2,876 matches
-
pentru inimă poate fi însăși fericirea supremă!, gândea el, tot frământându-se. Chiar n-ar mai trebui să mă agit atât... Căci, dacă îmi aduc eu bine aminte, și marele Dante s-a îndrăgostit nebunește, la un moment dat, de splendida și de distinsa Beatrice, o fetișcană sclipitoare și grațioasă, în vârstă de numai nouă ani! Iar frumoasa Laura, de care se îndrăgostise iremediabil însuși Petrarca, dezvoltând repede o pasiune devenită legendară, era doar o adolescentă de șaptesprezece ani, care se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii colorate, programate să brăzdeze cerul încălzit, într-un splendid climax al întregii ceremonii. Din păcate, leneși cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-un tipic acces de contrapragmatism, ne-am abătut din drum pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Slavă Domnului, nu sunt țigan. Nicolae Filimon Japonia are o lungă și respectabilă tradiție literară. Primele scrieri din arhipelag datează din Perioada Nara (secolul al VIII-lea): cartea cu caracter mitico-istoric Kojiki ( 712) și ceva mai "realista" Nihonshoki (720), precum și splendida antologie de poezie lirică Manyoshu (759). Prin opoziție, primul text scris în limba română datează din 1521. Este vorba, mai concret, despre o turnătorie ordinară: boierul Neacșu din Dlăgopole (Câmpulung Muscel) îi dă de știre judelui Brașovului, Johannes Benkner, că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oglindind cerul și schimbându-și constant înfățișarea și atmosfera. Fiecare are propriile experiențe legate de natură, care se imprimă în adâncul memoriei. Îmi voi aminti toată viața prima dată când, în timp ce schiam pe muntele Weissfluhjoch la Davos, într-o zi splendidă și senină de iarnă, rămasesem copleșit de panorama ce se deschide pe numeroasele vârfuri alpine înzăpezite și iluminate de soare. "Oh, ochilor, beți ceea ce genele surprind din belșugul aurit al lumii!" Nu sunt cu siguranță unicul căruia îi vine în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
două lucruri: pe de o parte, îmi conserv credința creștină într-un Dumnezeu căruia putem să ne adresăm ca unei persoane, iar pe de altă parte, să dăm o interpretare simbolică tuturor aspectelor antropomorfe prezente în imaginea lui Dumnezeu. După splendida sa restaurare, am fost din nou să vizitez Capela Sixtină și am admirat frescele geniale ale lui Michelangelo reprezentând pe creatorul luminii, soarelui, lunii și stelelor, iar în cele din urmă pe Adam și Eva, omul și femeia. În epoca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creștinism pe pelerinii care veneau la ultimele celebrări ale cultelor orfice. Abandonată și distrusă în "perioada neagră" a Aticii, a fost reconstruită în anul 1100 de un creștin ilustru, după cum ni se spune, care a împodobit biserica cea nouă cu "splendide mozaicuri și marmure policrome". Chiar dacă sunt cea mai nobilă și mai bogată dintre toate pardoselile expresive, mozaicurile sunt totuși foarte fragile, și e un miracol că la capătul istoriei tumultuoase a mănăstirii, care a sfârșit prin a servi drept loc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
era În mâinile străinilor, finanțele În ale bancherilor genovezi, nimeni nu muncea, cu excepția nenorociților de țărani, jecmăniți de strângătorii de biruri ai nobilimii și ai regelui. Și În miezul acelei corupții și nebunii, În răspăr cu mersul Istoriei, ca un splendid animal teribil În aparență, În stare să mai dea strașnice lovituri de labă, dar cu centrii vitali atacați de tumori maligne, această nefericită Spanie era viermănoasă pe dinăuntru, osândită la o decadență inevitabilă, al cărei spectacol nu putea scăpa clarviziunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai târziu, a știut să le picteze ca nimeni altul pictorul favorit al regelui, stăpânul nostru, don Diego Velázquez. La vremea aceea, Angélica de Alquézar trebuie să fi avut Între unsprezece și doisprezece ani și era deja anunțul promițător al splendidei frumuseți În care avea să se transforme mai târziu și despre care a lăsat o minunată mărturie Însuși Velázquez În celebrul tablou pentru care ea avea să-i pozeze după un alt răstimp, către 1635. Dar cu vreo zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
relevanța artistică a cărții, e nevoie de o sensibilitate și o conștiință critică trează, care să le înregistreze și să le jaloneze. Ca și un arbitru la fotbal, cronicarul nu-și permite să contemple visător, de la zeci de metri, faza splendidă de atac din care se va marca, poate, golul victoriei. El trebuie să fie acolo: nu doar pe teren, ci și în linie cu jucătorii, în miezul jocului pe care e dator să-l regularizeze; nu să-l asiste pasiv
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
Maiorescu. Operele lor au durat peste timp și au învins vicisitudinile istoriei, fie că ele s-au numit războaiele secolului XX sau iresponsabilitatea distructivă a regimului comunist. Dacă în urmă cu mai bine de un secol, când au fost construite, splendidele edificii stârneau uimirea prin dimensiuni și simbolizau spiritul de avangardă, astăzi ele sunt pilonii de susținere și blazoanele de onorabilitate ale civilizației românești. Răsfoind splendidele albume ale lui Nicolae Șt. Noica nu se poate să nu iubești Bucureștiul și să
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
regimului comunist. Dacă în urmă cu mai bine de un secol, când au fost construite, splendidele edificii stârneau uimirea prin dimensiuni și simbolizau spiritul de avangardă, astăzi ele sunt pilonii de susținere și blazoanele de onorabilitate ale civilizației românești. Răsfoind splendidele albume ale lui Nicolae Șt. Noica nu se poate să nu iubești Bucureștiul și să nu îți simți inima plină de recunoștință pentru oamenii care l-au înzestrat cu atâtea minuni arhitectonice. Din păcate, de câteva decenii, capitala este supusă
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
Tudorel Urian În anii din urmă Nicolae Șt. Noica a publicat câteva albume splendide despre nașterea României moderne (Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare și medalii comemorative, Palatul Patriarhiei. Personalități și semnificații din istoria construcției sale). Meritul primordial al acestor excepționale lucrări este acela de a fi adus în atenția
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
și notele de subsol ale primului, biografia cu titlul Marele ventriloc din care extrage un capitol. Simetric, strecoară altă suită de cercetări dedicate lui Christabel LaMotte, născocește jurnalul unei verișoare care înregistrează detaliile șederii ei pe țărmul breton, unde inserează splendide legende locale. Jorge Luis Borges ar fi fost bucuros măcar să citească, dacă nu să scrie el însuși un astfel de roman. El se naște dintr-un sol fertil, tradiția literară britanică întinsă pe ultimele două secole, de la ecouri iluministe și
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
Am transcris aproximativ un șir de cuvinte a căror pronunție le făcea încă mai impenetrabile decât le vedeți scrise. Englezii sunt mult mai onești din acest punct de vedere: ei n-au nici o problemă să-și definească limba "oficială", acea splendidă englezească "de BBC", drept RP (Received Pronunciation - pronunție dobândită), acceptând că există o pluralitate, dacă nu chiar o infinitate de variante, dar și un construct ideal spre care sunt datori să tindă. Cu câtă încântare am urmărit, citind piesa Pygmalion
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
de fotbal unde-mi petreceam mare parte a timpului "recădeam" în vernaculara folosită dezinvolt de toți cei din jur. Pe la optsprezece-nouăsprezece ani, în primele drumuri la București, am avut o veritabilă revelație auzind oamenii vorbind pe stradă. Eram fascinat de splendida pronunție a unor domni mai în vârstă, veritabili supraviețuitori ai unei lumi apuse. Mă bucuram să pot intra cu ei în vorbă, să-i ascult cum rostesc, suitor-muzical, cuvintele, cu o dulceață și o expresivitate care-mi dădeau adevărate vertijuri
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
la colțul lung. Elvețienii s-au trezit în ultimele zece minute. DZEMAILI a înscris în minutul 81, dintr-o lovitură liberă de la peste 30 de metri de poartă, iar XHAKA a stabilit scorul final în minutul 87, cu o execuție splendidă din vole. ECHIPE DE START: ELVEȚIA: 1. Diego Benaglio — 2. Stephan Lichtsteiner, 5. Steve von Bergen (4. Philippe Senderos, 9), 20. Johan Djourou, 13. Ricardo Rodriguez — 8. Gokhan Inler (căpitan), 11. Valon Behrami (15. Blerim Dzemaili, 46) — 23. Xherdan Shaqiri
CAMPIONATUL MONDIAL DE FOTBAL 2014: ELVEȚIA - FRANȚA 2-5. „Cocoșii galici” merg în optimile de finală by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73876_a_75201]
-
la Paris, iar foarte interesanta lucrare de Petrașcu, din perioada lui de trecere de la romantismul nocturnelor la realismul maturității sale depline, nevîndută în aceeași licitație a Casei Artmark, nu poate fi privită, în contextul pieței, decît tot în relație cu splendida lucrare de Petrașcu, rămasă și ea nevîndută la Paris. Concluzia acestei tentative eșuate este una singură: arta contemporană, sincronă cu mișcările de idei și cu atitudinile estetice din lumea în care trăim, trebuie să circule cît mai mult și în
„De la București la Paris“ și retur (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7394_a_8719]
-
de France ale lui Michelet și mă speriasem de starea deplorabilă a cărții. Copertele erau atacate de carii, paginile musteau de grosimea mucegaiului și-a ciupercilor. Pentru a le face în ciudă colecționarilor: acum câteva săptămâni am "investit" în această splendidă, discutabilă, paranoică, idiosincratică, irezistibilă capodoperă, retipărită la Éditions des Équateurs, și am început s-o recitesc fascinat de stilul copleșitor al autorului). În exact aceeași perioadă, Vasile Popovici și Daniel Vighi explorau bibliotecile din Arad în căutarea bizarelor texte despre
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
antipatică și și-ar alunga cititorii. Apropo, ai scris despre Dan Sociu, care e foarte bun. Ai arătat că structura pe care el a impus-o Nevoilor speciale mai mult revelează decât ascunde. I-ai demonstrat asta într-o cronică splendidă. Cred că i-a plăcut. Chiar dacă i-ai deconspirat strategia. S-au văzut degetele pianistului. S-au observat limpede câteva lucruri inteligente pe care el nu le-a băgat în seamă. Trebuia să fie mai atent. E foarte frumoasă sintagma
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
Sound and the Fury sau din The Hamlet: "Charlestown, ca nenumărate alte orașe din Sud, fusese construit în jurul unui cerc de cai și măgari ținuți în dârlogi. În mijlocul pieței se află judecătoria - o cladire simplă, funcțională, de cărămidă cu șaisprezece splendide coloane ionice pătate de generatii de tutun aruncat la întâmplare. Judecătoria era înconjurată de ulmi, iar sub copaci, pe băncile de lemn zgâriate și crestate și pe scaune părinții orașului, autorii unor legi solide și cetățeni solizi care credeau în
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
genealogii. Din păcate bunicul meu a murit mult prea devreme pentru mine. Ar fi trebuit să-l fi apucat măcar pînă am avut eu 15 ani""'. E clar că nu bunicul Mișu stă la originea informațiilor din care este creionat splendidul portret al lui Eminescu. Ceea ce nu reduce însă valabilitatea descrierii. Pentru că, o spune, Alexandru Paleologu: „Adevărata lume este lumea din literatură. Cea care a trecut prin imaginația unui scriitor. Cealaltă nu e lume. Noi vedem lumea ca scriitori, ca model
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
uitare și din devălmășiile istoriei, tot prin textele unor autori, țărmurile Mării Negre. Intitulat Odessa Transfer - vești de la Marea Neagră (titlul mizează deliberat pe unele analogii de situație cu volumul lui Dos Passos Manhattan Transfer), volumul include, ca și cel precedent, o splendidă proză cu inflexiuni autobiografice -Țărmul exilului-de Mircea Cărtărescu, un text al scriitorului maghiar originar din România, Attila Bartis: Unica mare. Metamorfozele, precum și un poem în proză al Nicoletei Esinencu intitulat De la Chișinău la kilometrul șapte. Sub inspiratul generic România, Magie
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
sprijineau, imprimă textului brebanian inflexiuni emoționale. Puțini sunt scriitorii de azi care să fi elogiat în termeni atât de deciși contribuția criticii , rolul criticilor în propria carieră literară, cum o face Breban, orgoliosul până la aroganță Nicolae Breban: „Da, falanga critică splendidă din jurul Gazetei... și apoi al României literare de atunci, de la sfârșitul deceniului șapte, ne-a sprijinit, a crezut în talentul și în capacitatea noastră de a învinge sistemul în punctul său nevralgic (...) au făcut posibilă renașterea literelor, promovarea noastră, a
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
-i de făcut ? E nevoie de un „nou pașoptism cultural", conchide Nicolae Breban, de o reaprindere a entuziasmului pentru literatură, pentru cultură, de un apel heliadesc pe care în final îl și rostește : „ - Veniți înapoi, spirite alese, în ograda atâtor splendide și reușite lupte, vise ale tinereții noastre... " Marele romancier li se adresează patetic mărețelor umbre dar odată ce au trădat ce se mai poate face ? Există însă și azi critici, îl rog pe Breban să mă creadă. Ei nu au trădat
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
și captivați, iar giruetele critice se văd obligate să-și găsească un alt vânt potrivit până la tare. Pariul celei de-a doua cărți a fost câștigat, într-o manieră categorică, de Filip Florian. Prima jumătate a romanului său e absolut splendidă, iar fluctuațiile ulterioare ale tensiunii epico-lirice și finalul diminuat dau un roman perfectibil. Ecuația valorică nu mai are însă necunoscute în cazul acestui prozator artist și meticulos, în filiația lui Ștefan Agopian și în sincronie cu o revelație târzie a
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]