984 matches
-
Uneori îmi pare rău că nu-mi amintesc nimic din toate câte știa Rupini... Într-o dimineață, întorcîndu-se din grădină, îl întrebă pe neașteptate: - Nu ți s-a părut curios că ne așteptau acolo, lângă gard? Parcă ne-ar fi spionat... - N-am observat nimic, răspunse. Unde erau? Șovăi câteva clipe, evitîndu-i privirile. - Erau acolo, lângă poartă, parcă ne-ar fi spionat. Doi bărbați, îmbrăcați curios. Dar poate mă înșel, adăugă, ducîndu-și mâna la frunte. Poate nu erau la poarta noastră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebă pe neașteptate: - Nu ți s-a părut curios că ne așteptau acolo, lângă gard? Parcă ne-ar fi spionat... - N-am observat nimic, răspunse. Unde erau? Șovăi câteva clipe, evitîndu-i privirile. - Erau acolo, lângă poartă, parcă ne-ar fi spionat. Doi bărbați, îmbrăcați curios. Dar poate mă înșel, adăugă, ducîndu-și mâna la frunte. Poate nu erau la poarta noastră... Îi luă brațul și-o trase încet după el. - Mi-e teamă că ai rămas prea mult cu capul în soare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai crede că cine știe ce i-a făcut ei regimu... Da la ea-n casă geme de lucruri aduse din străinătățuri, și fii-sa a mare s-a dus în Anglia și a rămas acolo. Unii zice c-a rămas să spioneze, alții zice c-a rămas c-aci avea de toate, alții zice că a rămas că nu mai avea ta-su situația care-a avut... Eete, să dea dracu-n ei toți ! C-așa e unii, de cade mereu în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a avut putere să deschidă ușa înțepenită. Ca și când nu l-aș fi văzut, m-am aplecat asupra furtunului, până aici ajunsese deci, să deschidă acea ușă spre terasă care în veci nu se deschide și să stea ascuns ca să mă spioneze ! Credința că îi fac rău, care câteodată m-a mai încercat, mi-a dispărut pe loc : nimeni nu are dreptul pe lumea aceasta să vrea să-ți posede până și ultimul gând. Să te simți în permanență pândită este chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gândi nu îi era propriu ; atunci voia să mă pună însă în gardă, să nu mă îndrăgostesc de el ! Il ne désirait pas s’attirer des histoires... Când m-am uitat din nou într-acolo, terasa era goală. Poate că spiona mai departe, ascuns în dosul perdelei sau după ușa întredeschisă. Ca să-l liniștesc, să nu-și mai piardă vremea inutil, am continuat să tai trandafirii păliți și să-i pun în paner ; n-avea decât să vadă ! Trandafirii nu erau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în cameră și am închis ușa în spatele meu. M-am aplecat deasupra lavoarului și am tot icnit mult timp, la sfârșit am scuipat și un firișor de sânge. Am preferat să curețe Maria, chiar dacă știu că mă urăște și mă spionează tot timpul ce fac. Dar știu că și Ștefan s-a convins de ura ei, așa că, orice i-ar spune rău de mine, el tot nu crede. Curăță bine, i-am spus și m-am întins în pat. Știam că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acele mici întrebări stupide ce se înverșuna să le puie în toate ocaziunile mondene se poate să nu fi fost deloc gratuite ! Posibil să fi oploșit pe lângă noi un mouchard, ca s-o spun de-a dreptul ! Pentru cine exact spionează (dacă nu-mi încarc cumva sufletul cu bănuieli nedrepte, hrănite de resentimentele mele) ? Totul pentru mine plutește în vag și se rezumă la presupuneri. Pentru cine - vom mai trăi și vom mai vedea ! Pentru binele său, în orișice caz. Fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mult mai rar, dar uneori îl atingea, în semn de încurajare. Rămase un timp locului, cu privirile pierdute în gol. Se întreba ce-o fi făcând acasă Zet. Își punea adeseori această întrebare. Din când în când, reușea să-l spioneze și-l vedea pe cățel jucându-se de unul singur, în chipurile cele mai trăsnite. Dar Adam nu era niciodată sigur dacă Zet nu știa că e urmărit și dacă nu cumva juca teatru pentru plăcerea stăpânului său. Wittgenstein spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să fac singură curățenie. Toată lumea s-a împrăștiat. Am făcut o plimbare. — O plimbare? Tu nu te plimbi niciodată. Am fost să mă uit la casă. La Maryville? Nu-mi convine ca ăia de acolo să aibă impresia că-i spionăm. Te rog strânge ce mai e de strâns. Am făcut eu aproape toată treaba. Alex se îndepărtă. O apucase brusc regretul puternic că vânduse Maryville. Își spunea: „Aș fi putut să-i invit acolo, aș fi organizat întâlniri prietenești, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar înainte de orice abordare tehnică, imaginația mea a prins să se învârtească în jurul deliciilor invizibilității. Hai să le spunem beneficii. Nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că aș putea profita de invizibilitate pentru a fura sau pentru a spiona. Dimpotrivă, aveam să mă strecor, nevăzut, în încăperi unde se puneau la cale fărădelegi și ticăloșii, și după aceea aveam să le dau în vileag. Totodată însă puteam să mă și distrez un pic, nu? Cât despre femei... Dar nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
percepe pe Dumnezeu este deformată, iar credința sa se caracterizează prin dificultate în a crede într-un Dumnezeu bun, milostiv și fidel. Trăiește mai degrabă o atitudine de suspiciune chiar și față de divinitate, care, în opinia sa, îl bănuiește, îl spionează și, într-un fel, îl trădează. Și-l reprezintă pe Dumnezeu ca pe o autoritate supremă, care dă legi în mod arbitrar și care pretinde să fie respectate cu strictețe. Ajutorul pe care i-l poate da confesorul, în cadrul celebrării
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
frică. Avem copii, ziceau, și nu vrem să-i lăsăm orfani." Poliția a sfârșit astfel prin a ceda și ea străzile. Acum, orașul arăta ca o imensă omidă neagră. De frică, parcă nici nu mai respira. Din spatele ferestrelor întunecate, oamenii spionau străzile așteptând să se întîmple ceva. Dar nu se întîmpla nimic. Numai întunericul se lățea tot mai mult. Până la urmă, au fost sparte și ultimele becuri. N-a mai rămas decât cel de la poarta poliției, pe care polițiștii îl schimbau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o ocazie atât de prielnică de a mă apropia de Mihaela? Sigur că nu. Am prins de veste cum a răsucit cheia în broască, apoi a încuiat ușa. Era alături, ne despărțea doar un perete. Am lăsat ușa întredeschisă ca să spionez orice mișcare de pe sală. Din fund, din bucătăria Dorinei, auzeam pe Virgil zbierând din răsputeri; făcea lecția obișnuită cu Gheorghița. Ceilalți locatari erau plecați. Numai doctorul nu eram sigur dacă ieșise sau nu. Hotărîndu-mă să trec la acțiune, mi-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
interes subit pentru serviciile lui Lică cuprinsese pe Maxențiu. Se credea ofensat direct de această demitere, se credea păgubit. Era păgubit numai de acele răutăți ce-1 țineau încordat, cu care îmbuiba necazul și părăsirea lui. Pe cine să mai spioneze? De ce să se mai plîngă? ... Și ce folos, avea acum? Dar ce putea însemna acea comedie? Se săturase femeia și-1 zvîrlea?. Era să-i aducă acum pe altul! Să aibă alte încercări, alte turburări! Se deprinsese cu starea de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe-acasă, făceau glume pe seama metresei regelui. Eu venisem din Lisa cu convingerea că despre rege nu era îngăduit să avem păreri rele. Dacă se discuta despre "Șoacățu", mă retrăgeam discret, căci nu vroiam să-și închipuie vreun coleg că spionam. Practic, mă excludeam singur de la micile conspirații din clasă, întărind barierele dintre mine și ceilalți, ceea ce a fost în detrimentul meu, cu siguranță, căci aș fi avut multe de învățat; "spiriștii" erau aproape o castă și știau să uzeze de "lustrul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
străduiam să aprofundez greața de a trăi, convins că numai nefericirea poate deschide orizonturi nebănuite. Mimam suferința, cu o înduioșătoare credință că mă aflam pe un drum important. Încercam să-mi vâr în cap că nimic nu are sens, în vreme ce spionam, la cinci după-amiaza, din spatele unei ferestre acoperită cu hârtie vânătă, sânii unei necunoscute ce ieșea, în casa de vizavi, pe balcon. 18. Canicula îmi accentuează durerile de cap și mi-a ruinat de tot somnul. Nu mai pot adormi fără
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
etalîndu-și provocator sânii. Pe măsură ce se apropia ora cinci, emoția mea creștea, gata să mă sufoce. Neliniștile erotice erau ceva nou, un mister care mă amețea. Când o vedeam apărând în balcon, nu mă mai dezlipeam din spatele hârtiei de camuflaj de unde spionam. Nu i-am reținut fața, căci atenția mea era îndreptată asupra sânilor și a picioarelor. Momentul culminant îl reprezenta de fiecare dată aplecarea peste grilaj. Atunci, sânii se dezvăluiau în toată splendoarea lor provocatoare și nouă pentru un adolescent. După ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spre capătul coridorului care dădea spre chiparoși, ea privind spre ușa din capătul scării și, deodată, se dădu Înapoi Îmbrîncindu-l. Julius se ascunsese, dar acum era prea tîrziu, fiindcă-l văzuseră; și pe deasupra o mai auzi spunînd: „Puștiul ăsta ne spionează, Manolo“. Julius se oprise În dreptul singurei uși și ei nu știau Încotro să fugă și apoi Manolo Își aminti că trebuia să arate că e bărbat și să-i ardă vreo două palme, dar Își dădu seama că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fugă și apoi Manolo Își aminti că trebuia să arate că e bărbat și să-i ardă vreo două palme, dar Își dădu seama că nu e străinul și, cînd Cecilia spuse din nou că el e puștiul care-i spiona, avu senzația că ei erau copiii și că puștiul era un om mare. În clipa aceea auziră un șuierat și apăru un mucos cu urechile clăpăuge mergînd foarte Încîntat de sine, cu costumul de baie În mînă și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atitudine fermă și că sosise timpul pentru așa ceva. Se trezi la știrea dezastrului. Singurul avertisment a fost o licărire de metal oțelită pe cerul dimineții, devreme. Invadatorii se năpustiseră asupra orașului Linn în trei sute de navete spațiale. Trebuie să fi spionat dinainte locurile, pentru că au aterizat în forță, în părțile care erau înțesate cu gărzi și la principalele cazărmi ale escadroanelor de artilerie din interiorul orașului. Din fiecare navă debarcară două sute și ceva de bărbați. - Șaizeci de mii de soldați! - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ochii, Victor încerca să afle din ex presia lor cât de mult știe, cât își amintește Ingrid și mai ales cât îi pasă. Mergeau pe străzi cu vechi clă diri galbene, cu macadamul neregulat și sonor. Oare și fata îl spiona în același fel, oare și ea se-ntreba dacă el mai știe? Avea și ea, în adâncul minții ei, o cameră secretă, identică în fiecare detaliu cu a lui Victor? O vizita în fiecare noapte, înainte de-a adormi, ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
scrâșnituri din dinți, să spună al cui spion este, cine-l plătește și unde a făcut școală. El nu le spunea decât adevărul, că e un țăran simplu de la coada sapei, cine-ar putea crede că el e capabil să spioneze, pentru asta... Dar, n-apuca să-și ducă gândul până la capăt, că... Și-apoi, din nou, la izolare!... Adică la umezeală, frig, nemâncare, coșmaruri și, din nou, interogatorii nesfârșite, nespus de crude, ucigătoare. Cinci ani. Pe urmă... Ușa celulei s
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prima. -Poate mâine. -De ce nu? -Sentimentele mele sunt aceleași cu ale tale și sunt perfect împărtășite. -Ești de acord că între noi există un joc?.. -Nu prea. -Atunci de ce viața mea personală este în permanent spionată? -N u este spionată, mi-a răspuns ea, a venit pur și simplu vorba de o noua întâlnire. Mi-am dat atunci seama că ea aflase de telegramă. M-a întrebat doar: -Mai ții la ea? -Nu , absolut deloc. Era un alt fel de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fac ochi dulci necunoscuților. Mai ales acum când te-am cunoscut pe tine. Mă stânsese de mână. Oftă. De fapt, a spus că se temuse de treaba asta de cum m-a văzut. - Ce treabă? - Că va trebui să te spionez și că mă voi îndrăgosti de tine. - Eu nu pot să mă prefac, Linda, ca tine. Eu nu sunt actor. Nu știu să fac teatru ca tine. Eu lucrez cu cărțile pe față!... - Fii serios!.. - Sunt. Mai serios decât mă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de un sentiment de singurătate existentială. Aveam senzația că sunt numai eu singur în tot universul. Cu toate acestea, mă uitam cu atenție în jur. Nu departe, printre tufișuri am zărit o antenă. Mi-am dat seama că cineva mă spiona. -Ce dracu, mi-am zis, de ce mă urmăresc în permanență? Ce vor de la mine? Mă simțeam deja epuizat. Cu toata firea mea, eram totuși conștient că urmărirea va continua oricât de ingrată și de sinistră mi s-ar fi părut
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]