5,679 matches
-
malul de apus al lacului kanas, lacul tău secret, un braț cât de mare poți căra tu, îl aduci degrabă către prispa grădinii suspendate a dragostei tale, încarci ceva papură albă, din cea uscată de vântul cald khamsin, și în spinarea tigrului qilin, tigrul care aduce prosperitate cuibului tău, vii cu toată încărcătura aceasta prețioasă pe prispa așteptării tale și te apuci de lucru, harnică nevoie-mare. mai întâi iei o așchie de baobab-bătrân-capricios, o așchie cât craniul tău perfect, și împletești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îmbrac rochia albă, de lumină și încerc să mă întorc în mine, din câteva fâlfâiri. șase în primul loc: ești legat de sfinxul de piatră din înălțimi, ești prins cu cabluri de tungsten, care îți înfășoară gâtul, pieptul, îți strâng spinarea de nasul rupt al sfinxului de stâncă, oștirile dușmane cred că ai furat secretul producerii fulgilor albi, vii ai marelui plop, se înșală, nici măcar nu ai văzut vreodată acești fulgi, accepți însă fără nici o îngenunchere această strânsoare, nu te plângi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un mare ținut, tu nu îți cucerești creștere vecinii, tu doar desăvârșești plantele tale, vietățile tale, geografia ta, și îl aștepți pe prințul tău bun, shangdi di liwu. avuțíí mari vor intra pe portița verde a grădinii tale, cărate în spinare de broaște țestoase bune, de galapagos. tu dăruiești ceva din aceste avuțíí tuturor cunoscuților care sunt în nevoie. dacă te gândești că nu le știi tu pe toate și ai putea păcătui, lasă furnicile albe să facă treaba asta, sunt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rece, de carne de fruct o funcționare perfectă a tuturor mecanismelor care mi te aduc pe șinele de oțel ale trupului. aștept îmblânzirea leilor în iarnă, cu inima bătând în palme, binefacerea atingerii o avalanșă care să ne poarte pe spinarea ei nărăvașă, unul către celălalt o crevasă care să ne prăbușească unul într-altul un colind care să ridice, cristalin, fiecare floare a împreunării noastre. șase în primul loc: dacă te vei uita în oglindă cu perseverență, până la urmă te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pornești micul punct de prim ajutor, cazanul-vindecător-al-lui-goibniu este plin cu apă de ploaie purificată, iei un ștergar mic de papură albă și îl înmoi în cazan, freci fiecare frunză de trifoi cu cinci foi, fiecare petală de petunie magică, fiecare spinare de furnică albă, fiecare aripă de albină superpolenizatoare, botul și colții tigrului qilin, protectorul cuibușorului tău apretat, la urmă te îmbăiezi și tu în apa cazanului vrăjit, cel mai important este ca miezul să fie impecabil de curat, pentru ca nici o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ANISIA: Ba să mă ierți, rogu-te, oi sta și eu de față, că prea-l îmbrobodești de câte ori vă întâlniți, de-ți dă și perna de sub cap. Iac-așa! DĂNILĂ: Da' stai, păcatele mele, că nu te-oi ținea în spinare! ISPAS (vine): He, he, lume nouă! Ai mai venit să ne vezi, Dănilă? DĂNILĂ: Ziua bună, bădie Ispas. Iaca, treceam și pe-aici cu nacazurile și grijile mele, și m-am gândit să intru un pătrar de ceas pe la dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vezi c-ai să dai acolo peste-o coadă nouă de topor, șlefuită de-a mai mare dragul. Ad-o-ncoace, s-o am la îndemână. Și de mai crâcnești mult, doamne, doamne, când te-oi lua la măsurat cu dânsa pe spinare, n-ai să mai poți scoate-o vorbă până când nu te-o dezlega popa! Ți-am spus că mă mânii! ANISIA: Iaca tac. Fă ce știi tu. ISPAS: Apoi taci! Zi, Dănilă. DĂNILĂ: Bădie, iaca ce rugăciune am: în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
c-ai venit tu acasă să-mi dai de grijă, că altfel ce se făceau, mititeii? Află, Dănilă, că le-am dat fiecăruia cât se cuvine din ce-am avut, ba la câțiva le-am adăugat și ceva dobândă pe spinare, că mă amețeau de cap. M-oi dumiri eu și cu tine când te-i întoarce, că acuma văd că nu-i chip să-ți dau de capăt. Cată numai de umblă cu grijă, dacă ți-ai pus în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
naibii, parcă nu era chiar așa de mare; iaca, a sfărâmat carul și-a ucis și boii! Alei, Dănilă, iaca l-ai aranjat și pe frățâne-tău! Acu' ce-i de făcut? Când a afla bădia Ispas, îmi belește de pe spinare piele pentru trei perechi de opinci. D-apoi cumnata Anisia... Dănilă, alt chip n-ai decât să-ți iei lumea-n cap. Mă duc să văd, oare nu l-oi putea smomi pe frate-meu să-mi împrumute și iapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Eu socot că-i timpul să mai întorc foaia. Gata, la treabă! (se suflecă, apucă securea. Apare Codârlic, cu un sac plin în spate. Pare agitat și speriat.) Iar ai venit, împielițatule? Ce-ți mai trebuie? Și ce duci în spinare? CODÂRLIC: Ce duc eu în spinare îți trebuie ție. Iaca ici (pune sacul jos), iaca ici un burduf plin cu parale. Mai marele nostru, Săcăluș, a băgat mâna pân-la cot în vistierie și-a pus aici bănăretul pământului. Haide, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai întorc foaia. Gata, la treabă! (se suflecă, apucă securea. Apare Codârlic, cu un sac plin în spate. Pare agitat și speriat.) Iar ai venit, împielițatule? Ce-ți mai trebuie? Și ce duci în spinare? CODÂRLIC: Ce duc eu în spinare îți trebuie ție. Iaca ici (pune sacul jos), iaca ici un burduf plin cu parale. Mai marele nostru, Săcăluș, a băgat mâna pân-la cot în vistierie și-a pus aici bănăretul pământului. Haide, ia-i, și să te cam cărăbănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rândul meu; așa că am să te blestem eu întâi. CODÂRLIC: De... dacă zici dumneata că nu se poate... DĂNILĂ: Zic. Da' se-ntâmplă că n-am la mine blăstămurile părințești. Fă bine să-ți aburci burduful ist'cu bani în spinare, să mergem la casa mea. Ș-acolo ne-om blastama unul pe celălalt. Ai priceput? CODÂRLIC: Am priceput. Da' de ce să car eu banii și să nu-i cari tu? DĂNILĂ: Păi ce, s-a hotărât că-s banii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
peste sac) Așa. Acuma dă-i drumu'. Da' ca gându', așa să-mi zbori! (efect sonor) Tabloul 5 (Acasă la Dănilă.) VASILICĂ (de lângă prispă, cu mâna streșină): Mămucă, mămucuță, ia privește, un bivol cu cocoașă care zboară cu tata-n spinare! Ce-o fi asta? SMARANDA (iese din casă, se uită în sus): Iaca, numai pozna asta n-o mai văzusem! Intră iute-n casă, dragu' mamei, să nu te vateme cumva... Și stăpânește-i înăuntru și pe ceilalți. VASILICĂ: Alei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
împerecherii acelor vorbe. Ia ascultă ce am eu de trebuință: Cincisprezece batali din cei mari, să-i strujească cincisprezece ucenici bucătari; buturi de porc la număr douăzeci, mâncând din ele să uiți cu cine petreci; tot atâția mușchi fragezi de pe spinare, care, fiecare, pus pe frigare, cu altă friptură n-are asemănare; și încă de două ori câte zece buturi de vacă, pentru că, pe unde-am umblat, încă n-am aflat mesean căruia asemenea bunătate să nu-i placă. Să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cuvântă săptămâna asta, dascăle Pitac! PITAC: S-a iscat în sat un călugăr venetic, un batist sau un inochintist, ori dracu' știe ce-o fi fiind. L-a cules de la Dâmbu' Ciorii Ilinca lui Dudău și l-a cărat în spinare prin pârâul Suveicii, că s-a umflat apa și s-a rupt puntea. NIȚĂ: Și n-a putut să-l lepede în baltă, să se ducă de unde-a venit? PITAC: Păi nu, că vrea să-i citească și ei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
grijească, să te spele, să te coase, să te hrănească, de nici nu-i băga se seamă că nu te afli în raiul sfinției tale. Dacă-mi dai slobozenie, vorbesc eu cu nepoata Ilinca, asta care te-a adus în spinare de la gârlă, că tot îi singurică cuc de când i-a murit bărbatul, mai an, într-o risipitură de mal. Îi vrednică la toate fata, da' de-o vreme tot zice că i-i frică noaptea, și nu știe cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i cunune? (Se declanșează hărmalaia. Toți strigă. Se deslușesc frânturi de frază: BABA FIRA: "Tainul sfinției tale n-are de suferit!" BABA SAFTA: "Să avem și noi un meșter priceput la obrinteli și la vătămătură!" DUMITRAȘ: "Pun eu cățeaua pe spinarea sfinției sale!" SISOE: Dacă-i pricină de supărare, eu chem hârzobul..." NIȚĂ: "Eu n-am nevoie de minuni în parohie!" ILINCA: "O să-i fie mai bine aici decât în Rai!" PITAC: Numai zdrențărosul ăsta de sfânt ne lipsea!" BABA RADA: "Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se întorceau acum acasă. Murdari, îmbâcsiți. Papornițele unele peste altele. Din unele, ieșea un miros de salam. Din altele, nu. În cele din care izbucnea aroma, ghiceai hârtia transparentă de atâta unsoare în care fusese împachetat mezelul. Ți se lipea spinarea de banchetă. Prin maiou. Sau tricou. Depinde ce purtai. Eu, de pildă, nu că mă laud, dar aveam un tricou negru foarte mișto pe care scria „Ensemble batissons votre quotidien“. Maică-mea e profesoară de franceză și ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fost acolo... Găurile din poartă. Tu însă, doar vorbele... Vorbele mele se bazează pe cele văzute în iadul acela. Uite și acum mă trec fiorii - a răspuns Petrache. Așa-i, Petrache. Așa-i. Și pe mine mă furnică pe șira spinării când mi-aduc aminte cum a fost... Numai că... Târziu în noapte, Costăchel și Petrache și-au luat rămas bun de la inginerul Cicoare. Au pornit spre casă. Nici unul însă nu era în stare să scoată o vorbă măcar. Cele povestite
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ajuns liniștit la adresa indicată de proprietar. Intrând în hambar, am simțit îndată mirosul puternic și grosolan, ce vădea limpede și solid că există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu erou, ei bine, era un lucru ce ghicise c-o să vină la un moment dat, deși cu greu putea ști exact și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sănătoasa fără să te uiți În urmă. -Paștele mamii voastre! Gura! Unde-i mumă-ta?! Femeie ! Unde ești? striga tata cu o voce de clopot dogit, de la atâta băutură. Fă-i să tacă! că de nu, rup un ciomag de spinarea ta! Mama, cu inima cât un purice, Încerca să se descurce cum putea; pe unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții Îi dojenea, iar cei mai Îndărătnici primeau câteva palme la fund, de răsuna casa! Mama voastră
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tu cu sfaturile tale, eu am pornit să fac un lucru și nu mă Întorc din drum. Spunând acestea, fără a se uita spre consăteanca sa, Saveta, și-a Înnodat mai bine baticul sub bărbie, și-a pus sapa pe spinare, și a plecat În treaba ei fără a mai lua În seamă discuția ulterioară. Tanti Antoneta tocmai se chinuia să dezlege sârma de la poarta cumnatei sale, Ana. Gardul de la drum era din scânduri putrezite pe alocuri, de abia se mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
imediat pentru a-l legitima pe Cel care salvase țara și pe ei înșiși din gura unui război civil, atât de sângeros, merseseră la vot cu mic, cu mare, pe cei care nu puteau să ajungă acolo îi duceau în spinare sau se târau chiar ei în genunchi, țara trebuia salvată "de cei care amenințau granițele, de moșieri și capitaliști, de cei care acum o mie de ani sugeau sângele poporului muncitor". Cea mai mare sărbătoare de după Revoluție a fost ziua
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi spun închinând paharul. "I am, yes, sunt un norocos". O spune cu o ușoară tristețe. Cei de la masă vorbesc toți deodată, mănâncă, beau și bârfesc. O femeie îl înalță pe Ceușescu în slăvi, mi se face frig pe șira spinării, îl întreb pe Jozsi cine este femeia aceasta, el îmi răspunde "este nevastă de fost activist de partid, au dus-o bine până la căderea lui Ceaușescu, atât de bine încât nenorocitul a fugit cu alta în Canada, dar tot le-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]