4,031 matches
-
cu verișoara ei, se îndrepta spre casă. Își țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești prietenă cu ea, Emanuela? Desigur. E verișoara mea. Surprinsă, profesoara nu mai făcu nici un comentariu. De atunci, nota cea mai mică a Luanei la istorie a fost opt. Nu toți profesorii erau ciudați ori cu inimi îndoielnice. Luana putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din cele mai năstrușnice. Ieșiseră de la cursul de radio plictisite. Luana propuse să facă ceva deosebit. Ce anume? Nu știu, ceva ieșit din comun. Să se uite toată lumea la noi. În ciuda firii dotate cu umor, Anita o privi bănuitoare, pe sub sprâncene. Nu te uita așa la mine. Hai să facem ceva. Și strigă, deodată: Știu! Descalță-te! Poftim?! Hai, descalță-te! Anita se opri din mers și înțepenită în mijlocul drumului se uită la domnișoara Leon, gata să-i spună câteva vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de braț și porniră agale la plimbare. Cea mare șchiopăta, aia mică târâia din greu pantoful ce se încăpățâna să rămână în urmă. Agățate una de alta făceau un dans de balansoar, sus și jos. Oamenii de pe stradă priveau cu sprâncenele ridicate mersul ciudat al celor două. O dată ce ochii le alunecau în jos, se opreau în loc uluiți. Într-un picior un pantofior elegant, cu toc subțire, în celălalt unul sănătos, bine făcut, cu talpă joasă, încheiat cu șiret. Fiind dezvoltată, domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scenei" strâmbându-se, în timp ce fetele vin spre el cu pălăriile în mână. Scot din ele câte o floare și i-o oferă cu tandrețe. Charlot se rușinează, încrucișează mâinile în față pe baston și se leagănă, le privește timid pe sub sprâncene și nu știe floarea cărei fete să o primească. În final, se îndreaptă spre Ema. Îi oferă brațul, privind-o cu dragoste și dispar amândoi după cortină. Luana se dezlănțuie. Plânge, se revoltă, ridică mâinile spre cer, cerând îndurare. Suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în ce te privește dar, până atunci, te rog să-ți vezi lungul nasului și să iei aminte la tot ce ți-am spus. Femeia suspină și mai sorbi o gură de apă. Fata nu reuși să nu-și ridice sprâncenele a nesfârșită mirare, întrebându-se dacă ea nu auzise bine ori mătușa, bolnavă cum se afla, își încâlcise ideile atunci când vorbise. N-am priceput o iotă, spuse. Se uitară la ea prostiți apoi începură să împroaște acuzații, toți o dată. Realizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o făcea să pară cocoșată, femeia se ridica pe vârfuri și încerca să le vorbească bărbaților direct sub nas. Privi la un moment dat în spate și Luana se cutremură. O săgetară doi ochi verzi ca de viperă, lungiți sub sprâncene creionate subțire, se întinse spre ea o pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată, mizeria morală a oamenilor, domnișoară Leon? o întrebă una dintre femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-mi vine cu toate mizeriile, legate de coșul cu gunoi, mirosul de mâncare, sau alte năzdrăvănii e una. Dar am aici un referat în care spune că plângeți necontrolat, apoi râdeți pe neașteptate, cântați și..., se scărpină în barbă, cu sprâncenele ridicate, încercând să-și ascundă zâmbetul -, ....citez: "se învârte prin birou, valsând mărunt, dând dovezi clare că e labilă psihic". Șefa dumneavoastră propune să solicit un examen medical. Se uitară unul la altul prostiți. Luana nu știu ce să spună. O lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întrebându-se când se va face sănătoasă. Cu timpul, Ștefan descoperi la Luana anumite reacții față de întâmplările ce i se relatau. Atunci când vorbele lui îi provocau bucurie, ea clipea des și lăsa privirea în jos. Când, dimpotrivă, suferea, își încrunta sprâncenele iar Ștefan se aștepta să-i ceară, mânioasă, să se oprească. Dar Luana voia să știe. O dată ce soțul ei își încheiase spovedania păcătoasă de la telefon, ea căzuse într-un somn adânc, ce-i amintise toată viața de până atunci. Marcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se impune crearea de funcții noi, pentru oameni pregătiți în strategie, în testarea și evaluarea pieții și, de ce nu, în anticiparea nevoilor clienților, a eventualelor servicii și produse ce vor apărea. Mi-am făcut ieri curat în poșetă. Directorul ridică sprâncenele contrariat. Ea trecu atât de repede de la o idee la alta, că-l năuci. Luana zâmbi. V-am surprins. Asta ar fi trebuit să facă oamenii noștri acum câteva minute. Voiam să spun că atunci când am răsturnat conținutul poșetei, jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ochii fardați o priviră cu mirare. Ce cauți tu aici? Doamna Noia răspunse cu politețea pe care i-o cerea funcția și locul. Sunt asistenta domnului director general. Cu ce vă pot ajuta? Femeia dotată cu nesfârșite voluptăți își încruntă sprâncenele. Ah! Nătăfleața de la telefon și nevasta celui care nu-și poate ține bărbăția în pantaloni. Ne-am cunoscut, îți amintești? Luana Noia se clătină în scaun. Tânăra se îndreptă spre biroul lui Bariu. Luana sări de la locul ei și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai nevoie de trei volume ca să pricepi ceva, mie îmi sunt de-ajuns doar câteva pasaje. Se îndreptă de spate, își prinse pumnii și-i sprijini de bărbie, coborî puțin capul și privirea pentru ca apoi, uitându-se la ea pe sub sprâncene, să spună: Și totuși, nu ești decât o femeie! Înconjură biroul și se apropie de ea, cu brațul întins spre obrazul alb. Luana se prinse cu mâinile de scaun, gata să-l înfrunte. Acum ai intrat în zona mea intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu sugera nici recunoașterea vreunui eșec, nici umilință. — Hai, Walter, a spus Margaret, arată-i lui Karl ceva mai picant! Mama zice că ai cele mai șocante tablouri cu bărbați și femei la scaldă. Gazda lor a ridicat dintr-o sprânceană și a zâmbit. — Am multe tablouri de mare senzualitate, e-adevărat, dar nici unul pictat de mine. Mai degrabă v-aș arăta ceea ce pictez eu, pe deasupra, tu ești prea delicată și prea inocentă ca să poți aprecia acele imagini. — Nu sunt delicată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar și frică, dezgust de propria ființă și Întuneric, toate se regăsesc În această mică lucrare. Când am pictat-o, cu mulți ani În urmă, nu mi-am dat seama de toate astea. La tinerețe, și-a Înălțat el o sprânceană și s-a Întors spre Margaret, nu le vezi. Dar acum, În lunga toamnă a vieții, pot să apreciez toată fericirea, ba chiar și disperările care au dat culoare zilelor mele. A fluturat o mână spre tablou, ca și cum acesta Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Întrebat fata cu capul oarecum Întors spre poarta prin cipală. Nu știu cât o să mai țină. Eu am terminat de vorbit, iar acum trebuie să fac ceva care nu mai poate s aștepte. Regret, dar sunt În Întârziere! și-a ridicat sprâncenele ca și cum i-ar fi părut rău și a făcut un semn peste umăr spre locul unde erau păs trate bicicletele. Margaret a băgat de seamă că fata avea o dungă la Încheietura mâinii, o urmă de culoare mai deschisă făcută
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zice mama, nu-i nici pe departe ca Walter. Jos Smit nu-i homosexual, mă rog, cel puțin așa gândesc eu, totuși femeile lui tot așa sunt. Doar nu vă luați unul după altul? Karl s-a Întors spre ea. Sprâncenele lui nisipii i se uniseră Într-o cută. — Crezi că lucrările mele sunt... adaptări? — Nu, n-aș zice, a răspuns ea pe loc, deși, vorbind, Își dădea seama că vocea nu-i era convingătoare. Tu, adică, folosești ad mirabil culoarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
De fapt, nu răspunsese În indoneziana standard, ci În puți nul pe care-l știa din javaneză. Se zicea că pe Sukarno nu putea să-l surprindă nimeni, dar neînsemnata ei replică fusese suficientă să-l facă să ridice o sprânceană mirată și să Încline ușor din cap. Ea era Încântată. și, Înainte ca el să deschidă gura, ea a continuat, știind bine că nu vorbește cu ezitările manifestate de obicei de toți cei pentru care indoneziana nu era limba lor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mie ați putea să-mi oferiți ceva? Un semn de bunăvoință. N-am nimic să vă ofer, nu pot decât să cer, să vă implor să mă ajutați. Vă cer ajutorul ca de la om la om. Președintele și-a Înălțat sprâncenele — Spune, a Încuviințat el. — Încerc să dau de urma cuiva pierdut În oraș. Poate că e re ținut de armată, poate că nu. Nimeni nu știe. E născut În Olanda, Însă are naționalitate indoneziană. Mi e teamă că a fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
până la venirea trenului, autobuzul sosise nesperat de repede, de aceea Carmina i-a propus lui Alexe s-o însoțească la o cofetărie din zonă, să bea împreună o cafea. Alexe a acceptat printr-o scurtă plecăciune a capului. Cuta dintre sprâncene nici nu i s-a clintit. S-au așezat în tăcere la una dintre mesele aflate pe terasă. Le-a luat comanda o femeie grasă, roșcovană, cu un aer bosumflat, superior, parcă ar fi vrut să le reproșeze, ei, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să fie, chiar nici o reacție, exact atunci când trebuia, se oprea să prindă următoarea frază, unele litere scoteau zgomote, ca de clopoței dar, de cele mai multe ori, nici nu se oprea, auzea printre răpăielile literelor ce i se dicta, auzea fără greș, sprâncenele îi erau destinse, buzele i se mișcau doar când greșea vreo literă și se întorcea asupra ei, cu sunet de zurgălăi, s-o corecteze. În clipa aceea, își înfigea dinții în buza de jos, groasă, cărnoasă, roșie. Era un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gospodărește, bucate de tot felul, mai cere și supliment, deșartă pahar după pahar, spune bancuri, uneori cântă romanțe sau ține mici discursuri sentimentale, bine cântărite, are o tehnică predilectă de a strecura mici elogii câtorva persoane de la masă, alese pe sprânceană, așa, aproape insesizabil, aparent spontan, își asigură terenul, mă. Cu confrații de o vârstă e de o gelozie feroce, camuflată, dă drumul șopârlelor, te face să înțelegi că urcușul lor cam dă de bănuit, că toți sunt niște cățărători fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din față era o femeie trecută de 50 de ani, aștepta și ea cu ochii în gol avea un aer foarte nefericit. Mai era o pereche, pe celelalte două scaune de la masă, el mare, gras, rotund, mustăcios, ea negricioasă, cu sprâncene dese, împreunate. Discutau despre niște pulovere pentru copii, le zărise femeia într-un magazin, aproape de piață, nu costau decât 63 de lei. Îs cu defect? întrebase ea pe vânzătoare. Nu, îi răspunsese aia mirată și oțărâtă, de ce să fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unii oprindu-se în dreptul atelierului foto, alții intrând în cofetăria de peste drum, o forfotă obișnuită ce apărea în ochii ei ca o goană, o urmărire atroce, niște secvențe rulate succesiv, amețitor, o femeie borțoasă, un bărbat cu șapca trasă peste sprâncene, îmbătrânind acolo, sub ochii ei rapid, dezgustător și sub lupa unui microscop câțiva viermi și câțiva spermatozoizi semănând stupid de bine unii cu alții, zbătându-se agili pe o lamelă de sticlă devorându-se unii pe alții. O zăpadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la figurat. La rândul lui, bărbatul se simțea vexat de muțenia fetei. Ce naiba, și asta face tot la fel ca... Fusese o vreme când crezuse că toate persoanele întâlnite în casa profesorilor Alexe, toate, dar absolut toate sunt alese pe sprânceană, oameni unul și unul, cu majuscule, voia și el să-și mai ridice nivelul anturajului, i se acrise de atâta vulgar...Respins de profesor, înlăturat, începuse să găsească defecte la toți cei care îl înconjurau pe Alexe. Chestiunea îl presa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
erau la îndemână, pentru că i se părea absurd să-și consume pionii, buni de prins în cu totul alte partide, cu o femeie care ratase în două rânduri și nu așa, la întâmplare, ci cu oameni aleși de ea, pe sprânceană, cercetați cu multă atenție, verificați până în al nouălea neam, nu fusese în stare să ducă jugul căsniciei, gata, să aleagă odată pentru totdeauna singurătatea, nu mai putea investi în ea nici o para chioară! Firește, atunci când observase că i-au crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]