722 matches
-
nu mai asculta de nimeni. Numai pentru asta ar fi trebuit să-l omoare Bozoncea. Cel tânăr se aruncă înaintea trăsurilor. Numai Nicu-Piele s-a azvârlit jos și s-a repezit la Paraschiv. Până să-l apuce bine, 1-a spintecat pungașul râzând. Când i-a văzut sângele curgând în noroi, a chiuit o dată la ceilalți. Venea lumea puhoi. Nu mai era timp de pierdut. A strigat la Gheorghe: - Ia-o, Treanță, pe mireasă, că eu am o răfuială cu Stăpînul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spărgea câte o ceapă cu pumnul lui mare și negru, răsufla adânc, își privea cu dragoste băieții cei mici, întreba de Ene, apoi se apuca să înfulece. Alături, Goșnete lăsa calapoadele, își tăia o roșie cu cuțitul ascuțit cu care spinteca tălpile și mușca dintr-un codru de pune. Marița îl chema pe Oprică. Golanul de copil nu răspundea. Aștepta câteva clipe să-l audă alergând cu picioarele lui desculțe peste maidan, apoi se așeza și ea la masă. Din vecini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe mulți îi adusese înapoi la rostul lor. 324 Ba, câte o muiere înșelată, mai câinoasă, dacă nu-i ajutau acatistele date la biserică pentru îndepărtarea spinului de la inima bărbatului, la ea venea, c-o puică albă. Coana Marița o spinteca la miezul nopții și-i scotea mațele afară. Se zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța codanele să se despoaie în fața oglinzilor când cântau cocoșii a doua oară, să-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o lume de mărăcini, parcă sânt o salcie ce-și plânge crengile spre cer. Când mintea s-a oprit, de ce mai bate oare inima? Și verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide când sângele a orbit? Ce negură spintecă măruntaiele și ce ziduri se dărâmă în țesuturi? Și oasele spre cine urlă în văzduh, și văzduhul de ce-mi apasă mâhnirea grăbită înspre nimic? Și ce chemare spre înec îmi împinge gândurile spre ape moarte? Dumnezeule! pe ce frânghie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atâtea ori: am apărat latinitatea (și se citează: o oază de latinitate în Balcani); un dig împotriva slavismului, apărători ai creștinătății; păstrători ai tradițiilor romane etc. Ați înțeles: am apărat și am păstrat. Se cheamă aceasta destin? Națiunile mari au spintecat istoria, în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămâne o dâră de foc în lume, căci o cultură mare seamănă unei ofensive cosmice. Dar ce rămâne după defensiva unei culturi mici? Praf - dar nu de pușcă, pulbere
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nu-și are fiecare om, gândea el, familia sa, amicii, rudele, oamenii săi, ca să-i iubească? cui ce-i pasă de mine? Cum trăiesc voi și muri, de nimene plâns, de nimene iubit. Luna s-ascunse într-un nor negru spintecat în două rânduri de lungi fulgere roșii - casa se întunecă - și nu se mai văzu nici umbra din părete a portretului, nici umbra înaltă a lui Dionis. El aprinse lumina. {EminescuOpVII 97} Să privim acum și la sărăcia iluminată de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochii cei de foc vânăt a icoanei, Ioane, iartă că am căzut într-un iad de ură, când tu nu-mi predicai decât un cer de amor, suflet de înger ce ai fost! Luna s-ascunse-ntr -un nor negru de ploaie spintecat în două rânduri de lungi fulgere roșii. Casa se-ntunecă și nu se mai văzu neci acea umbră pe perete: Ioan, neci acea umbră de marmură ce îmbla: Toma. - Toma, zisei eu încet, eu mă duc... noapte bună. Cată să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cuvîntul trăiește indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plumbul rezidă deplin Înaintea formelor Îmbrăcate În comerț. Anecdota cuvintelor sau a realizării plastice e comercializarea lor. [...] Artistul adevărat creează direct, fără simbol, În pămînt, lemn sau verb, organisme vii, mașini spintecînd drumuri, strigăte tresărind violent ca În furtună acoperișuri. Cuvintele obțin astfel propriul lor sens, boxînd sau Îmbrățișîndu-se Între ele. Linia nu mai are rostul fotografic de a Împrumuta spectatorului o reprezentare cu corespondențe În afară. Fraza nu mai e o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sîngelui În șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele În dinți, Împărțindu-și dinainte fructele prăzii, gata să se spintece Între dînșii pentru stăpînirea mațelor mele, din care aveau să-și facă cravatele lor cele mai de preț”. Reverie feerică, eliberatoare, pe de o parte, - coșmar grotesc-expresionist, pe de alta: sînt reperele extreme Între care se desfășoară „Înscenările” din aceste
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de timbre și tresare iarba ținutului se desface În lumină feriga vuiesc suveicile nervilor aceste gene lăuntrice și ochii se desfac ca șantiere ca lacuri cîmpul e tăiat de linii ca palmele [...] mestecenii fac mătănii În sîn se crucesc fulgere spintecă Întunericul ca un pîntec dăruie lumini zările ca reclamele marilor bijutieri. Că a vedea Înseamnă În același timp a focaliza infinita varietate a lumii obiectelor, sub incidența tensiunilor eului, ne-o spune și un reprezentativ fragment din secvența a VI-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate elementele lirismului său: viforul, cerul dezlănțuit, negura, norii, focul, fulgerul, marea Întărîtată, munții ce fumegă, vulcanii În turbare, văzduhul spintecat de flăcări și alte locuri și lucruri rele, Într-o corespondență curioasă cu forțele mari ale universului. În intuiția acestor legături secrete, Heliade arată că a deprins lecția romanticilor. Cel puțin teoretic. Este Încă departe de percepția proceselor mari ale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sentimente de familie, ba chiar prin spirit gospodăresc. Am citit de un asasin care-și făcea tacticos cafea cu ibricul și citea Times, după aceea, punîndu-și vată în urechi să nu răcească, ieșea la drumul mare, numai pe ceață, să spintece. Sufletul uman reprezintă contrastele cele mai paradoxale. Eu însumi am asistat la o execuție militară în timpul războiului, la lași, când condamnatul, după ce a fumat o țigară, a cerut mantaua, fiindu-i răcoare. Ca și când pentru câteva secunde până la execuție conta ceva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
colțul câinelui cu o țeavă însângerată, dar e descoperit de Sepp Botdejigodie. Fiul fuge) Ce Ești o sămânță beteagă Și tu O mușcătură pe gura maternă O mușcătură pentru gaura lumii (râgâie și scuipă) Dar atunci când lumea nu poate fi spintecată Atunci nu poate să existe nici un președinte veritabil Numai o vedenie de președinte dintr-un Înger păzitor Numai coji de ouă, dar nici un ou Numai locțiitori de Conducători pe pământ Numai locțiitori ca o coajă de ou de Hitler Cum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cădem în lumina zilei mituim Estul lingem Vestul devorăm cadavrul zilei și îi sorbim represiva măduvă din șira spinării. PIANISTA (o așază cu forța pe un scaun pe țăranca consternată): Statul în Zi acum acolo e plânge pute cu burta spintecată la picioarele noastre îi împingem coatele sale metafizice în botul lui veșnic și jucăm jocul înghițitului... cu leșul provizoriu. COMPOZITORUL (dă idiotului o scatoalcă. Idiotul sare în sus și țopăie în spatele compozitorului): Bucata sonoră are ochi inima nu încălzește nici un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din plantele rac, răcoaică ori răcușor. În credința populară, se credea că există 3 forme de cancer: rac (cel mai periculos), răcoaică și răcușor, care În medicina științifică actuală denumesc cancerul malign și benign. Cataplasme pe bube cu un rac spintecat de viu. Fiertură din 7 răcițe, care mai Întâi se ardeau, iar din cenușă se făcea leșie, care se bea. Când rana de cancer era "urâtă" (mare, neagră), se ardea cu un fier Înroșit În foc, după care se spăla
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
centrul compozițional al povestirii. În dimineața zilei precedente, în această gară se întâlnise trenul care transporta ostași ieșiți din încercuire cu trenul care transporta saci de făină. Încercuiții, înfometați, s-au urcat în vagoanele cu făină și au început să spintece sacii. Unul dintre soldații din escortă, după ce îi somase inițial, a tras și l-a omorât pe unul dintre ei. Această întâmplare este discutată de mătușa Frosia (cea care scria numerele pe vagoane), de dispecerul militar Valia Podșebiakina și de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
careva?”. Un bărbat îi răspunse tărăgănat: „Dobitocul acela de Andronic, a apăsat pe ambele cocoașe ale puștii deodată și dublarea aceasta a făcut un recul nemaipomenit. Are pușca de vânătoare o drăcie, ca un fel de limbă care i-a spintecat palma între degetul mare și arătător. Îi curge acum sângele gârlă. Și mai zice el că este vânător, halal...” Dar Lupău acum nu-l mai asculta, detunătura ceea de armă parcă i-ar fi dat un semnal, desfăcu dintr- o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bătrâni și copii, majoritatea!), pentru arderea și raderea de pe fața pământului a celor 300 de sate, biserici și mănăstiri din Ardeal, în anii 1848- 1849, pentru holocaustul teribil din anii 1940- 1944, când români nevinovați au fost ciuruiți de gloanțe, spintecați cu baionetele (la Ip, Trăznea, Mureșenii de Câmpie, Sucutard, Pechia-Covasna, Sărmașu, Prundu Bârgăului, HărcanaTurda, Aita, Moisei etc.), pentru crimele oribile din zilele 21-22 decembrie 1989 și cele următoare de la Cristuru- Secuiesc, Zetea și Dealu când au ucis români și le-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tind să-l acopere, dar nu reușesc decât pentru scurt timp. În zori Soarele se va arăta din nou în toată splendoarea și măreția sa pentru a lumina cu și mai multă vigoare. Deși toți ascultau șuieratul continuu al aerului spintecat fără milă de vagoanele ce se deplasau în viteză, o liniște solemnă și imaterială se instală în compartiment. În acest timp doamna Marga, participând fără să intervină la toate discuțiile la care a fost antrenat soțul ei, precum și la explozia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
existențial. În tabloul al doilea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care trăiește un conflict cognitiv. Sfidând limitele, el devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului existenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul reface, simbolic, toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși (conflict ontologic, viață- moarte; singurătatea metafizică a omului modern care nu mai comunică, real, cu Dumnezeu). Ultimul tablou îl aduce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
rațiunii, Iona își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și aderă la un comportament mitic, esențial. El ia, progresiv, în stăpânire spațiul visceral a cărui lege unică este lupta pentru supraviețuire (veșnica mis tuire), spintecă burta balenei, dar se va regăsi, prizonier, întrun spațiu visceral mai amplu (în burta peștelui II și apoi a peștelui III). Întrun ultim efort (tabloul al patrulea), Iona apare în spărtura burții ultimului pește. Privește în zare, ca întro oglindă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
captiv, el caută ieșirea în sens invers, adâncinduse în propriul orizont lăuntric. Asumânduși conștient destinul (amintire progresivă a vârstelor și a celor dragi din familie), asumânduși identitatea (Eu sunt Iona.) și recuperând unitatea ființei sale (un noi al solidarității), își spintecă pântecul spre a răzbi cumva la lumină. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului dramatic studiat se reflectă în construcția personajului ales Consider că personajul simbol, Iona, este „punctul de fugă“ al tuturor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
II lea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care, sfidând limitele, devine Ionacău tătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime (omul lucid care meditează asupra condiției sale existențiale), apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului exis tenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul reface, sim bolic, toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși, iar în ultimul tablou Ionaascetul cu barbă ca a schivnicilor de pe fresce și Ionailuminatul, hotărât să răzbată la lumină
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
treapta rațiunii, își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și își asumă un compor tament mitic, esențial. El ia, progresiv, în stăpânire spațiul visceral a cărui lege unică este lupta pentru supraviețuire (veșnica mistuire), spintecă burta balenei, dar se va regăsi, prizonier, întrun spațiu visceral mai amplu (Actul al treilea: în burta peștelui II și apoi a peștelui III). Eșecul repetat al încercării de a ieși din captivitate reprezintă tentativa de a depăși conștiința nefericirii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este iremediabil captiv, el caută ieșirea în sens invers, adâncin duse în propriul orizont lăuntric. Asumânduși conștient propriul destin (amintire progresivă a vârstelor și a celor dragi din familie), asumânduși identitatea (Eu sunt Iona.) și recuperând unitatea ființei sale, își spintecă pântecul spre a răzbi cumva la lumină. Identitatea scenică a personajului este conferită prin mijloace de caracterizare specifice teatrului modern: nominalizare simbolică (profetul Iona din mitul biblic), autoca rac terizare, notațiile dramaturgului, raportare la ceilalți (soția și copiii, cei doi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]