2,830 matches
-
contracția instantanee a sfincterului anal extern care oprește defecația. Prin controlul voluntar al sfincterului anal extern se decide asupra trecerii gazelor sau fecalelor. Controlul voluntar asupra defecației se câștigă în primii doi ani de viață. Defecația deși este un reflex spinal, poate fi inhibată voluntar, prin menținerea contractat a sfincterului anal extern sau facilitată voluntar, prin relaxarea sfincterului și contracția musculaturii abdominale. Inhibarea voluntară a defecației determină dispariția senzației de necesitate și a reflexului de defecație, reapariția lui fiind semnalată peste
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
A2, la care se adaugă aria cardio-moderatoare (CM, situată medial, în apropierea nucleului ambiguu, lângă nucleul dorsal al vagului). Aria vasoconstrictoare C1, localizată în bulb anterolateral și superior , conține neuroni ce trimit axonul descendent spre cornul lateral al substanței cenușii spinale și folosesc noradrenalină ca mediator, unii din ei descărcând impulsuri automat cu o frecvență bazală de 0,5-2 Hz. Acești neuroni sunt cei care determină practic nivelul activității simpatice cu impact cardiovascular. Aria vasodilatatoare A1, situată anterolateral inferior în bulb
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
este o bandă de țesut nervos în formă de V situată pe pereții laterali ai ventriculului IV. Substanțele emetizante acționează fie prin iritarea mucoasei gastrice, fie prin influențarea zonei chemoreceptoare. De la centri, impulsurile sunt conduse prin nervii frenici, vagi, simpatici, spinali la musculatura abdominală. 2.3. Secreția salivară Fenomenele chimice sunt reprezentate de acțiunea enzimelor din salivă. Saliva este produsă de un grup heterogen de glande: glande salivare principale (parotide, sublinguale și submaxilare) și accesorii, diseminate în cavitatea bucală. Saliva are
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
contracția instantanee a sfincterului anal extern care oprește defecația. Prin controlul voluntar al sfincterului anal extern se decide asupra trecerii gazelor sau fecalelor. Controlul voluntar asupra defecației se câștigă în primii doi ani de viață. Defecația deși este un reflex spinal, poate fi inhibată voluntar, prin menținerea contractat a sfincterului anal extern sau facilitată voluntar, prin relaxarea sfincterului și contracția musculaturii abdominale. Inhibarea voluntară a defecației determină dispariția senzației de necesitate și a reflexului de defecație, reapariția lui fiind semnalată peste
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
A2, la care se adaugă aria cardio-moderatoare (CM, situată medial, în apropierea nucleului ambiguu, lângă nucleul dorsal al vagului). Aria vasoconstrictoare C1, localizată în bulb anterolateral și superior , conține neuroni ce trimit axonul descendent spre cornul lateral al substanței cenușii spinale și folosesc noradrenalină ca mediator, unii din ei descărcând impulsuri automat cu o frecvență bazală de 0,5-2 Hz. Acești neuroni sunt cei care determină practic nivelul activității simpatice cu impact cardiovascular. Aria vasodilatatoare A1, situată anterolateral inferior în bulb
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
asupra statusului organelor viscerale ajung la creier pe două căi principale: calea nervilor cranieni parasimpatici și calea sistemului aferent simpatic. În timp ce nervii cranieni V (trigemen), VII (facial), XI (glosofaringian) și X (vag) transmit informații predominent mecano- și chemoreceptoare, căile aferente spinale (simpatice) sunt sensibile la injuriile produse de variațiile mecanice, chimice și termice. Aferențele viscerale sunt proiectate prin stația de releu a nucleilor tractusului solitar și parabrahial din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
injuriile produse de variațiile mecanice, chimice și termice. Aferențele viscerale sunt proiectate prin stația de releu a nucleilor tractusului solitar și parabrahial din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului insular și provoacă reacții vegetative, endocrine și comportamentale de diferite intensități și durate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatică, ar îndeplini rol de centru periferic al căilor simpatice cu destinație somatică, în timp ce ganglionii prevertebrali ar fi sediul centrilor de convergență a fibrelor vegetative viscerale de origine atât simpatică, cât și parasimpatică. Căile parasimpatice somatice sunt reprezentate, de parasimpaticul spinal descris de Ken-Kure. Pe plan structural, De Castro (citat de Monnier, 1968) descrie trei tipuri de celule în ganglionii vegetativi: celule cu diametrul de 35-55 (mari), de 25-32 (mijlocii) și de 15-22 (mici). Reprezentarea lor procentuală diferă de la un ganglion
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de pe apofiza transversă a celei de a VI-a vertebră cervicală. O parte din fibrele sale postganglionare formează nervul cardiac mijlociu, iar altă parte merg împreună cu artera tiroidiană inferioară la tiroidă, paratiroide și laringe. Câteva ramuri comunicante ajung la nervii spinali C4-C6, asigurând inervația simpatică a vaselor, glandelor sudoripare și pilomotorilor din teritoriul respectiv. Ganglionul cervical inferior fuzionează, în majoritatea cazurilor, cu primul ganglion toracic, dând ganglionul stelat. Acesta ocupă foseta supraretropleurală Sebileau, situată înapoia domului pleural, în dreptul vertebrei a VIII
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpaticul cervical, și se continuă în jos cu lanțul ganglionar lombar. La rândul lor, fibrele de legătură dintre ganglioni sunt mai groase în partea superioară decât în segmentul inferior al lanțului toracic. Fiecare ganglion este conectat cu centrii și nervii spinali prin ramurile comunicante albe și cenușii. De la nivelul primilor 4-5 ganglioni toracici pornesc fibre la aortă, esofag, canalul toracic și plexul pulmonar. Fibrele plecate din ganglionii situați între D5-D9 formează nervul marele splanhnic. În afara fibrelor postganglionare, acesta conține fibre eferente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parasimpaticului cefalic (pupilar, salivar superior și inferior, lacrimomuconazal și cardiopneumoenteric) au fost menționați la trunchiul cerebral. De la nivelul lor pornesc fibrele preganglionare lungi, prevăzute cu teacă de mielină, pe traiectul nervilor oculomotor comun, facial, glosofaringian și vag. Hipoglosul, trigemenul și spinalul conțin de asemenea unele elemente vegetative de natură parasimpatică. I.2.1.15. Nervul oculomotor comun Filetele parasimpatice motorii emise de nucleul pupilar Edinger-Westphal al calotei pedunculare, merg pe traiectul acestuia până în orbită, unde se alătură ramurii destinate mușchiului micul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plexului respectiv. După ce străbat plexurile corespunzătoare, aceste fibre fac sinapsă cu cel de al doilea neuron parasimpatic la nivelul ganglionilor previscerali intramurali, din viscerele pelvine (rect, segment inferior al uterului, vezică urinară, organe erectile etc.). I.2.1.20. Parasimpaticul spinal Spre deosebire de fibrele simpatice care ajung la ganglionii paravertebrali prin ramurile comunicante albe din rădăcinile anterioare, filetele parasimpatice părăsesc măduva după unii autori pe ambele căi. Din 1876, când Stricker a semnalat că excitarea capătului periferic al rădăcinilor posterioare lombare produce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
periferic al rădăcinilor posterioare lombare produce vasodilatație în laba respectivă, s-au acumulat suficiente fapte experimentale în sprijinul acestui punct de vedere. Una din primele dovezi a fost adusă de Morat și Bonne (1897), care au observat că secțiunea intermedioganglionară spinală atrage după sine degenerescența a aproximativ 40% din fibrele radiculare posterioare. Pe această bază, autorii sus-citați au admis existența unei căi nervoase eferente de-a lungul rădăcinilor posterioare, formată din doi neuroni articulați sinaptic la nivelul ganglionilor spinali, care după
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secțiunea intermedioganglionară spinală atrage după sine degenerescența a aproximativ 40% din fibrele radiculare posterioare. Pe această bază, autorii sus-citați au admis existența unei căi nervoase eferente de-a lungul rădăcinilor posterioare, formată din doi neuroni articulați sinaptic la nivelul ganglionilor spinali, care după Ken-Kure (1928) ar constitui parasimpaticul spinal. Centrul trofic al primului neuron s-ar găsi în măduvă, iar al celui de al doilea, în ganglionul spinal. Alți autori (Bayliss, Langley, Wybauw), constatând că vasodilatația provocată de excitarea rădăcinilor posterioare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aproximativ 40% din fibrele radiculare posterioare. Pe această bază, autorii sus-citați au admis existența unei căi nervoase eferente de-a lungul rădăcinilor posterioare, formată din doi neuroni articulați sinaptic la nivelul ganglionilor spinali, care după Ken-Kure (1928) ar constitui parasimpaticul spinal. Centrul trofic al primului neuron s-ar găsi în măduvă, iar al celui de al doilea, în ganglionul spinal. Alți autori (Bayliss, Langley, Wybauw), constatând că vasodilatația provocată de excitarea rădăcinilor posterioare persistă și după degenerarea capătului lor periferic, au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a lungul rădăcinilor posterioare, formată din doi neuroni articulați sinaptic la nivelul ganglionilor spinali, care după Ken-Kure (1928) ar constitui parasimpaticul spinal. Centrul trofic al primului neuron s-ar găsi în măduvă, iar al celui de al doilea, în ganglionul spinal. Alți autori (Bayliss, Langley, Wybauw), constatând că vasodilatația provocată de excitarea rădăcinilor posterioare persistă și după degenerarea capătului lor periferic, au pus fenomenul pe seama stimulării antidromice a fibrelor senzitive aferente și eliberării locale de histamină (Lewis și colab., 1927), acetilcolină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
datele lui Malmejac și Donnet (1941), care au precizat că excitarea rădăcinilor posterioare se însoțește și de alte răspunsuri parasimpatice. Ei au obținut, printre altele, contracții gastrice după stimularea centrifugă a căii dorsale D4-D12. În felul acesta, noțiunea de parasimpatic spinal a fost extinsă la întreaga măduvă dorsolombară. Pe de altă parte, Kiss și O’Schaughnessy (1934) au arătat că ganglionii rahidieni conțin un amestec de elemente nervoase somatice și vegetative. Semnificația funcțională a dualității somatovegetative de la nivelul ganglionilor spinali, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parasimpatic spinal a fost extinsă la întreaga măduvă dorsolombară. Pe de altă parte, Kiss și O’Schaughnessy (1934) au arătat că ganglionii rahidieni conțin un amestec de elemente nervoase somatice și vegetative. Semnificația funcțională a dualității somatovegetative de la nivelul ganglionilor spinali, ca și a parasimpaticului spinal în general, este insuficient cunoscută. S-a emis ipoteza că acesta ar participa la fenomenele de vasodilatație reflexă și hiperemie funcțională din teritoriile suprasolicitate cu rol trofic-adaptativ. Lipsa acetilcolinei din efluentul venos al labei excitate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la întreaga măduvă dorsolombară. Pe de altă parte, Kiss și O’Schaughnessy (1934) au arătat că ganglionii rahidieni conțin un amestec de elemente nervoase somatice și vegetative. Semnificația funcțională a dualității somatovegetative de la nivelul ganglionilor spinali, ca și a parasimpaticului spinal în general, este insuficient cunoscută. S-a emis ipoteza că acesta ar participa la fenomenele de vasodilatație reflexă și hiperemie funcțională din teritoriile suprasolicitate cu rol trofic-adaptativ. Lipsa acetilcolinei din efluentul venos al labei excitate antidromic (Parrot și Reuse, 1954
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
antidromic (Parrot și Reuse, 1954) a determinat pe unii autori (Hinsey și Cutting etc.) să admită că fibrele vegetative eferente din rădăcinile posterioare ale măduvei spinării ar aparține mai curând simpaticului colinergic, descris de Folkow și Uvnas (1955) decât parasimpaticului spinal. În acest sens pledează și dispariția efectelor vasodilatatoare ale excitării rădăcinilor posterioare după administrare de Alderlin, blocant specific al beta-receptorilor adrenergici (Haulică și colab., 1967). I.2.1.21. Plexurile prevertebrale În afară de nervii simpatici și parasimpatici bine individualizați, un rol
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atrioventriculară a fibrelor vegetative cardiace. În timp ce atriile ar prezenta o inervație dublă simpaticoparasimpatică, ventriculele ar conține mai mult fibre simpatice postganglionare. În afara fibrelor eferente, în constituția plexului cardiac intră numeroase filete nervoase aferente. Acestea aparțin fie celulelor senzitive din ganglionii spinali ai primelor cinci rădăcini posterioare ale măduvei dorsale D1-D5, fie acelora din ganglionul plexiform (nodos) al vagilor. În primul caz, fibrele aferente ajung la nivelul coarnelor posterioare ale măduvei pe traiectul nervilor cardiaci simpatici, traversând ganglionii laterovertebrali corespunzători (cervical mijlociu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
multor neuroni senzitivi pe traiectul căii aferente viscerale, acestea sunt cunoscute sub numele de teorie unicistă și pluralistă. Teoria unicistă, emisă de Koelliker și acceptată de majoritatea autorilor, susține că fibrele vegetative aferente aparțin celulei senzitive în T din ganglionii spinali și formațiunile ganglionare ale unor nervi cranieni (jugular, geniculat, nodos etc.). În cazul celulelor cu sediul ganglionar spinal, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici laterovertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare și ganglionii spinali corespunzători pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Teoria unicistă, emisă de Koelliker și acceptată de majoritatea autorilor, susține că fibrele vegetative aferente aparțin celulei senzitive în T din ganglionii spinali și formațiunile ganglionare ale unor nervi cranieni (jugular, geniculat, nodos etc.). În cazul celulelor cu sediul ganglionar spinal, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici laterovertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui mic neuron senzitiv se termină în măduvă prin rădăcina posterioară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din ganglionii spinali și formațiunile ganglionare ale unor nervi cranieni (jugular, geniculat, nodos etc.). În cazul celulelor cu sediul ganglionar spinal, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici laterovertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui mic neuron senzitiv se termină în măduvă prin rădăcina posterioară la nivelul zonei intermediare a substanței cenușii, în partea sa internă. De aici, calea sensibilității viscerale se îndreaptă spre zona
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de origine centrală, în cazul aferentelor vagale, de exemplu, celula senzitivă își are sediul în ganglionul jugular sau nodos, iar prelungirea axonală se termină în nucleul dorsal al vagului. Teoria pluralistă, susținută de Dogiel, pretinde însă că în afara neuronului senzitiv spinal, calea aferentă viscerală ar folosi un al doilea neuron în ganglionii simpatici laterovertebrali. Aferentele vegetative ar ajunge într-un prim moment la acest neuron, de la care ar merge apoi spre ganglionul spinal prin ramurile comunicante albe. Între celula senzitivă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]