3,853 matches
-
am uitat din nou În oglindă. Nu se schimbase nimic. Atunci am apucat gâtul viorii cu ambele mâini și am izbit oglinda. S-a fisurat În câteva locuri, din care pricină trupul meu semăna cu un vitraliu vandalizat. Oglinda era spartă, vioara nu o ducea nici ea prea bine. Am Început să cânt din nou. Sunetul nu mai era același. Cântam, cu toate acestea. Cântam și plângeam. Așa m-au găsit ai mei... Flavius-Tiberius tăcu. Toată povestea Îl interesa doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un loc cu morți nobili. Ce să discuți cu ei? și apoi se tot scuzi che tu apucat sus acum ca in cúșetă la tren unde tot míros vine sus, che oameni suntem! Noroc che sus poți respira dache cévou spart púțin la acopériș. Vezi și cerul dache adus óchelari cu tine și nu păstrat familie la el ca amintire. Mai ales dache rótunzi și din árgint. Beatles, cum zice Pistike. Petru Cain, bine mersi la Israel. Tot scrie așa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de alături, ca Într-un scenariu de film mediocru, spunând ceva când și când, În cuvinte puține și cu toate verbele la trecut. Apropiindu-se de fântână, Își dădea seama că trăiseră doar din gesturi, din senzații și din tăceri, sparte arareori de amintiri buiece și trunchiate. De ce oare, inutil o vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când m-am auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real și bun și normal. Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate albastre, fâlfâitoare. Era o epavă. O relicvă a unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să știi ce să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nimic altceva în afară de un bec aprinzându-se și stingându-se și iar aprinzându-se și stingându-se în liniște. Apoi am scuturat conținutul cutiuței pe-un ziar desfăcut - cioburi de sticlă, un fir spiralat și partea metalică a unui bec spart. M-am gândit că probabil mă uitam la vedeta ciudatului filmuleț amator care încă rula la televizor. Le-am pus pe toate deoparte, așa încât să le pot cerceta mai târziu - Dumnezeu știe în ce scop - și mi-am întors atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a ta. — Dar tu ai inventat-o. — Dă-mi ghidul înapoi, zise. Vreau să-ți arăt colosul ăla de piatră. 5 Nor alb și munte albastru Videocaseta cu lumina intermitentă stătea deasupra aparatului video, sub televizor, în întuneric. Cioburile becului spart erau toate în cutia lor, scuturate atent cu ajutorul ziarului îndoit, ca niște steluțe, pentru a proteja lăbuțele lui Ian pisoiul, care obișnuia să se plimbe în toiul nopții prin casă. Cutia cu becul era închisă bine și stătea pe șemineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi de acel bec, visam: Mergeam de-a lungul unei străzi scăldate în soare, mărginite de tufișuri crescute alandala și de viță-de-vie, de coloane grecești pe jumătate prăbușite și clasice statui albe, cu brațe lipsă sau capete răsturnate sau socluri sparte, ce-și înclinau stăpânii bătuți de vremuri în unghiuri care pentru orice persoană în carne și oase ar fi fost precare și periculoase. Aerul era plin de mirosul dulce-zemos al eucalipților sau al semințelor de in sau al uleiului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eric (Primită pe 1 mai) Scrisoarea nr. 206 Dragă Eric, Întrebare: Ce este ne-spațiul? Răspuns: E alcătuit din parcări nemarcate, tuneluri înguste, poduri și pivnițe nefolosite, buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era cumplit de proastă; se întrerupea și pârâia din cauza bruiajului. Mi s-a părut că aud vocea unei fete, îndepărtată și neclară în spatele zgomotului de fundal. — Alo? am repetat. — Ci[ ]ști? Legătura era ca o întindere kilometrică de țevi ruginite, sparte, care curgeau și pierdeau presiune. Mici râuri, șiroaie de apă răsucindu-se și unduindu-se în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din nituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cercul de lumină. Fără să mă opresc, am aruncat dictafonul în geanta de piele a lui Nimeni, încă deschisă pe podea. Am luat al doilea reportofon și apoi pe-al treilea, aruncându-le în geantă. Unde era al patrulea, cel spart? — Ce dracu faci? se auzi vocea fetei din celălalt capăt al secției. — Dictafoanele, am început. Iată-l - al patrulea, spart în bucăți, cu puțin în afara cercului de lumină. Mi-am agățat geanta de piele pe braț și-am alergat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de lentă, o alergare cu încetinitorul, un miliard de ani scurgându-se între un pas și celălalt, cu geanta de piele a lui Nimeni plină de dictafoane legănându-mi-se incomod pe braț. În fața mea se auzi zgomot de sticlă spartă când fata dădu cu scaunul în fereastră și lovi o dată, de două ori, de trei ori cu picioarele lui pentru a desprinde cioburile rămase în ramă. — Fugi, îmi strigă ea din nou. Fugi naibii odată. mi-am forțat cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
naibii odată. mi-am forțat cât am putut picioarele tremurătoare și, când am ajuns la laptop, i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind la suprafața lumii și fata se aplecă și apucă laptopul și strigă „Vino“ și se urcă pe scaun și se aruncă pe geam și dispăru și apoi... am rămas doar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o continuitate pe care o înțelegeam. Puteam să mă limitez la atât. Dar acum lucrurile erau diferite. Eu le făcusem diferite. Am băgat mâna în geanta de piele a lui Nimeni, dibuind după bucățile tăioase, de plastic rămase din dictafonul spart, scoțându-le una câte una. În cele din urmă, am găsit corpul principal al reportofonului călcat în picioare și-am extras cu băgare de seamă micuța casetă din locașul ei strivit. Avea o crăpătură bifurcată pe una dintre fețe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întâmplător pe jumătate intenționat într-un fel care până la urmă ne făcu să ne ținem de mână fals-nepăsători, mergând și discutând pe sub lumina încețoșată a becurilor slabe. Ne-am oprit să ne umplem ploștile dintr-o uriașă țeavă de alimentare spartă, care se vărsa zgomotos într-un soi de rezervor industrial parțial acoperit. Ne-am sărutat pe marginea lui și Scout l-a numit cascada cea mai puțin romantică de pe planetă. Întunericul, când am ajuns la el, își schimbase hotarul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
roșii, verzi, galbene, albastre, de toate culorile. Baloane care zburau peste tot. Pancarde și flori. O pregétire Îndelungaté preceda sérbétoarea. Pregétiri de tot felul, Începînd de la cumpérarea acelor baloane și pîné la inventarea „armelor” cu care acestea urmau sé fie sparte. În afara tradiționalelor cioburi de sticlé pe care pionierii Începeau sé și le pregéteascé cu cîteva zile Înainte, stricînd sticle și alegînd cioburile cele mai elegante, pe care sé le poaté ascunde și ține În buzunar, féré sé se taie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care scapé balonul pe jos și se bagé printre picioarele trecétorilor că sé-l ridice. Unii luau baloane special că sé le spargé și, chiar Înainte de a se sparge ele singure, le spérgeau cu un ac, iar ceea ce rémînea din baloanele sparte le bégau În guré și le sugeau că sé le facé baloane foarte mici pe care și le spérgeau de frunte sau de capul celor care nu erau atenți. De multe ori puteai sé fii atent degeaba, pentru cé dacé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ca prezentul. Peste cîteva luni, cînd tata s-a întors de la București, i-a spus mamei că Iordan s-a recăsătorit. "Are și o superstiție. Cică a treia nevastă nu trebuie părăsită". Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină metisă. Mă trezeam cu el în dinți, în cerul gurii. Nu știu cum s-a scurs vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
răsturnat de tot felul de vijelii est-vest, vest-est. Una dintre recentele doxe/noxe e că istoria nu mai contează. A spus-o și Antofiță, la oră de vîrf, cu glas ascuțit și sărind consoanele. (Se poartă în mass-media vocile neplăcute, sparte; tocșoiști cu defecte de dicție și de direcție, dar plini de aplomb. Emisia corectă și informarea corectă: o iluzie. Vezi episodul Druță, cu reporterul atotneștiutor: Bine ați venit la București, domnule Grigore Vieru. Nu-s Vieru. Sînt Leonida Lari, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
clintească nimic. Pierdeai rîndul dacă mișca alt bețișor. Pentru degetele magic de ușoare ale Lisellei, ce simplu era să joci morocco! N-ai vrea să ieșim în grădină, Șichy? E destul de cald pentru plajă, constată cam aiurea (ne aflăm la spartul zilei și-i ultimul ei strop de căldură) Miss Deemple. I-a fost greu cu mine. Nu trebuia s-o fac pe procurorul, pe judecătorul, pe cel care-i condamnă și-i execută pe proletculți. Mă motivează faptul că iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-mi citească nostalgia după viața ei de femeie tînără, despre care nu știu decît că e de femeie tînără, în augustul anului 2001. Nostalgia că niciodată n-o să mai trăiesc așa, ca ea. Eu, Iordana Marievici, femeie aflată la spartul zilei, sorții, existenței. Că n-o să fie altceva-altfel pentru mine. Nostalgie hrănită din nostalgia lui Iordan, de-a nu fi iubitul de-o vîrstă cu mine. Măcar să fi avut cu 20 de ani mai puțin, măcar cu 15, măcar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vodka pe care tocmai a secat-o. Că-mi zice mereu nevastă-mea: "Mitiță, las'te de băutură". Cum să mă las, mamă, cum să mă las după ce-am cheltuit atîta? N-ai să vezi! Arată ca o barcă spartă, cu burta-n sus, Mitiță. Bea ceva cu mine, mamă dragă! Te duc la Blink, nu oriunde. Sau la Flash, că au și mochetă. Îl secondez din bun simț. Ajungem, în cele din urmă, la Light, pronunțat ca-n lai-lai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Călinescu, îl ignor și eu". Faptul că Dumbravă a adus proletcultul la zi n-a prea convenit generației Bumbești-Livezeni. Poate Mistrie însuși, poate altcineva a lansat pe apa Bahluviului știrea c-ar fi murit. S-au narat circumstanțe spăimoase: cap spart, crieri facăluiți, sînge șiroind pe teancurile de reviste din care și-ar fi făcut culcușul de boem. Vestea m-a mîhnit. Numai că Dumbravă, c-o șepcuță roșie McDonald's îndesată pe cap, s-a ivit în sala de lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu viu la bibliotecă". I-am spus că aștept cu interes maxim volumul doi de documente. Și asta pentru că interpretarea trece, documentele rămîn. "Vineee!", mi-a promis Dumbravă. L-am urmărit cum își scoate șepcuța veselă (capul era intact: nimic spart, crăpat, accidentat) și-și face pregătirile de lectură. Expresia feței i-am recunoscut-o. E cea de "inimă plină", din zilele cînd te mulțumește ce scrii. Mistrie a mai comis poezii pentru "Flacăra Iașului", unde, la 1 mai și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
palatul ziarului "Curentul"), o etichetă haioasă de ulei ULVEX ("Intrați cu ULVEX în mileniul trei") și un vechi instantaneu. Încerc să mă apropii de propria-mi înfățișare. Cum falsifică fotografia n-o face nici o altă artă: e ca o oglindă spartă în care ce vezi nu ești tu. De obicei, Tano se arată interesat de ce fac, doar s-o găsi și un biscuit pe-acolo, prin sertar. I-o arăt pe adolescenta cu buclele strînse într-o bentiță albă: știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în peretele de lumină al lunii și am mușcat cu toată forța. Luna s-a desfăcut în două bucăți egale și fata mi-a căzut moartă în brațe. Luna, înconjurată cu un cerc de sânge, își arăta cele două emisfere sparte: una întoarsă către pământ și alta către cer. De-atunci nu am mai fost niciodată îndrăgostit, poate de asta am devenit în timp atât de urât. Chiar și ipostaza mea umană a început să capete înfățișare de lup înfricoșător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]