3,995 matches
-
hei, făcu ea, oprindu-mă, cu mâinile pe umerii mei. Suntem în siguranță, suntem în siguranță. Nu poate intra aici. Uită-te în jur. Haide, Eric, vino-ți în fire. M-am holbat în jur cu niște ochi goi și speriați. Ne aflam la capătul șirului de rafturi fantomatice ale unei biblioteci uriașe. Am întors ochii spre Scout. — Vezi? E-n ordine, zise ea. Cărțile. Toate cărțile astea înseamnă că nu poate intra aici, nu-și poate croi drum până la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei în timp ce rosteam toate acestea, uitându-mă peste punte și mare către masa de stânci care se ridica în zare, mi-am amintit. Mi-am amintit unde mai văzusem insula. În cabina lui Orpheus, Ian ne privea cu ochi mari, speriați, pe toți trei cum lucram. Scout și Fidorous strângeau lucrurile căzute și mobila de pe podeaua înclinată, pentru a ajunge la trapa de întreținere. Eu îmi răsturnasem rucsacul pe prici, scormonind printre haine și bocanci, și pachete de plastic cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la capitalist din zori și pîné-n noapte pentru o bucéțicé de pîine și sé fiți bétuți cu biciul. Că sé puteți voi sé umblați la școalé și sé mîncați pîine cu unt, si sé nu-i vedeți pe périnții voștri speriați, si sé nu vé între capitalistul În miez de noapte În casé că sé vé ia și ultima bucéțicé de la guré. De aceea și astézi mai lupté ostașii noștri În Afganistan, apérînd oamenii simpli de teroarea capitalisté, care vrea sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
venit În cap. Dar bine cé sîntem Împreuné și ne ajutém unul pe celélalt. - Eu asta am spus-o doar așa, prin deducție. Dar sînt sigur cé ea a existat undeva adînc În subconștientul dumneavoastré. - Cine ea?, Întrebé Vladimir Ilici speriat. - Ea, plastilină din care sé facem cocosul. - Cu toate cé nu sînt un materialist vulgar, trebuie sé recunosc, Felix Edmundovici, cé plastilină aceasta ar fi putut există, Într-adevér, undeva În adîncurile subconștientului de care vorbiți, atît de mult mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
gîndi Nicolai Arsenievici și dupé aceea, cînd gîndul pérea cé se scursese și se creé o pauzé În mintea lui Nicolai Arsenievici, Nicolai Arsenievici se aplecé și mai tare peste cușcé și lovi În capacul de tablé. Iepuroaicele au sérit speriate și s-a auzit tropéitul lor puternic, pe podeaua de plasé. 55tc "55" - Ce faci acolo, Șasa? Șasa se Întoarse și-l vézu pe tata, care sépa, se vede cé de mai multé vreme, În grédiné, nu departe de tufa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
romanului Soarele Negru. Nu luă în seamă încă o umbră care se simțea tot mai îndărătnică în calea sa. Cu greu se trezi din teoremă, consfințind până la urmă că aceea care-i aținea calea era o femeie. Bântuia printre foșnete, speriată și umilă. Cum toate animalele au dublul feminizat, Nilă o lua sub protecție și o numi... Nilă! Și poate din acest motiv Nilă deveni volubil. El, care făcea apologia tăcerii ca atribut al înțelepciunii și al cunoașterii. Ați văzut voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuie să o recunoaștem îi cam plăcea somnul și zeama din ciorchini... O coropișniță urmărită de INTERPOLUL Dunării și a toți afluenții ei, abia scăpată de învăluirea unor roșioare, împinsă de la spate de un AVAT, vânător de recompense, gâfâind, sărea speriată tocmai la o mie de mile de milimetri adâncime, încă buimăcită de dispariția bruscă a alaiului acvatic urmat de retragerea brațelor de apă de pe câmp, în slujba firește a dictonului DURA LEX, SED LEX, încerca să-și miște un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
O puse pe podea. Ne terminarăm sticla de șampanie privindu-l pe Biscuit cum își devorează tainul. -Eu l-am cules pe Biscuit acum doi ani, la fel cum m-a cules Olaf pe mine. Era un motănel slab și speriat. -S-a schimbat. -Vrei să spui că s-a îngrășat? -Da. Și nu mai pare deloc speriat. Râse. Îmi era foame. Aș fi vrut să pot cere de mâncare așa cum făcuse Biscuit. Oamenii fiind constrânși la ipocrizie, o întrebai dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
tainul. -Eu l-am cules pe Biscuit acum doi ani, la fel cum m-a cules Olaf pe mine. Era un motănel slab și speriat. -S-a schimbat. -Vrei să spui că s-a îngrășat? -Da. Și nu mai pare deloc speriat. Râse. Îmi era foame. Aș fi vrut să pot cere de mâncare așa cum făcuse Biscuit. Oamenii fiind constrânși la ipocrizie, o întrebai dacă nu îi este foame. Pesemne că nu mi-a auzit întrebarea căci zise: -Știi, fără Olaf aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
încurajare venită din spatele coloanei, sînt doar niște papă lapte în termen. Cine? Ăia puși acolo să ne oprească? Ordine clare să ne aresteze și să ne trimită la Jilava? Mă faceți să rîd, uitați-vă la ei cît sînt de speriați, cu un singur bobîrnac i-am putea împrăștia ca pe niște popice, norocul lor că nu ne stau în cale, altfel am fi fost obligați să-i călcăm în picioare ca pe niște zdrențe. Uite dacă tot te interesează așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Petru și Andrei, înțelegi aluzia, fă-i pe toți să se spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe mine de frică să nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
împreună cu suita de la balcon. Nu putea să fie așa simplu, Părințele, și totuși era, am văzut-o cu ochii mei, se risipea și lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume speriată, se auzea că vin tancuri, că se filma, cîtă diversiune, voiau să dispărem, le era atins scopul, să ne evaporăm cum se evaporaseră ei de pe acoperiș cu elicopterul, și le-a reușit, Părințele. Unde erai, Roja? Fă-ți mea culpa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sa. După fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
timp și s-ar putea ca asta să vă coste. — Uite prima dovadă că totul a fost pregătit dinainte, zice Roja. Așa v-ați dat de gol și voi, și Părințelul, care le-a spus oamenilor lui să facă pe speriații sau să se dea răniți numai ca să-mi pierd eu cît mai mult timp cu ei încercînd să-i conving să nu renunțe. — Ce interes am fi avut? Gîndiți-vă puțin și deveniți mai rezonabil, spune Croitorașul, ce am fi avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toată povestea. — într-un fel a fost și vina mea, spuse Roja, dacă nu m-aș fi lăsat prostit de promisiunile lor, nu s-ar fi ajuns atît de departe. Chiar nu se mai poate face nimic? zise Angelina puțin speriată. — Am avut eu grijă de toate, spuse Roja zîmbind cu subînțeles. Afacerea e încheiată. Noroc că mi-am dat eu seama la timp că strategia voastră a fost nevinovată. Păcat că nu mi-ați spus mai din timp cum stau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
găseau, după cum adierea vântului clătina bogăția de ramuri și frunze verzi, potecuțe prin care aduceau către patul de mușchi, căldura astrului zilei precum și lumina acestuia sub forma acelor pete luminoase, produse parcă de jocul unor oglinzi. Copilul a țipat scurt, speriat și nemaiavând timp să se mire; Victor străfulgerat de o mare primejdie, În aceeași secundă a fost lângă Va și văzând despre ce era vorba, a Început să-l liniștească, vorbindu-i calm și hotărât, acel mod de a vorbi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tufă. Copilul a rămas foarte surprins de noile apucături ale Anetei, poate că era un joc nou, dar și mai surprins, emoționat și Înfiorat la vederea unui animăluț cu corpul lung, un altfel de șoarece, care alerga către deal, foarte speriat, În timp ce Aneta striga către Va: Uite-l, uite-l, Îl vezi? Copilul a sărit În picioare, ca un arc, și a Început să alerge pentru a vedea această minunăție cât mai de aproape, nu a mai răspuns la Întrebare ci
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
răspunsul său a făcut și bine și rău! Peste noapte, Între realitate și vis, i s-a părut că Aneta, cu care dormea „de-a chicioarilea” se foiește și geme ușor din când În când. S-a foit și el speriat și nedumirit. Aneta a coborât cu trupul către celălalt capăt al patului, l-a atins pe Va cu pulpele ei cu piele catifelată, acesta a văzut cu ochii minții jumătatea goală din Cociobana și cu sufletul său de copil a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
i-a cutremurat suflețelul și În timp ce amintirile Îl copleșeau și culminau cu acel dureros și negru „Va, mamica!” scoase un scâncet În care se Împleteau duioșia și pierderea Soarelui la care se Închina Va. Mai auzi cum Victor Îl Întreabă speriat: Ce s-a Întâmplat? Aha, ai visat urât, bine că ai adormit, te-am obosit, hai dormi și să Înveți bine puiule! Apoi rosti cu iubire și ca o reminiscență din viața lui de jandar’: S-a-nțeles comanda, ostaș
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bunica și pe fete dar să nu le lași să te tragă de limbă, ai Înțeles? Pentru că băiatul nu a fost pus la curent cu noile apucături ale Mamaiei și ale fetelor ei, Va sări ca ars și strigă foarte speriat: Dacă-i pe așa, nu merg!! Nu vreau să mă tragă de limbă pentru că doare tare! Pricepând nedumerirea diamantului, Victor se grăbi să-l liniștească: Hei, mânzule, așa se mai spune, a fost o glumă șmecheroasă! Asta... Nu merg și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
feței“, stă de vorbă, întâi, pe peronul metroului, cu... Dumnezeu. Acesta i se înfățișează... iată cum i se înfățișează: „Pe bancă se așează un domn. Costumul lui alb și misterul din ochii lui captează atenția. Se pune lângă băiat. Tânărul, speriat, se uită fix în ochii lui, sperând să găsească acolo ceea ce dorește acest domn.“ După ce „se pune“ lângă băiat, domnul începe un dialog enigmatic, din care noi, cititorii, trebuie să înțelegem cine e în realitate: „— Eu sunt cel care ți-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pe o cărare însorită. // Urcând pe culmile de piatră, / Cu stânci abrupte și bizare, / Mă apropiam de Duhul Sfânt, / Ce cobora din ceruri pe pământ, / Pe coama razelor solare. /... / Ajuns trudit pe creastă, / M-a-ntâmpinat crăiasa munților, / Cu ochii mari, puțin speriată, / C-un zâmbet cald și-un tainic dor, / Mi-a dat o floare-nmiresmată.“ (Idilă alpină) Și mai stângace sunt poemele satirice. Ele aduc aminte de textele brigăzilor artistice de agitație care evoluau pe vremuri pe scenele căminelor culturale sătești
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să li se vadă coafura traiectoriei.“ (Inimi care ies prin zid) „colegul de școală se plimbă pe cămile, / pe care le inițiază-n sudură, / nevasta strănută la dragoste extra.“ (Probe de viață) „Sub crusta de-ntuneric, nervii mei, / niște rădăcini speriate, / înhămate la un vas de lut. / Cât trebuie să mă fi câinoșit, o doamne, / ca un stup cu zumzetul cald / ucis pe la spate.“ (Floarea insomniei) „să afli ce-ai mai făcut în somn, / înveselit ca tartina unei / tranzacții deschise, deodată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ionel își făcuse deja de cap. A început să plîngă. O să te dea tata în judecată! Te așteaptă ani grei de pușcărie. Dar vreau să fii nevasta mea. Numai că eu nu vreau. Înțelegi? Cît au conversat împreună, Ionel, deloc speriat, a dorit să repete violul. Dana nu s-a opus prea vehement, știa că pedeapsa va fi pe măsură. O tăcere nefirească a dominat momentele acelea penibile. Ne însurăm? a întrebat-o din nou pe fată. S-o crezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]