Zăvoiul...Au dreptate oamenii că-l regretă pe Gutău... ‘Sara ! -Sărut
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]