529 matches
-
între strada Palat și strada Sf. Lazăr a început să se populeze mai ales în secolul al XVIII-lea, aici formându-se pe la mijlocul acelui secol un mic cartier denumit Broșteni, cu două ulițe podite - Podul Lung (Ulița Carvasaralei) și Podul Spânzurătorilor și o stradă comercială, numită Ulița Sf. Constantin, cu prăvălii cu un singur nivel. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, preotul grec Poliz din Tesalonic (Grecia) a construit cu banii săi o biserică de lemn cu hramul
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași () [Corola-website/Science/318004_a_319333]
-
o ciocnire cu autoritățile la Fort Sumner în 24 decembrie 1880, Billy și alți trei s-au predat. Judecat la Mesilla în aprilie a fost învinuit de uciderea șerifului Brady și condamnat la moarte, sentința urmând a fi executată prin spânzurătoare la 13 mai, în Lincoln. Transportat aici, el a rămas închis până la 28 aprilie. Se afla sub paza ajutorului de șerif J. W. Bell, când a pus mâna pe arma cu două țevi a acestuia, doborându-l cu un singur
Billy the Kid () [Corola-website/Science/319812_a_321141]
-
în spatele scenei și descoperă un bazin încuiat, în interiorul căruia Angier se îneca. Borden încearcă să îl salveze, dar Angier moare înecat. Cutter îl prinde pe Borden, care este declarat vinovat de crimă, pe baza unor dovezi adiționale și condamnat la spânzurătoare. La închisoare, Borden citește jurnalul lui Angier din Colorado, care i se adresează direct, cu urări de a putrezi la închisoare pentru că l-a ucis. Jess va fi lăsată în grija statului dacă Borden nu dezvăluie secretul iluziei sale unui
Prestigiul (film) () [Corola-website/Science/316651_a_317980]
-
care acest fapt i-ar fi ajutat să-și îndeplinească obiectivul independenței Ucrainei. Un slogan al grupării Bandera din 16 iulie 1941 era „Trăiască Ucraina fără evrei, polonezi și germani; polonezii dincolo de râul San, germanii la Berlin și evreii la spânzurătoare”. Istoricii de la Yad Vashem au afirmat că milițiile OUN au fost implicate în masacrarea a aproximativ 6.000 de evrei din Lviv, imediat după ocuparea acestui oraș de către trupele germane, dar există o mai veche controversă pe această temă, although
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
ar fi ținut în gură ca pe un trabuc (explozia i-a distrus jumătate din față și a murit după o agonie de șase ore). A doua zi (11 noiembrie 1887) Spies, Parsons, Fischer și Engel au fost duși la spânzurătoare îmbrăcați cu robe și glugi albe. Ei au cântat "La Marseillaise", pe atunci imnul mișcării revoluționare internaționale. Membrii familiilor lor, printre care și Lucy Parsons, care au încercat să-i mai vadă o ultimă oară, au fost arestați și percheziționați
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
în vechea regiune Limbourg din estul Belgiei, familia mamei lui Simenon fiind, de asemenea, din această provincie, dar din partea sa olandeză. Printre persoanele din trecutul familiei se numără Gabriel Brühl, un jefuitor din Limbourg-ul anilor 1720-1743, care a sfârșit prin spânzurătoare. Din această cauză Simenon folosește numele de Brühl destul de des în românele sale. În aprilie 1905, la doi ani după nașterea lui Simenon, familia s-a mutat în vecinătatea orașului Outremeuse, pe rue Pasteur nr. 3 (acum stradă , nr. 25
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
râul și Tuco este uratul. Tuco este un infractor căutat de justiție, pe capul lui fiind pusă o recompensă considerabilă. Tuco și Joe joacă un joc periculos. Joe îl duce pe Tuco șerifului și ia banii, apoi îl salvează de la spânzurătoare în ultima clipă, retezând ștreangul cu un glonț. Fug împreună și împart banii. Mizele lui Sentenza, un criminal sadic, sunt ceva mai mari: o cutie ce conține 200.000 de dolari îngropată într-un cimitir. Cei trei își unesc forțele
Cel bun, cel rău, cel urât () [Corola-website/Science/317330_a_318659]
-
fiind "cultural, istoric sau estetic semnificativ" de către Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii, fiind selectat pentru păstrarea sa în Registrul Național de Film. Filmul are loc în anii 1930 în Virginia de Vest, de-a lungul râului Ohio. Ben Harper este condamnat la spânzurătoare datorită comiterii unui jaf în care doi oameni au fost uciși. Înainte de a fi prins de poliție ascunde banii furați, dezvăluind locul doar fiului său John, protagonistul filmului. John are o soră mai tânără, Pearl. Reverendul Harry Powell este un
Noaptea vânătorului (film) () [Corola-website/Science/328929_a_330258]
-
de apă dezafectat aflat în grădină, ascuns sub o cușcă de câine, exact cum le-a sugerat polițiștilor de către Holmes. Detectivul crede că Amberley va sfârși mai degrabă la Broadmoor (spital pentru infractorii bolnavi psihic din sudul Angliei) decât la spânzurătoare, din cauza stării sale psihice. Acțiunea povestirii are loc în 1898 sau la începutul anului 1899, conform unei indicații de la începutul operei literare. Holmes spune că Amberley s-a retras din afaceri în 1896, s-a căsătorit la începutul anului 1897
Povestea bătrânului fabricant de vopsea () [Corola-website/Science/325351_a_326680]
-
ce concurează la nivel înalt cu cele aduse din centrele producătoare de astfel de monumente din Grecia. În satul Eftimie Murgu, Caraș-Severin, la SV de localitate, în comun cu hotarul Prilipățului, pe un platou mărginit la sud de Dealul La Spânzurători, în anul 1895, și mai apoi, s-au descoperit sarcofage romane. La Muzeul de etnografie universală "Franz Binder" din Sibiu este expusă o mumie egipteană cu sarcofag din lemn, având peste 2000 de ani vechime, provenită din săpăturile arheologice de la
Sarcofag () [Corola-website/Science/327464_a_328793]
-
pe rebeli. Patriarhul a fost arestat la ieșirea din catedrala patriarhală după celebrarea slujbei de Paști în aprilie 1821 și a spânzurat în costumul patriarhal de poarte Sfântul Petru a catedralei. După trei zile, corpul său a fost coborât din spânzurătoare și, după ce a fost târât pe străzi, a fost aruncat în Bosfor. Rusia avea cea mai favorabilă poziție față de greci. Imperiul Rus era singura mare putere ortodoxă și se considera protectoare (și potențial eliberatoare) a supușilor otomani din Balcani și
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
pată mare și albă aflată pe pieptul animalului. Naratorul ia pisica acasă, dar curând începe să o urască și chiar să se teamă de ea. După un timp, spre groaza naratorului, pata albă de blană începe să ia forma unei spânzurători. Apoi, într-o zi când naratorul și soția sa se aflau în pivnița noii lor case, pisica se plimba printre picioarele stăpânului, făcându-l să se împiedice de ea și aproape să cadă pe scări. Într-un gest de furie
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
de vite la Vidin, era locul de execuție obișnuit în uzanța orientala. Pentru analogie amintim că și la București pedepsele corporale și capitale se executau în vechime, în vremea turcilor și fanarioților, la Târgul de Afară. Acolo fusese dus la spânzurătoare și haiducul Iancu Jianu, fiind iertat și scăpat în ultima clipă. Mai exista practică, de asemenea arătată în balada lui Stânga, de a obliga poporul să asiste la execuție: Câtă era, vezi, lumea, Toată’n târg că s’adună. Pe
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Câtă era, vezi, lumea, Toată’n târg că s’adună. Pe -l plimba Și la ștreanguri îl trăgea. Se știe că haiducii erau în stare să înfrunte moartea cu un curaj uimitor, ca ei singuri preferau moartea de paloș decât spânzurătoarea. Ținută bărbăteasca a lui Stânga în fața execuției este ilustrata în balada printr’o serie de împrejurări caracteritice haiducilor în general, totodată specifice cazului Stânga. El însuși cere să fie executat cu spadă lui haiduceasca, deoarece: “Cu ea de mă vei
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
îi este prezentată o serie de fotografii. Detectivul îl recunoaște într-una din fotografii pe John Garrideb. Identitatea lui adevărată este James Winter, "alias" Morecroft, "alias" "Ucigașul" Evans, care a fost întemnițat pentru împușcarea unui om, dar a scăpat de spânzurătoare datorită unor circumstanțe atenuante (cel ucis a fost cel care a provocat cearta). Omul pe care l-a ucis a fost Rodger Prescott, un falsificator de bani din Chicago, care pare a fi după descriere fostul ocupant al locuinței lui
Aventura celor trei Garrideb () [Corola-website/Science/324557_a_325886]
-
secvență în care eroul, polițistul Dave Speed (Terence Hill), condamnat la moarte pentru presupusa ucidere a colegului său, Willy Dunlop (Ernest Borgnine), se pregătește să se supună celei de-a patra încercări de execuție. Acesta a supraviețuit camerei de gazare, spânzurătorii și plutonului de execuție. În timp ce se îndreaptă spre scaunul electric, polițistul își amintește de începutul poveștii. La începutul carierei sale în poliție, Dave Speed a primit ca primă misiune să distribuie o amendă de parcare într-un sat indian din
Superpolițistul () [Corola-website/Science/326238_a_327567]
-
ea fiind alcătuită din tăceri lungi și sterile care apar pentru că sute și mii de ani nu s-a inventat niciun zeu și nicio idee semnificativă. Autorul piesei, profesorul, a sugerat umplerea scenei cu un decor format din butoaie și spânzurători care simbolizează următoarea evoluție în istoria omenirii: "„secole, sau chiar milenii, nu se întâmplă nimic în lumea spiritului, nu se creează nimic, dar istoria continuă, oamenii beau și petrec ca să uite, iar stăpânii spânzură ca să rămână stăpâni”". Scena văzută de
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
și a elementelor de decor. Lumea revelată de actori este considerată a fi "„o suprarealitate, un topos transcendent la ale cărui semnificații ultime au acces doar cei capabili să recunoască și să interpreteze semnalele sacrului”". Decorul format din butoaie și spânzurători semnifică un tip de societate opresivă, în care nu se creează nimic pe plan spiritual, oamenii simpli limitându-se să bea și să petreacă, în timp ce stăpânii își manifestă puterea prin uciderea oponenților. Scena care li se revelează spectatorilor este cea
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
care, mai târziu, au evidențiat puterea convingerilor sale naționaliste (în timpul interogatoriilor Mukhtar recita versete despre pace din Coran). Procesul lui Mukhtar a început la 11 septembrie 1931, finalizându-se după trei zile; la 14 septembrie 1931 a fost condamnat la spânzurătoare. Când a fost întrebat dacă dorește să exprime ultimele cuvinte înaintea execuției, Mukhtar a replicat cu citate din Coran: ”Noi aparținem lui Dumnezeu și la el ne vom întoarce”. La 16 septembrie 1931 din ordinul justiției italiene, Omar Mukhtar (care
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
un crucișător englezesc. Pentru a o salva pe Marianna, Sandokan este forțat să se predea. Corabia lui Sandokan este capturată de crucișătorul englez, iar piratul află că la bordul navei se află inamicul său, James Brooke. Pentru a scăpa de spânzurătoare, Sandokan bea o otravă care cauzează o moarte aparentă, simptomele durând numai trei ore. După ce este aruncat în mare, piratul se trezește la viață și este salvat din fericire de corabia lui Yanez care pornise în urmărirea crucișătorului englez. Yanez
Sandokan, tigrul Malaeziei () [Corola-website/Science/328741_a_330070]
-
organizat din trei camere, în prima încăpere sunt expuse obiecte legate de începuturile activității sale de scriitor și dramaturg (reviste, manuale întocmite de Rebreanu). În următoarea încăpere exponatele ne introduc în lumea romanului "Pădurea Spânzuraților": pot fi văzute bucăți din spânzurătoare, porthartul avut de fratele scriitorului în momentul arestării. În ultima încăpere sunt expuse documente care relevă tradiția familiei legată de scris. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea a fost reconstituită pe locul casei părintești din Prislop.
Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” () [Corola-website/Science/331321_a_332650]
-
Meung-sur-Loire, de unde a fost grațiat de regele Louis XI. Revenit la Paris, spre sfârșitul lui noiembrie 1462, poetul s-a văzut implicat, deși pasiv, într-o altercație de stradă după care a fost arestat, judecat și condamnat la moarte prin spânzurătoare. În urma apelului, Curtea supremă pariziană ("Le Parlement de Paris") i-a comutat condamnarea la expulzarea pe o perioadă de zece ani din Paris, în urma căreia, la vârsta de 31 de ani (1463) François Villon a părăsit orașul și a dispărut
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
care au fost decisive în condamnarea sa la moarte prin spânzurare. După condamnarea la spânzurare poetul a scris în închisoare, în așteptarea execuției, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții, cinicul „Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” (vezi cap. Stilul villonian), în și, poate cea mai celebră baladă a sa, „Balada spânzuraților” ( La ballade des pendus). În urma apelului lui Villon [Balada apelului lui Villon (Ballade de l’appel de Villon), 1462.], pedeapsa i-a fost comutată la
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
înțeles și de tradus chiar și pentru un specializat în limba franceză. Cercetătorii stilului villonian se străduiesc și astăzi să-i înțeleagă și să-i interpreteze corect opera. Spre exemplu, celebrul „Catren” („Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” Villon a utilizat în baladele sale umorul satiric, patosul și forța lirică în lucrări scrise în argoul hoților, în dialectul Moyen français (1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi. Mesajul poeziei sale îl situează printre moderni, chiar dacă a utilizat formele medievale
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
său a fost decapitat. După bătălie au fost capturați aproximativ 500 de rebeli și au fost închiși în biserica Sf. Maria din Westonzoyland. Alții au fost vânați și împușcați în tranșeele în care se ascundeau. Cei mai mulți au fost spânzurați în spânzurătorile construite de-a lungul drumului. Aproximativ 1300 de persoane au fost judecate și condamnate la deportare în Indiile de Vest sau executate. Printre cei judecați se afla și tânărul Daniel Foe, cunoscut mai târziu cu pseudonimul Daniel Defoe (mai târziu
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]