941 matches
-
puțin aparent, exegetul ce se vrea infernal scrutează mai întâi ambianța proximă: "Dacă e vorba de Suceva, atunci nici nu știu ce să fac mai întâi: să prețuiesc singurătatea culturală - pe care aici o am din plin -, sau să disprețuiesc amalgamul, pestrițul, sordidul, vanitățile, impostura sufocante? Să deplâng absența unei biblioteci serioase, a unor reviste și edituri de prestigiu, a unor dezbateri fără intermediarul hârtiei, sau să mă fericesc că am aici anonimatul la care visam din copilărie?". De fapt, ambele ipostaze sunt
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
realist-socialist Aurel Baranga), vădesc o stare de spirit sfidătoare, o rebeliune excentrică împotriva lumii în care trăia. Bunelor sentimente și bunelor maniere burgheze li se dă cu tifla atît prin expresia total neconvențională, șocantă, cît și prin atracția către aspectele sordide ale societății, către declasați. Marginalii populează viziunea rebelă a junelui bard. Cerșetorii, prostituatele, hoții, asasinii și sinucigașii apar drept victime ale unei ordini sociale inicve, urmăriți de polițiști și jandarmi, pe schema unei antiteze accentuate, melodramatice. Acest mizerabilism e nutrit
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
mișcare șurub în partea opusă și-și înfige picioarele reci în spatele meu. Simt atunci ciudat cum closetul mi se revarsă lent pe spate și mi se prelinge de-a lungul pielii, tocmai săpunită cu smacuri din cele mai fine." Elemente sordide, de la comunistul Brifcor, pînă la closet, sînt exorcizate - e de ajuns o hîrjoneală nevinovată în pat cu colega de cameră. Debutul Ceciliei Ștefănescu a fost foarte bine primit de critică. Este un tînăr intelectual activ (redactor la Editura Univers, la
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
de curiozitate? Rareori în contact cu neamurile cumpătate din Ardeal, deci fără " aparținător"? Și-ar fi închipuit că imensele depozite de dragoste pe care le avusese cândva, că gingașa lui tandrețe se vor revărsa asupra pisicilor, singurele ființe vii din sordidul apartament? Din trecutul scenic al acestui mare actor de teatru îmi reapare și soldatul Pasăre.Tot pe scena națională târgumureșană și tot într-un text scris de DRP (Piticul din grădina de vară), un rol antologic ce rămâne în galeria
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
Dinescu reprezintă un pericol potențial pentru orice minte întunecată. El e întruparea lui Ariel într-o lume dominată de murdăria și vulgaritatea lui Caliban. Partidul România Mare nu-și exhibă pentru prima oară atitudinile huliganice. Lăsând deoparte limbajul de mahala sordidă al gazetei conduse de Vadim Tudor, e cazul să reamintim amenințările cu moartea și pogromurile promise de cel care se crede mântuitorul neamului ("Lista rușinii"). Luați de val, n-ar trebui să uităm nici poziția liderilor "României Mari" în timpul ultimei
Linșați-l pe Dinescu! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16605_a_17930]
-
C. Mihăilescu a fost salvat de carte, iar cartea e - așa cum spune și titlul - un substitut al destinului, dacă nu chiar Destinul însuși. Întâlnirea celei care avea să-i devină tovarășă de viață, și care a pecetluit evadarea din lumea sordidă a mahalalei bucureștene, e celebrată ca un punct de cotitură întro existență parcă desprinsă din cărțile lui Maxim Gorki sau din fragmentele gotice ale lui Dickens. Ca unul care, timp de aproape opt ani, am stat umăr la umăr cu
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
felul cum se exploatează toate abilitățile de orice fel și cum se depășesc inhibițiile, regulile și libertățile competiției. Am descoperit multe lucruri ce-și prefigurează apariția și în sistemul nostru: numărul mic de profesori buni, istorii de familie cumplite, uneori sordide care îi împovărează pe copii, rolul de "hopa mitică" al directorului, răsucit în sus și-n jos între autoritățile de care depind resursele școlii sale, concurența profesorilor pentru promovare transformată în luptă feroce, impactul imens al unui strop de interes
Școala, subiect de ficțiune by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7607_a_8932]
-
în acest gen, integrîndu-le într-o structură care amintește de o compoziție muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie și accentuînd latura formală a versificației, creează în ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
mai vechi sau mai recente, dar se naște deopotrivă din vacuitatea zilelor și din deriva psihologică a personajelor. Este vorba așadar despre o povestire care acumulează detalii minuțios descrise din viața reală, în genere din zona cenușiului, dar și a sordidului cotidian, pentru a face posibilă, la momentul oportun, erupța accidentului supranatural. Astfel, deși începem să bănuim evoluția spre neobișnuit a povestirii încă de la primele capitole, de-abia capitolul al treisprezecelea al romanului (din totalul de douăzecișicinci) introduce decisiv în acțiune
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
acorde romanului său, Gabriel Chifu se arată a fi un maestru descriptiv al stărilor negative, de inconfort fizic și mental, de incomunicare și ruină lăuntrică. Lui îi reușesc cel mai bine paginile din acest registru, precum și descrierile în care colcăie sordidul și mizeria umană. Calea de salvare din marasm și impas pe care o propune Cartograful puterii, aidoma celei oferite de Malraux, este calea religioasă, soluția credinței. La sfârșitul romanului, Matei Pavel se regăsește pe sine, senin și extatic, în fața mănăstirii
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
explica geniul prin boală. Geniul e consecința scrîntelii, Nietzsche fiind un cazan de otrăvuri fiziologice care au răbufnit în conștiință sub forma smintelii. În acest caz, reduci superiorul la inferior și faci din Nietzsche un zgîrci contorsionat, alcătuit din complexe sordide. Acesta e genul de lectură de care fac uz spiritele joase, care au satisfacția de a-l vedea pe filosof micșorat la calapod propriu. Cine secretă mizerii le regăsește peste tot, grație oglindirii de sine în oameni. Al treilea mod
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
de iarnă), întreprinderi falimentare, devalizări, abuzuri în serviciu (și sexuale) patru grupe mari de români: a) copii; b) disponibilizați, viitori șomeri; c) pensionari și d) cerșetori (plus muncitorii la negru fără nici un Dumnezeu, și majoritatea demnitarilor fără de legea aceasta); locuințe (sordide), zone împădurite (transformate în deșerturi prin defrișări), găinării, flagranturi, clădiri-monumente (gata să se dărâme), incesturi, legi (stufoase cu posibilități nelimitate de interpretare), armate de cerșetori, delapidări, pederastie (după abrogarea Art. 200 din C. P.!), atacuri armate, protecție socială (mă crezi
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
fi de "citit" în acest roman? Se forțează din nou suprainterpretarea de atitudine, adică ceva de genul tânăra generație alienată, victimă a societății, nonconformistă, care este precum vorbește, dezinhibată, provocatoare, ratându-și existența prin inacțiune și complacere într-un mediu sordid, o generație fără vlagă, fără repere, cu un prezent "varză" și cu un viitor incert. Romanul lui Dan Țăranu se vrea acel tip de proză la finalul căruia nu rămâi cu nimic, acest nimic intenționând să fie tocmai Sensul lui
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
entuziasmează o bătrînică de proveniență estică. Este adevărat, dar epoca spectacolelor de varietăți, cum se prezentau în această sală, s-a cam terminat, chiar la televizor se preferă serialele, competițiile și pornografia. Presupun că și acesta ar fi fost viitorul sordid al fostului Palat al Republicii. Scheletul, cel puțin, își păstrează demnitatea, și are o semnificație pe care clădirea funcțională nu o poate însuma. “Corpul uman”, scrie Walter Benjamin în cartea sa despre teatrul baroc,”își capătă dimensiunea alegorică numai în
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
surghiunit). Numai că Florentin, ămblânzitor de lei din vocație absolută, moare ăntr-o grădină zoologică an Australia, după care leii de acolo ăncep să răspândească cuvântul Domnului. Nae Lebădaru, țiganul mâncător de lebede, duce la extrem această permanentă tendința de simbolizare, sordidul consum de lebede se transformă ăntr-o adevărată vânătoare ritualica:"aȘa fi mâncat o lebădă-două la viață meaă, răspunse țiganul, cu prefăcuta modestie. aEram la Viena, ăntr-o duminică... Nu mâncasem de trei zile... M-am aciuit ăntr-un parc, undeva pa lâng-un
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
Teatrul de Cameră din Budapesta, a cîștigat premiul ex aequo pentru Hoții - Schiller actualizat de către Alföldi Róbert. Cu tot balastul expozitiv, reprezentația incită prin felul în care exaltarea ideatică proprie curentului "Furtună și avînt" a fost convertită hard la cotidianul sordidului fizic, psihic și metafizic prin creațiile actorilor Horváth Lili, Stohl András, Laszlo Zsolt. Pe cît de diferite, pe atît de înrudite au fost trei spectacole cu o încărcătură "metateatrală". Ștefan Iordache, secondat la Naționalul bucureștean de Gelu Colceag, s-a
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
că prin ele autorul încearcă o desprindere de Amazon-ul debutului său, un volum dens și elaborat, vizionar și ceremonial în egală măsură. Amazon părea chiar, la scară, un fluviu colectând într-un același debit aspectele realității înconjurătoare și fantasmele personale, sordidul postrevoluționar și metaforele dintotdeauna. Ceea ce acolo era captat și adăugat, integrat și topit într-un discurs fluvial, dar extrem de bine controlat, este aici dispersat și ilustrat în mai multe registre lirice. Dacă termenul n-ar fi căpătat prin uzaj o
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
măsluirea imaginii druizilor din rațiuni de hiperbolizare comercială. Potrivit autorului, druizii sînt victimele imaginației avide de aventuri cu pitoresc arhaic. In seama lor fantezia contemporană a pus cele mai năstrușnice găselnițe extravagante, încununîndu-i cu atribute de un macabru mustos și sordid: preoți sîngeroși folosind drept lăcașuri ritualice menhirele de la Stonehenge sau Avebury, sacerdoți oficiind atroce sacrificii de vieți omenești, magicieni folosind vîscul ca plantă cu virtuți terapeutice, auguri ghicind viitorul în virtutea unor tehnici de divinație a căror rețete n-o știau
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
dar cel puțin aici, în volumul Druizii. Filosofi printre barbari, autorul chiar asta face. împăratul druid nu numai că e gol, dar nici măcar nu e împărat. Cine distruge microbii dătători de boală distruge cauza bolii, dar totodată înlătură patologia misterelor sordide, dătătoare de fiori, care emană din arcanele ei. Acesta e cazul druizilor: Brunaux, dedicat adevărului, devine inflexibil, respinge verosimilul și îmbrățișează veridicul, reducînd istoria la schema unei unice variante valabile. O variantă deprimant de mediocră, potrivit căreia druizii au fost
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
a publicat pe Nabokov și pe Henry Miller. Junky este povestea autobiografică a tînărului dezabuzat dependent de droguri care intră în diverse combinații în suburbiile New-York-ului. Periplul unui junky de la un distribuitor la altul, fuga de razii, traiul în mediul sordid, slang-ul și practicile junkerilor, tovărășia cu indivizi dubioși, suspecți de a fi informatori, păcălirea farmaciștilor pentru a lua pe rețete false morfină, chinurile sevrajului (,marfa îți ia tot și nu îți dă nimic, în afară de asigurarea împotriva sevrajului"), trecerile scurte
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
transmis de intermediar și se scutură de perspectiva torporii sentimentale: "Junele martirizat simțea cum îi ieșea sudoarea din piele, năclăin-du-l, ar fi dorit să facă repede o baie, își percepea creierul ca un ou moale și sufletul praz fiert, dar sordidul bătrânel nu se dădea dus. O fi venit ca pețitor al Dorinței, se posomorî el" (p. 12). Toate premisele psihologice ale lui Gabriel Dimancea, ziaristul din Platonești, sunt ale unui Oblomov tipic: tândăleala în vârful patului, refuzul de a accepta
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
Puțini fii de lumînărari au ajuns gravori. Lasne, Callot, Poilly erau de familii de aurari. Copilul avea un incredibil talent de a desena atitudinile naturale și expresiile trupului, de a scoate din umbră chipuri și mîini, de a reprezenta scene sordide, sau umile, sau rușinoase, nicicînd văzute pînă atunci. Fusese dat la meserie foarte devreme.
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
de ajunseseră acești rari oameni la radicalitatea gestului lor care, condamnat din capul locului să rămână izolat, avea ca rezultat sigur invalidarea destinului propriu. Eram cercetător științific „gradul trei" la un institut de pe Calea Victoriei. În anii '80, când totul devenise sordid și irespirabil, mi-am imaginat de mai multe ori, navigând între institut și Biblioteca Academiei, ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi scos din servietă o pânză, pe care ar fi fost scris ceva de genul „Jos comunismul!" sau
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
Daniel Cristea-Enache Cotidianul suburban, dezolant, sordid este fundalul și climatul multor versuri ale tinerilor poeți de azi, "milenariști". După cum observa un critic atent și exigent al actualității literare ca Alex. Goldiș, lirica acestora a preluat o funcție socială ce era marcată, uzual, de proză, nuanțând astfel
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
pielea lor, ce a însemnat "etica și echitatea socialistă", ei nu pot totuși să nu se arate perplecși când văd ce se întâmplă în jur. Spectacolul postrevoluționar li se pare, celor mai mulți dintre bătrânii de astăzi, de neînțeles. Ceva plasat între sordid și grotesc. Frecându-se la ochi, ajung să-și aducă aminte cu nostalgie de vechiul regim, suprapus tinereții și maturității lor și în care exista, luminoasă, speranța zilei de după. Mizeria, ticăloșia, cinismul căpătaseră un nume propriu: Ceaușescu. Părea suficientă radierea
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]