218,930 matches
-
instituțiile sale își vor reveni din amorțeala sărbătorilor. Dacă în decembrie am asistat la o încrucișare de săbii, de-acum înainte vom fi martorii unui război de gherilă: geamuri sparte, luări spectaculoase de prizonieri, violuri (de corespondență, de intimitate, de spații), vendete. Sărbătorile nu vor calma întru nimic tensiunea, din simplul motiv că s-a mers prea departe. Dacă Iliescu nu va urmări punerea în practică a ideilor enunțate în Parlament (îndeosebi lupta împotriva corupției) își pierde credibilitatea. în mod natural
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
politică din decembrie 1989 îți reproșează că te agiți prea mult și-ți recomandă să te întorci la literatură, unde e atât de cald și bine. în ce mă privește, n-am impresia c-aș fi plecat vreo clipă din spațiul literar. Scriu și citesc literatură, îmi public articolele într-o revistă culturală - unde e problema? Dar când un autor de texte postmodernist-elitiste ajunge să-ți reproșeze "polemismul excesiv", zău că-ți vine să-i reamintești că a tăcea - așa cum tace
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
toți se țin de cuvânt: unii îi consumă ca pe semințe, își fac treaba și scuipă cojile, alții le acordă o autonomie nelimitată - fie ea și motivată prin argumente estetice - alterând până la anulare fie profilul, fie prestigiul instituției. Asigurarea unui spațiu de respirație curat pentru tinerele talente nu este un gest filantropic, este, sau ar trebui să fie, colecția gesturilor și măsurilor asigurând ecologia sistemului. Faptul că într-o distribuție figurează actori tineri alături de maeștrii nu e decât un lucru normal
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
e impulsul la fel de firesc de a face auzită vocea unei generații, nemulțumită de lumea primită moștenire de la generațiile anterioare, fără să știe prea bine cum trebuie să arate lumea unde ar dori să respire și să creeze. ibertatea înțeleasă ca spațiu al responsabilității, tinerețea care nu așteaptă pentru ideile ei noi încurajări din partea celor îngrășați de pe urma ideilor vechi, creatorul de teatru complet, cu un bagaj intelectual complex, gata să treacă oricând din scenă în culise și invers, sunt tot atâtea semne
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
Dar această echivalență este convențională: dacă astrul real ar dispărea, rămânând doar cuvântul soare, bineînțeles că acesta nu va putea străluci pe cer ca să încălzească pământul care, în consecință, va înțepeni, transformându-se într-un bolovănaș de gheață în pumnul spațiului cosmic. Aidoma, jucându-se cu păpușile, copilul poate izbucni cu adevărat în lacrimi, când, bolnavă de moarte, alcătuirea lui de cârpe își dă duhul; sau el mai poate pune la cale nunta altor două adunături de cârpe, ce nu se
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
nepotrivindu-se în jocul cu păpuși, aceste combinații libere, ca joc al vocii dincolo de cuvintele propriu-zise, le vom numi limbaj transrațional. Deci, limbajul transrațional este cel ce se află dincolo de limitele rațiunii. Să comparăm Zarecie - un loc transriveran, cu Zadonșcina - spațiul de dincolo de Don. Faptul că în descântece și vrăji limbajul transrațional este dominant, dislocându-l pe cel rațional, reprezintă dovada certă a neobișnuitei sale puteri asupra conștiinței și dreptului său incontestabil la existență, deopotrivă cu limbajul rațional. Însă există o
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
constantă, într-un ritm inconfundabil și cu un talent narativ de excepție, trăirile mai multor generații din familia Márquez. Totodată aduce în actualitate imaginea unei țări care a avut și are încă de suferit de pe urma arbitrarului istoriei, dar este un spațiu generos, al miturilor și al poveștilor incredibile, un spațiu care a putut oferi lumii un scriitor de talia lui Gabriel García Márquez.
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
narativ de excepție, trăirile mai multor generații din familia Márquez. Totodată aduce în actualitate imaginea unei țări care a avut și are încă de suferit de pe urma arbitrarului istoriei, dar este un spațiu generos, al miturilor și al poveștilor incredibile, un spațiu care a putut oferi lumii un scriitor de talia lui Gabriel García Márquez.
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
unei infinități de forme, de repere finite care le poartă substanța și le exprimă atributele. Apa aglutinează formele de viață specifice - pești, plante, crustacee etc.-, Focul este reprezentat prin recuzită și flacără, el fiind atît element în sine cît și spațiu de conversiune în care celelalte elemente se întîlnesc și se sublimează. în imaginea lui intră, deopotrivă, mineralul, vegetalul, acvaticul și etericul. Și în același registru sunt descrise toate celelalte elemente. Acest nivel al decriptării și ordonării lumii, cel al contemplației
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
Clasicii. Cultura (cu cît mai multă cu atît plăcerea va spori, va fi mai diversă). Inteligența. Ironia. Delicatețea. Măiestria. Siguranța: o întreagă artă de a trăi. Plăcerea textului se poate defini printr-o practică (fără vreun risc al reprimării); un spațiu și un timp al lecturii: casa, provincia, înainte de prînz, lampa, familia acolo unde trebuie, deci nici aproape, nici departe (Proust în camera lui de lucru cu miros de stînjenei) etc. Formidabilă consolidare a eului (prin fantasmă); inconștient vătuit. Plăcerea aceasta
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
livrești (dată poate și de prea lunga perioadă de frecventare intelectuală a insalubrei noastre scene politice) este contagioasă și primul gînd care îți vine în minte după ce ai citit ultima pagină din Atlanticul imaginar este să uiți de tine în spațiul generos și cochet al vreunei librării, călătorind cu mintea în lumile de vis din spatele copertelor care îți zîmbesc din toate părțile. în fond, principala menire a unui critic literar - fie el postmodern sau nu - este aceea de a-și îndruma
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
bugetare de cultură. Printr-un foarte subtil balans între tradiție (într-o țară precum Austria ruperea violentă a tradiției este echivalentă cu o blasfemie) și inovație (colaborarea fructuoasă dintre Opera de Stat și televiziune, amenajarea în incinta Staatsoper a unui spațiu pentru organizarea de spectacole destinate copiilor, cu scopul atragerii lor spre spectacolele de operă, instalarea, la nivelul scaunelor a unui sistem de subtitrare care permite spectatorilor străini, nefamiliarizați cu libretul, să urmărească derularea acțiunii), Ioan Holender a transformat Opera de
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
cu regimul comunist. Cam acesta este, pe scurt, subiectul romanului Întoarcerea lui Dracula de Gheorghe Patza. Ar mai fi de adăugat pasajele de veritabil roman polițist și de aventuri care condimentează parabola prințului "actualizat". Autorul își construiește narațiunea ca un spațiu interstițial între sarcasmul mușcător și ironia à la manierè de "Cațavencu", pe de o parte, și observația lucidă, de gust tragic, pe de cealaltă parte. Culoarea portretelor tinde spre caricatural, spre grotesc, excepție făcând personajele disidente și Dracula, singurul lucru
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
vîrstă. De aceea, textul naște pe scenă, la vedere, o lume autentică, deloc prăfuită, încărcată de gesturi mici sau ample, demonstrative, de ticuri verbale și nu numai, de un derizoriu cinic, de o tristețe infinită care bîntuie și astăzi în spațiul clocotitor al Olteniei. Șuieratul clevetelilor formulate în fraze și cuvinte usturătoare - de multe ori inventate, pe care nu o să le găsiți niciodată în nici un dicționar explicativ - continua suspiciune combinată cu războiul vanităților, aplecarea spre histrionism și cabotinism, fuga de idei
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
cuvinte și fapte care se cheamă unele pe altele și că nimeni, niciodată, nu va putea întrerupe tradiția tuturor acestor obiceiuri, transmise parcă genetic. Spectacolul de la Odeon este un popas și un studiu. Social, lingvistic, etnografic, folcloric, moral asupra unui spațiu - Oltenia - care există la întretăierea dintre veghe, trebăluială, vis, coșmar, agitație continuă, păreri, vorbe, mistic și realitate. Am văzut această propunere cu Gaițele de trei ori. Primul spectacol m-a îndemnat să mai aștept ca viermuiala să-i cuprindă, dinăuntru
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
sau lîncezeala din jurul unei mese de jucat cărți, dimensiunea cinică și grotescă de pe scenă, înainte și după moartea Margaretei, creează o imagine susținută și de ideea decorului, de cele cîteva scoarțe oltenești, autentice. Scenograful Vittorio Holtier nu numai că împarte spații și fixează trasee pentru drumurile și du-te-vino-ul personajelor, dar, suspendate așa cum stau, pe orizontală sau pe verticală, cu desenele și culorile lor inconfundabile, ne amintesc mereu, și vizual, în ce zonă ne aflăm, codul cărui teritoriu îl descifrăm. Mi s-
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
detaliile mă interesau, am stat în picioare, sprijinită de un stîlp, două ore. N-am regretat nici-o secundă. S-au schimbat multe lucruri. Mi-am întregit imaginea despre spectacol cu o perspectivă nouă. De sus am putut urmări desenul și spațiile delimitate de Holtier, faptul că actorii nu se ascund în spatele scoarțelor și nu-și modifică starea atunci cînd nu sînt în scenă, la vedere. Se joacă aproape în transă și nu o dată m-am ciupit ca să-mi dau seama că
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
și artistic", "Adevărul", "Dimineața". Din succesiunea titlurilor, așa cum sunt adunate laolaltă între coperțile ediției, devine vizibilă unitatea de conținut a textelor și impulsul care le guvernează: cutezătorul spirit critic al autoarei, neabătutele ei virtuți și merite cărturărești, mobilitatea gândirii pe spațiul ideologiei, literaturii, artelor, educației, trăsături în stare să asigure continuitate scrisului în răstimpul diferitelor vârste ale Izabelei Sadoveanu (1870-1941). Care sunt preocupările acestei scriitoare care, la vremea ei, provocase acerbe polemici și contestări mai mult decât aprecieri, deși N. Iorga
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
că textele sunt pierdute. Ele sunt incluse în notele finale, semnalate doar sau reproduse integral ori parțial. Margareta Feraru precizează că selectarea a urmărit criteriul valorii și al viabilității discursului critic. Ordinea cronologică este respectată. Mai ales în cazul prefeței, spațiul din josul paginii dublează textul propriu-zis. Altfel, în interiorul celor două volume ale ediției, subsolurile corectează posibile lecțiuni deficitare, reproduc titlurile cu exactitate, fac trimiteri la cărți nenumite de autoare, dar al căror conținut este cunoscut de editoare, încât nu stă
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
trandafiri, netemători în dăinuiri: te uită cum zac și se desfată de parcă o mînă vreodată să-i scuture n-ar cuteza, tremurînd. Cu greu se mai rabdă în sine; mulți se umplură pe rînd, că-s gata să-ncline, din spațiul lăuntric curgînd în zilele-ntruna mai pline care sfîrșesc indecis, pînă ce vara întreagă devine o încăpere-ntr-un vis. Sonetele către Orfeu I, 8 Doar în spațiul laudei răsună tînga, nimfa plînsului izvor, trează, ca tot ce din noi
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
sine; mulți se umplură pe rînd, că-s gata să-ncline, din spațiul lăuntric curgînd în zilele-ntruna mai pline care sfîrșesc indecis, pînă ce vara întreagă devine o încăpere-ntr-un vis. Sonetele către Orfeu I, 8 Doar în spațiul laudei răsună tînga, nimfa plînsului izvor, trează, ca tot ce din noi se-adună să rămînă clar-strălucitor pe aceleași stînci cu porți și-altare. Vezi, mijesc pe calmii-i umeri zori ai simțirii că ea-n fire-apare cea mai tînără
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
clopoțelul, din instinct mai liniștit. II, 20 Ce grea depărtare-ntre stele; dar tot mai departe ce-aici învățăm pe pămînt. De pildă-un copil și un altul... un pas îi desparte -, o, cît de departe își sînt! Destinul, cu spațiul ființei cumva ne-mpresoară, străin de ne pare așa? Vezi, cîtă distanță doar între bărbat și fecioară, cînd ea-l ocolește și-l vrea! Departe sînt toate -, și cercul ne-nchis vrea să fie. Privește în blidul pe masa-nsorită
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
a făcut ca obiceiul să se impună în Apus spre anul 1880. În fine, să menționăm o curiozitate, și anume aceea că în America de Nord pomul de Crăciun nu era un brad, ci un pom mecanic, confecționat din fier. Revenind la spațiul românesc, menționăm că și revista Familia (din 15/29 decembrie 1902) încearcă, asemeni lui Petru Șpan, să domolească tonul contestatar la adresa obiceiului spunând că el este de origine romanică, fiindcă germanii numai de când au adoptat, în ianuarie 354, calendarul roman
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
propunea să se găsească un substitut tehnic, așa cum s-a procedat în biserici prin introducerea luminii electrice în locul lumânărilor. S-a întâmplat însă ceea ce au prevăzut Petru Șpan și T.T. Burada. Acesta, cu pregătire etnografică superioară și călător în multe spații etnografice de dincolo de granițele țării noastre, deși s-a opus adoptării obiceiului despre care vorbim, a întrevăzut că nu va putea să fie oprită pătrunderea lui și în spațiul românesc: "dacă vom merge după cum am început, apoi el va prinde
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
T.T. Burada. Acesta, cu pregătire etnografică superioară și călător în multe spații etnografice de dincolo de granițele țării noastre, deși s-a opus adoptării obiceiului despre care vorbim, a întrevăzut că nu va putea să fie oprită pătrunderea lui și în spațiul românesc: "dacă vom merge după cum am început, apoi el va prinde rădăcini adânci în moravurile noastre, deoarece a prins a se introduce și prin instituțiile noastre publice, ca spitalul de copii, școli etc. Într-adevăr, o broșură, apărută în anul
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]