11,560 matches
-
făcut, citisem cartea (și cărțile) lui Mihail Gălățanu, voiam de mult timp să scriu despre acest scriitor controversat, așa că am lăsat la o parte nepotrivirea de care, încă o dată subliniez, sînt pe deplin conștientă. Cei care se tem să nu sperie spiritul Crăciunului cu mostre de literatură buruienoasă, sînt rugați să nu citească acestă cronică nepotrivită și cu atît mai mult să nu se apropie cumva de cărțile autorului în cauză. Scriitorul e autor al unor volume de poezii care au
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
vizelor, ar fi trebuit să zgîndărească sentimentul demnității naționale. Iertat să fiu, dar, cu ori fără viză, toată pegra societății românești - bandiți, cerșetori, prostituate, pești, hoți de buzunare și ucigași neprinși - a călătorit în Occident din 1990 încoace. S-au speriat bieții vestici de românii care le cădeau pe cap. Pînă n-a început Ministerul de Interne să cearnă mai cu băgare de seamă la cei care vor să iasă din țară, această așa-zisă demnitate a fost reprezentantă peste graniță
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
anticomunist: iată cortina în spatele căreia se întinde mâna, în numele unei eredități comune. Anticomunismul a devenit, la spartul târgului, cea mai profitabilă formă de colaboraționism. El perpetuează comunismul dincolo de posibilitățile lui istorice. Mai mult decât orice altceva, pe anticomuniștii postdecembriști îi sperie cei care nu se justifică. Devine suspect abia cel care nu are nimic de ascuns. Filmul evenimentelor 12. În zilele noastre evenimentul mai există doar ca paravan. O modalitate de a ascunde tocmai prin insistența dezvăluirii. Afirmată fiind doar negativitatea
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
care nici n-a apucat să cânte într-adevăr? Câți l-au auzit înjurând ca un birjar frigul de afară, frigul dinăuntru, femeile nebune, râzând apoi cu hohote de ce singur spusese la mânie? Puțini au înțeles însă că ceea ce îl sperie într-adevăr este prea multă dragoste pe care ai putea să i-o arăți. Omul e echilibrat dar suspicios și refuză orice surplus sentimental. Îi place să muncească și să lenevească. E pătimaș, nebun chiar când simte că are dreptate
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
care nu se sfiește de propriile dorințe de acțiune și implicare, nicidecum ca un filosof rentier, ci ca un eventual viitor decident. Printre tot felul de intelectuali "apolitici" infernali în apolitismul lor, Caius Dobrescu are curaj să spună: "Nu mă sperie deloc, ba chiar mă mobilizează ideea de a acționa asupra realității. Am toată încrederea că aș putea s-o fac, nu neapărat de pe poziția de consilier - chiar de pe o poziție de decizie directă. Cred, de altfel, că oamenii tineri din
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
din dragoste, ci cu acea cruzime tipică vîrstei, pentru a-l întreba ceva în legătură cu experiența alchimică eșuată. Bunicul nu-i răspunde, probabil pentru că odată, cînd luase bătaie, copilul îi dorise moartea. Abia acum conștient de tăcerea definitivă, băiatul se întoarce speriat lîngă verișoara cea sclifosită: "Prin fereastră venea o lumină cenușie, rece. Se strînse lîngă Ancuța, atingîndu-i cu palmele spatele cald. Prin trupul ei sufletul se mișca ușor, respirînd." Din Marea amărăciune s-a reținut mai ales metafora postmodernă a prescrierii
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
mediul său - victimă a farsei ce amintește de pățania lui Monsieur Jourdan; Lindoro - eroul romantic avant la lettre; Taddeo, bătrân îndrăgostit comic și nefericit; Isabella cochetă, vicleană etc. Oana Andra - grațioasă ca un bibelou - întruchipează cu dezinvoltură o femeiușcă, deloc speriată de postura ei de prizonieră, sigură că va izbândi prin farmecele și istețimea ei. Vocea egală pe toată întinderea, de la acutele luminoase și gravele bine plasate are un timbru cald, neted; intonația precisă, frazarea fină și coloratura ușoară aparțin unei
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
omenească mai frumoasă. Cu toate acestea, frumusețea nu-l punea la adăpost de severitate: a fost nevoit și el să înghită un perdaf în italiană pentru că atârnase țiparul de mare în poartă, fără altă explicație posibilă decât intenția de a speria copiii. Apoi, doamna Forbes i-a poruncit să-l desprindă din cui cu tot respectul cuvenit unei creaturi legendare, și ne-a trimis să ne îmbrăcăm pentru cină. Ne-am executat îndată, străduindu-ne să nu facem nici o greșeală, fiindcă
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
zile părea un rac fiert, iar mirosul ei de civilizație devenise irespirabil. Noaptea însă își făcea de cap. Încă de la începutul mandatului ei, auzeam că cineva pășea în bezna din casă, bâjbâind prin întuneric, iar fratele meu ajunsese să se sperie la gândul că erau înecații rătăcitori de care ne tot povestise Fulvia Flaminea. Am descoperit foarte curând că era doamna Forbes care-și petrecea noaptea trăind viața reală de femeie singuratică pe care ea însăși ar fi dezaprobat-o în timpul
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
de vedere, mi-aș dori să ajungă la putere cât mai repede. Să vezi atunci ce de "cini creștine", ce de "ordine și autoritate" în țară! Nu cred că s-ar sfii să împuște - nu mulți, doar cât să-i sperie pe ceilalți - opozanți, mai ales că are și exemplul înaintașilor săi talibani: ca mare iubitor de fotbal, ei ar urma să fie așezați pe punctul de 11 metri și împușcați din tribune! Lumea trăiește clipe cumplite, iar văcăroii se narcotizează
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
apărut în decembrie 1934 în Facla, Lovinescu istorisea că de 30 de ani voise să scrie un studiu despre Eminescu, dar îl paralizase ideea că se atinge de un monument, precizînd: Într-un cuvînt, după ce treizeci de ani m-am speriat de subiect și n-am scris un Eminescu, pentru că voiam să fie definitiv, e cu putință să-l fi realizat acum, cînd n-am voit să-l scriu, ci m-am mulțumit cu o simplă Mite". Tot aici adăuga că
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
pe toți cei vinovați de situația dezastruoasă în care se află România se alimentează din ea însăși, ajunge la paroxism, începe să semene, de la un moment dat, cu un acces de furie divină. Rechizitoriile sunt uneori de o brutalitate care sperie, dar n-au nimic vulgar. Ele amintesc de violența fulgerului, care miroase a curat. Mircea Mihăieș este un Jupiter Tonans rătăcit în pagina a doua a unei pașnice reviste literare. Publicistul se mobilizează repede, încă de la începutul fiecărui articol, fără
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
mă instruiesc, citind, n-am în gînd. Exista destule alte mijloace dacă vreau s-o fac, mai potrivite. Nici lungimea nu mă frămîntă. Miile de pagini din Iosif și frații săi, enormul roman al lui Thomas Mann, nu m-au speriat mai tare decît cele zece pagini ale Cursei de șoareci, povestirea Selmei Lagerlöf. Nici Divina Comedie mai tare decît volumașul Plumb cu care a debutat Bacovia. Cît despre morala ce se desprinde din poveste, asta chiar mi-e indiferentă. Aș
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
ocupăm și noi un loc pe harta Europei? Exemplul prietenilor kurzi, obligați să migreze dintr-o țară în alta și împinși de o soartă inclementă să adopte frecvent cea mai nefericită dintre politicile de supraviețuire - terorismul -, ar trebui să ne sperie. Semi-puciul de la uzinele Reșița (amestec de neseriozitate și imbecilitate din partea celor care trebuie să gireze scoaterea fabricii din minciuna bolșevică, dar și de indiferență a cumpărătorilor) e doar repetiția generală a unui scenariu ce se va repeta cu fiecare "mamut
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
istoricului de a fi izbit în convingerea lui". Dar E. Lovinescu, ca autor, mărturisise, într-un interviu din Facla publicat în 23 decembrie 1934, o opinie lui și romanului său favorabilă: Într-un cuvînt, după ce treizeci de ani m-am speriat de subiect și n-am scris un Eminescu, pentru că voiam să fie definitiv, e cu putință să-l fi realizat acum, cînd n-am voit să-l scriu, ci m-am mulțumit cu o simplă Mite". Era, de fapt, aici
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
personalități care "n-au organ" pentru emulii lor, precum contestarea lui Dostoievski și Faulkner de către Vladimir Nabokov, a lui Rilke de către Paul Claudel, a lui Valéry din partea lui Cioran etc. Însă nici aceste gesturi iconoclaste nu se cade să ne sperie excesiv, căci ele au un caracter particular, nu sînt decît simple accidente pe fundalul unor glorii perene. Iconodulia se corectează periodic prin iconoclastie. Dar Nichita Stănescu? Mi se pare că a fost și este mult supraevaluat. Îmi mențin punctul de
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
la o izbăvire à rebours. Candoarea se sinucide: "Ce jalnic fragmentați/ Și fără miez,/ Timpi depărtați egal de mine!/ O, Doamne spune-mi unde să m-așez/ Cînd toate vîrstele îmi sunt străine/ Și în zadar/ Copilul care sunt/ Caută speriat un timp cărunt/ Sau chiar,/ Mergînd cu visul mai departe,/ O cît mai luminoasă moarte..." (Bătrîni și tineri). Îmbătrînirea devastatoare nu exclude totuși consolarea unicității și nici speranța unei topiri într-un anonimat analog Neantului originar, pe care Meister Eckhardt
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
realitatea: desemnarea lui poetică). Drept care se ivește o marjă de interpretare comică a oricărei metafore. * "Singurii cititori adevărați sînt scriitorii. Pe ceilalți, pe public, creier de turmă, cea mai mică noutate, cea mai mică îndrăzneală îi deranjează, îi tulbură, îi sperie" (Paul Léautaud). * "Nefericirea omenească, cea a animalelor, a copiilor nu mă face oare să sufăr de parcă mi s-ar datora mie?" (idem). * Céline (i se atribuie): Nu medic ar fi trebuit să mă fac, ci general. Aș fi putut să
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
să rîcîie din nou. Era ca și cum ar fi săpat un tunel, să evadeze, cîndva; iar pușcăriașii săpau acolo cu nădejde, deși, ca să ajungă la celălalt capăt al tunelului, le-ar fi trebuit cel puțin două secole; dar speranța nu se sperie de timp...
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
că a citit în adolescență, avid revis-ta Sămănătorul). În La culesul viei tonul și atmosfera amintesc mult de poezia nostalgică a lui Iosif: "Am lăsat pridvorul casei sub umbrarele de nuci,/ Urmărind, urmînd poteca, șipotul de apă vie;/ Pasul nostru sperie sturzii hrăpăreți și, sus în vie,/ Dulci se pîrguiesc la soare strugurii de pe butuci". Sau în Drumul strămoșesc: "E seară, brazii lung șoptesc/ S-așterne drumul strămoșesc/ Iar dorul lui ne poartă". În rest, tot sumarul acestui volum definitiv poartă
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
decît prin accelerarea ideii sau gestului. * 29 mai 1969. Faut se debarasser de cette... freine?...Dostoievski. Il faut être malhonnête pour être écrivain... la tentation de la débauche... ispita desfrîului... Îngerul și demonul, complementari. Alioșa... Rusia utopică. * 29 mai 1969. Sar speriat din pat la unu și treizeci noaptea, și notez: Zombi, cadavrele înviate de vrăjitori din cimitire și transformate într-un fel de roboți de carne salvați de la putrefacție, - fără cuget, fără simțire, fără puterea alegerii, ca cetățenii dintr-un stat
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
acolo. Ne aruncăm resturile peste tot, ca într-un uriaș coș de gunoi. Din cînd în cînd, mai facem și cîte un accident ecologic, așa cum s-a întîmplat zilele astea pe Siret, sau anul trecut pe Someș, accident care a speriat Uniunea Europeană. Nu facem toți asemenea isprăvi, dar cei care nu le fac încă nu s-au deprins să le spună celorlalți să nu le mai facă. Mi s-ar putea spune că România are probleme mult mai mari decît murdăria
Libertățile murdăriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16443_a_17768]
-
ordin sufletesc, sentimental, justițiar. Paul Toader se întoarce din pușcărie După zece ani, spre a-l face pe Radu Dobre să-și recunoască crima pentru care el fusese pe nedrept înfierat și condamnat. Criminalul, în urma confruntării cu Paul Toader, se sperie într-atât de disprețul și tăria de caracter a acestuia, încât își face de petrecanie. Deznodământul, cam expediat în două pagini, nu ne-a convins. Ioan Neșu, sigur, cunoaște lumea despre care scrie. Mai important este însă talentul de a
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
întind, cu dor, să iasă din încolonare". Fîntânile țâșnesc, florile chicotesc, totul înmugurește, foșnește, strică opera foarfecilor. E un asalt neașteptat, luare prin surprindere; "primăvara vine peste noapte", jucăușă, înaripată, deloc violentă, totuși irezistibilă. Descătușarea poate însă uneori să și sperie: copacii șușotesc și-ntind "antene stranii, gâturi de cămilă și aripi de balaur". Există un element oarecum nefast în eliberarea naturii: ceea ce apare ca însuflețire a vechii ordini e în același timp distrugerea ei. Motivul revoltei împotriva "vechii grădini" rococo
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
mesajul, simplificînd. Într-o istorie radupetresciană Sadoveanu intră într-o astfel de frază surprinzătoare și totuși atît de naturală: "Pe terasa casei de vis-à-vis, unde pînă acum cîteva luni se plimba Sadoveanu, acum aleargă un porc mărișor al cărui guițat sperie strada." Iar literatura intră tot timpul în "viața reală", uneori chiar în micile intrigi între prieteni: Țoncu (M.H. Simionescu) este uimit că Radu a spus despre o scriere a lui Costache Olăreanu că e mai bună decît orice proză argheziană
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]